Drumul Babelor, o afacere murdară păstorită de PDL

Proiectul de modernizare a Drumului Judeţean 713, care începe de la poalele munţilor, din zona comunei Moroieni, judeţul Dâm­bo­viţa, şi urcă până în Platoul Bucegilor, drum care va facilita accesul puhoaielor moto­rizate de "turişti" către Vârful Babelor (2.292 m) este doar un mic pas dintr-o amplă afacere de partid. Practic, Platoul Bucegilor este ţinta unui amplu proiect imobiliar, denumit cu perfidie "turistic", iar modernizarea "Drumului Dacilor", pentru că aşa este cunoscută această cale de acces în zona de gol alpin, este principalul vector de direcţionare a banilor pu­blici spre lucrările de infrastructură, necesare manelizării munţilor, în favoarea buzunarelor unor mahări politici aparţinând actualei puteri.

Nici nu a fost bine turnat primul kilometru de asfalt pe acest drum că zâmbetul satisfăcut al profitorilor se întrevede. Senatorul Partidului Democrat Liberal (PDL), Valentin Gigel Calcan, este unul dintre principalii beneficiari al imensei investiţii finanţate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). Calcan deţine Hotelul Peştera, aflat într-o zonă greu accesibilă la momentul de faţă, dar după modernizarea DJ 713, care a demarat deja, urmează modernizarea celuilalt drum de acces, denumit DJ 714, care duce până la Hotelul Peştera, precum şi amenajarea a două pârtii de schi în această zonă, finanţate de acelaşi minister condus de Elena Udrea. În acest fel, hotelul senatorului PDL va beneficia de un plus de atracţie turistică, pus gratis la dispoziţie, din bani publici, iar accesul turiştilor va fi la fel de simplu ca în orice staţiune balneară din România. Turişti de toate felurile, de la bătrâni şi copii, pănă la celebrii manelişti, vor avea acces – care cu maşina, care cu motocicleta, cu ATV-ul etc. – pe întreg Platoul Bucegilor şi vor fi atraşi să urce până în inima zonelor protejate, unde ministerul condus de Elena Udrea îi asigură că vor avea condiţiile să se simtă bine şi în siguranţă, ca în orice parc orăşenesc de distracţii. Întregul plan de dezvoltare a zonei înalte din Dâmboviţa este o cursă contra cronometru pentru valorificarea fiecărui metru pătrat din Bucegi. Iar cursa are deja câştigătorii stabiliţi.

Planul a început să înfierbânte minţile prea-puternicilor zilei la începutul anilor 2000 şi, recent, a luat forma direcţionării banilor pu­blici în interesul unei mâini de afa­cerişti locali sau "de la centru", sub supravegherea ministrului Elena Udrea. În parteneriat cu un apropiat al familiei Udrea-Cocoş, şi anume, Florin Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dâmboviţa, Mi­nisterul Dezvoltării Regionale şi Tu­rismului a lansat aşa-numitele proiecte de dezvoltare a zonei montane înalte din judeţul Dâmboviţa şi a staţiunii Peştera-Padina. Într-o primă fază, proiectele înseamnă, concret, plasarea unor importante sume de bani publici în mai multe investiţii în aşa-numita infrastructură turistică. Preţul imens plătit de români nu înseamnă doar fondurile publice de câteva zeci de milioane de euro, deja direcţionate de Elena Udrea în acest scop, ci pierderea irecuperabilă a unuia dintre cele mai valoroase monumente ale naturii din România.

Mai multe şantiere au fost deja deschise, iar firmele de partid prosperă. Toate lucrările demarate până în acest moment în amplul proiect de transformare a Bucegilor în bulevard turistic  au fost direcţionate către firme apropiate PDL. Astfel, reabi­litarea Drumului Dacilor, respectiv cei 16 kilometri dintre Sinaia – Cabana Cuibu Dorului – Şaua Dichiului – Cabana Babele, a fost atribuită printr-o licitaţie restrânsă şi accelerată, organizată în septembrie 2010. De ce a fost nevoie de o procedură accelerată? Preşedinţii celor două consilii judeţene implicate în proiect – Dâmboviţa şi Prahova – ţineau neapărat ca lucrările să înceapă până intrau urşii în hibernare, să ştie săl­bă­ticiunile că nu e de joacă? Sau, mai degrabă, aceasta a fost o cale ca organizatorii procedurii de atribuire a lucrării să se asigure că la licitaţia publicată inclusiv în Jurnalul Oficial al UE, după prevederile legii, se prezintă totuşi cine trebuie, nu orice constructor care şi-ar dori un contract de 12 milioane de euro. Câştigătorul licitaţiei este o asociere de firme al cărei lider este o necunoscută pe plan european, şi anume, societatea Cast SRL, din comuna prahoveană Băneşti. Dar Cast SRL este o necunoscută doar pentru cei care nu ştiu cum se împart banii publici în România. Societatea a fost înfiinţată în anul 2000 de Olga Paladă, din Ploieşti, o doamnă care astăzi are 62 de ani. În realitate, doamna – unic asociat al firmei – este reprezentată în afaceri de Helmut-Lucian Necula, partener în firma SC Neopal Confort SRL cu fiul şi cu nora doamnei Paladă. Într-o altă firmă, Romaq Cons SRL, Necula a fost asociat cu fostul deputat PD Corneliu-Constantin Ruse, între timp decedat. În urmă cu câţiva ani, reprezentantul Olgăi Paladă, Helmut-Lucian Necula, a fost desemnat de preşedintele Consi­liului Ju­deţean Prahova, Mircea Cosma, în Consiliul de Administraţie al unei so­cietăţi înfiinţată chiar de către Consiliu, respectiv SC Hidro Valea Prahovei SA. În acelaşi timp, Necula era aso­ciat şi reprezentant al familiei Pala­dă în afaceri. Reamintim, CJ Pra­ho­va este co-finanţator al lucrării de rea­bilitare a "Drumului Babelor", de­oa­rece acesta se situează la graniţa celor două judeţe. Dar Cast SRL a câş­tigat licitaţia "accelerată" în aso­ciere cu alte trei firme: Trans Bitum SRL, Socomizo Construct SRL şi Carena SpA Impresa Di Costruzioni. Aceeaşi asociere de firme a obţinut, la mijlocul anului trecut, un alt contract din partea structurilor conduse de Elena Udrea. Este vorba de o fi­nan­ţare din fonduri europene, prin pro­gramul Regio, pentru şoseaua de cen­tură a municipiului Târgovişte.

În acelaşi timp cu reabilitarea DJ 713, prin bani direcţionaţi de Minis­terul Dezvoltării Regionale şi Turis­mu­lui au demarat în Bucegi mai multe lucrări de construire a unor cabane turistice, amenajări de puncte de informare sau prim ajutor, toate pregătind de fapt inaugurarea pâr­tiilor de schi pentru care fondurile le alocă acelaşi minister.

De notat că toate lucrările atri­buite până în acest moment sunt însuşite de firme care au calitatea oficială de sponsori ai PDL, dar le­gă­turile dintre afaceri şi partidul de guvernământ împreună cu auto­rită­ţi­le locale merg chiar mai departe de atât. De exemplu, Cabana Dichiului, care se construieşte, pe şest, la co­man­da Consiliul Judeţean, chiar pe Pla­toul Bucegilor, pe viitorul traseu tu­ristic pe care îl va deschide publi­cului larg DJ 713, este zidită de o astfel de firmă. Lucrarea este ridicată de Comfort Dâmboviţa SA, care a con­tribuit cu fonduri importante la cam­pania electorală a partidului. Ea se execută sub îndrumarea tehnică a firmei Redis Contruct SRL. Printre aso­ciaţii acestei firme se numără Va­lentin Ispir, un apropiat şi fost parte­ner de afaceri al lui Traian Icobeţ, şe­ful Direcţiei Achiziţii Publice din ca­drul CJ Dâmboviţa. Acesta ne-a precizat însă că atribuirea a fost făcută cu câteva luni înainte de a prelua funcţia de conducere din cadrul CJ.

Alte două firme care sfidează criza cu facturile plătite de CJ Dâmboviţa pentru lucrări în cadrul proiectelor amintite sunt Inframont Serv SRL şi U.V. Service SRL. Şi aceste societăţi îndeplinesc perfect condiţiile pentru a fi catalogate ca preferate ale partidului portocaliu.

Inframont Serv SRL aparţine tânărului Gheorghe Badea din Fieni. Despre acesta s-a zvonit că ar fi un fin al primarului PDL din Târgovişte, Gabriel Boriga. Cert este că Ghe­orghe Badea este asociat cu Gheor­ghe Simoiu în SC Geo Dor Construct SRL. Această din urmă firmă a fost subiectul unui scandal local declanşat de presa care a riscat să fie ţinută la distanţă cu Poliţia locală de primarul Boriga. Potrivit informa­ţiilor făcute publice cu această ocazie, Inframont Serv SRL, Geo Dor Construct SRL şi Utilex Construct SRL (deţinută de fratele şi cumnata lui Gheorghe Simoiu, alt presupus fin al primarului Boriga) au încasat mai multe zeci de miliarde de la Primăria Târgovişte pentru amenajări de locuri de joacă sau toaletarea copacilor din munici­piu. Presa locală a scris că primarul ar fi devenit subiect de studiu pentru procurorii DNA din cauza acestor contracte dar, cum afacerile pe bani publici continuă, avem toate mo­­­tivele să credem că activitatea pro­cu­­rorilor nu s-a făcut simţită. În fine, cea de-a doua societate, U.V. Service SRL, este deţinută de Vasile Băluţă, consilier municipal la Târgovişte, tot din partea PDL.

Cu privire la observaţia noastră că toate firmele implicate în pro­iec­tele desfăşurate până acum au colo­ra­tură politică portocalie, Traian Icobeţ, şeful Direcţiei Achiziţii Pu­blice din cadrul CJ, a reacţionat precizându-ne că nu este membru de par­tid. "Activitatea mea este atât de so­li­citantă, că nu am timp să fac po­litică", ne-a asigurat Traian Icobeţ.

"Ursul, băăăăăă!"
Prima noastră încercare de a urca pe DJ 713, până la Şaua Dichiului, s-a soldat cu un eşec usturător. După 3-4 km, nu atât zăpada care acoperea drumul, cât ploaia măruntă care nu contenea şi pericolul alunecărilor de rocă, de buşteni etc., ne-a oprit din drum. Ca să nu mai vorbim de urmele proaspte pe zăpadă ale unui urs ieşit cam repede din bârlog (şi, de bună seamă flămând), urme des­co­perite de Bogdan, fotorepor­te­rul nos­tru, la doar câţiva metri mai sus de locul unde ne-am oprit şi am co­borât din maşină. Decizia de a ne în­toarce a fost urgentată şi de Mari­an, şoferul, care, în timp ce stăteam cu toţii aplecaţi deasupra urmelor, uimiţi de mărimea şi mai ales de prospeţimea lor, a strigat: "Ursul, băăăăăăăăăăăăăă, uite ursul, uite-l acolo!" – şi arăta undeva în spate. Sincer, dacă nu am făcut infarct atunci, din sperietură, sigur n-o să mai facem niciodată.

Totuşi nu am abandonat, şi a doua zi am atacat muntele pe celălalt traseu, şi anume, pe DJ 714.  Un drum mai lung, care şerpuieşte prin munţi (strâmt, fără loc de întors, în stânga – prăpastie de sute de metri, în dreapta – zid de piatră), ajunge la Cabana Zănoaga, ocoleşte lacul Bolboci pe partea stângă şi urcă până la Hotelul Peştera. Drumul este nu doar mai lung, ci şi mai greu de parcurs, mai ales în această perioadă de sfârşit de iarnă, când zăpada, încă groasă la altitudinea de peste 1.000 de metri, se topeşte şi-l face aproape im­practicabil. Mai ales că, di­mi­nea­ţa, din Moroieni, am plecat pe o ploa­ie mocănească, ce înmuia şleaurile şi umplea gropile de noroi. Dar, du­pă ce am urcat pe la 1.100-1.200 de metri altitudine, ploaia s-a trans­for­mat într-o ninsoare deasă, cu fulgi mari, o ninsoare ca-n poveşti, fără o pală de vânt. Din păcate, zăpada proaspătă şi abundentă, chiar nevis­co­lită, făcea înaintarea noastră şi mai anevoioasă, inclusiv cu tracţiune 4X4. În fine, după circa două ore şi ju­mătate de mers şi mai multe "sincope", am ajuns acolo unde ne-am pro­pus să ajungem pe această vari­an­tă: la breteaua de legătură cu DJ 713, drum pe care nu putusem urca cu o zi înainte până la această altitudine.

Lăsăm pe partea stângă un vechi canton silvic, o luăm la dreapta şi, imediat după ieşirea în golul alpin, dăm în de-acum celebrul drum "713". Coborâm câtva sute metri într-un peisaj superb, cu multe "co­line" montane neîmpădurite la peste 1.500 de m altitudine (de fapt, "co­linele" sunt vârfurile de munte, precum Vârful Oboarelor de 1.700 m, aflat în imediata apropiere, acoperite iarna de zăpadă şi vara îmbrăcate doar cu iarbă şi vegetaţie pitică, mai ales jnepeniş).

Sus în dreapta, dincolo de "co­line", la o distanţă de 3-4 km şi la peste 2.000 de metri altitudine, se află Piatra Arsă, iar ceva mai sus, Babele şi Sfinxul. Este unul dintre pu­ţinele locuri din Carpaţi încă neatins de "civilizaţia" turistică. Jos în dreapta, la doar câteva sute de metri de drum, Stâna Dichiu 1 (stânele sunt singurele construcţii ad­mise în aceaste zone montane pro­tejate), şi puţin mai jos, aproape de drum, Stâna Duchiu 2. Apoi, co­borând din maşină şi înaintând pe jos, cu teama de a întâlni un urs ieşit de­ja din bârlog, brusc, pe albul ză­pezii, în dreapta drumului, ne apare o hâdoşenie: fundaţia de beton şi două corpuri de BCA ale unei viitoare construcţii, care se potri­veşte ca nuca-n perete cu zona montană imaculată. Ne apropiem şi citim pe o pancartă: "Obiectiv –Cabana Dichiu, Beneficiar – Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Proiectant – SC Rediv Construct, Constructor – SC Confort Dâmboviţa SA". La poziţiile "Nr. Autorizaţie de construcţie", "Termen de execuţie", "Data începerii lucrării" şi "Data finalizării" – nimic completat. Aşadar, avem în faţă o lucrare care... încă nu a început! Cum ar zice personajul lui Marin Preda, văzând girafa – "Aşa ceva nu există". Lăsând gluma la o parte, privind în jurul viitoarei măgăoaie din ciment şi fier beton (măcar s-o fi construit din lemn, cum se construieşte la munte), e lesne de imaginat ce se va întâmpla când drumul va fi asfaltat până aici în creierul munţilor: zeci şi sute de maşini, corturi peste tot, manele, focuri, grătare, fumăraie, gunoaie... În plus, potrivit proiectului lansat de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, nici iarna nu va fi linişte, pentru că în acestă zonă ar urma să fie amenajat şi "un complex de pârtii secundare", pârtii care vor face praf flora protejată. Toate acestea în inima habitatului ursului brun şi al caprei negre. Îmi vine în minte sloganul Parcului Natural Bucegi: "Un urs hrănit de om este un urs condamnat la moarte". Aşa este, numai că, înainte de a fi hrăniţi de oameni şi condamnaţi astfel la moarte, aceşti urşi, deocamdată complet sălbatici, s-ar putea să-şi ia libertatea de a se hră­ni ei cu câţiva oameni! După care, s-ar acomoda cu "turiştii" şi s-ar transforma în "urşi de tom­be­ron", ca fraţii lor din zona Predeal-Sinaia-Braşov. Groaznică perspectivă!

Dacă, zilele trecute, când a fost la Târgovişte pentru a mai tăia nişte panglici, Elena Udrea nu s-ar fi oprit doar în capitala judeţului Dâmboviţa şi ar fi continuat drumul spre zona montană pe care vrea s-o asfalteze, ar fi văzut că drumurile până acolo, pe traseul Pucioasa, Fieni, Moroieni, Glod, până la graniţa cu judeţul Prahova şi mai încolo, sunt praf şi pulbere. Practic, până să ajungi la poalelele munţilor, îţi faci praf maşina, fie ea şi una de teren. Aşadar, dacă ar dori cu adevărat să reabiliteze infrastructura rutieră din România, în scopul dezvoltării tu­rismului montan, doamna ministru ar trebui să înceapă cu aceste drumuri, de acces spre munte, şi abia apoi să asfalteze golurile alpine, de la 1.500 de metri în sus. Pe de altă parte, dacă ar merge să taie panglica la cei doi kilometri deja asfaltaţi pe DJ 713 (exact din drumul care duce la Sinaia, până la Cabana Cuibul Dorului ), ar observa că asfaltul, gros de doar câteva degete, deja a început să cedeze din cauza viiturilor determinate de topirea zăpezii formându-se câteva gropi de toată frumuseţea.

Citiţi campania Jurnalului Naţional pentru oprirea distrugerii Parcului Natural Bucegi