Epopeea "Mineriadei" din ianuarie 1999

Ianuarie 1999, luna în care România s-a aflat în pragul dezastrului. Ieşiţi din bezna galeriilor, minerii din Valea Jiului s-au răzvrătit împotriva Guvernului şi au fost la un pas de a arunca ţara în haos. Au fost zile şi nopţi dramatice, în cursul cărora reporterii Jurnalului Naţional s-au aflat în "linia întîi" a evenimentelor, martori ai dezastrului de la Costeşti, dar şi ai "Păcii de la Cozia".

PRESIUNE ● Ortacii din Valea Jiului conduşi de Miron Cozma voiau să ajungă în Bucureşti
Ianuarie 1999, luna în care România s-a aflat în pragul dezastrului. Ieşiţi din bezna galeriilor, minerii din Valea Jiului s-au răzvrătit împotriva Guvernului şi au fost la un pas de a arunca ţara în haos. Au fost zile şi nopţi dramatice, în cursul cărora reporterii Jurnalului Naţional s-au aflat în "linia întîi" a evenimentelor, martori ai dezastrului de la Costeşti, dar şi ai "Păcii de la Cozia".


Aproape 15.000 de mineri de la Compania Naţională a Huilei din Valea Jiului au protestat la data de
4 ianuarie 1999 pentru a obţine mărirea salariilor şi renunţarea la programul de închidere a minelor nerentabile. Ortacii ameninţau că vin la Bucureşti, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute. Dar Guvernul de la Bucureşti nu
s-a arătat dispus să cedeze în faţa greviştilor din Valea Jiului.


COZMA ŞI BERCEANU. 5 ianuarie 1999. Jurnalul Naţional anunţa în paginiile ziarului că "Minerii au defilat prin Petroşani". Executivul de atunci susţinea că va negocia doar revendicările de ordin tehnic, putînd găsi o soluţie cu ajutorul Ministerului Industriilor şi Comerţului. Miron Cozma spunea că aşteaptă un răspuns din partea Guvernului pînă la ora 15:00, după care nu mai răspunde de ce se poate întîmpla. Mai mult, liderul din Valea Jiului a declarat că venirea minerilor în Capitală poate fi inevitabilă, în condiţiile în care nu se dă curs solicitărilor lor. Ministrul Industriilor şi Comerţului, Radu Berceanu, a subliniat că este nevoit să-şi anunţe absenţa pentru că la data fixată de mineri va fi plecat în Japonia şi a precizat că, totuşi, o delegaţie a minerilor va putea discuta cu o delegaţie a MIC, dar la data fixată de minister.


CRUCEA LUI BERCEANU. 6 ianuarie 1999. Jurnalul Naţional titra că "Minerii nu se resemnează". "Vrem să muncim!", "Azi în Hunedoara / mîine în toată ţara", se auzea în Valea Jiului. O cruce e purtată pe umerii unui protestar. Toţi susţineau că este "Crucea lui Berceanu". Cozma şi-a lăsat hainele de civilie şi s-a îmbrăcat în hainele de miner. Mergea braţ la braţ cu ortacii. Văzînd reporterii, oamenii au început să strige şi mai tare. Începînd de astăzi, cei 1.700 de mineri de la exploatările de neferoase din Munţii Apuseni vor intra în grevă generală.


MINERU-I FRATE CU REFORMA. 8 ianuarie 1999. Jurnalul Naţional anunţa, cu titlul "Andrele în loc de tîrnăcoape", că protestele din Valea Jiului continuă. Senatorii sosiţi de la Bucureşti nu au reuşit să stingă focul grevei generale, între timp comisiile de forţă de muncă teritoriale au anunţat că viitorii disponibilizaţi nu au de ce să se teamă, existînd cereri de: redactor radio tv, operator radio tv, confecţioner textil şi informatician (sic!). Într-un interviu acordat ziarului nostru, senatorul Cataramă spunea că minerii sînt dispuşi să se sacrifice de dragul reformei.


9 IANUARIE 1999. Ziarul nostru dezvăluia că "Valea Jiului o ia spre Bucureşti". Miron Cozma declara că "Minerii se îndreaptă spre Văcăreşti. Astăzi am venit doar pînă la intrarea în Tîrgu-Jiu. Data viitoare nu ne vom opri pînă la Bucureşti. Aşteptăm ca pînă luni primul ministru să vină în Valea Jiului, dacă nu, marţi ne vom strînge maşinile şi vom pleca spre Bucureşti".


12 IANUARIE 1999. Jurnalul Naţional anunţa că "Minerii se pregătesc să ia startul spre Bucureşti". Guvernul a luat toate măsurile pentru ca Miron Cozma să nu vină la Bucureşti. FPS şi Ministerul Industriilor şi Comerţului vor face toate demersurile pentru ca mijloacele de transport aparţinînd societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat să nu poată fi folosite pentru deplasarea minerilor la Bucureşti. Miron Cozma ne-a declarat: "Deocamdată, nu s-a luat decizia de a pleca spre Bucureşti. Această decizie revine greviştilor. Dacă ei vor spune «Da», eu nu voi avea încotro şi mă voi supune. Avem tot dreptul să manifestăm paşnic în Capitală. Nimic nu ne opreşte". Imediat, primul ministru i-a chemat la raport pe Radu Berceanu şi pe Nicolai Stăiculescu. Scopul acestei convocări l-au constituit divergenţele iscate între Ministerul Industriilor şi Ministerul de Finanţe pe tema anulării datoriilor Companiei Naţionale a Huilei.



 13 ianuarie 1999. Cotidianul nostru avertiza că "Minerii au mai şerpuit o dată prin defileu". Existau zvonuri că minerii vin spre Capitală, minerii sînt în defileu, minerii se apropie de primul baraj al forţelor de ordine masate în defileu... Valea Jiului a răsunat de lozincile protestatarilor: "Bucureşti, Bucureşti!", "Nu cedăm!". Desfăşurîndu-se pe aproape un kilometru, coloana demonstranţilor şerpuia prin defileu. La piatra de hotar dintre Hunedoara şi Gorj, Miron Cozma a spus: "Stop! Pînă aici, fraţilor! Acesta este ultimul avertisment pe care-l dăm actualei puteri. Dacă mîine (n.r.: azi) nu ne vor răspunde, o vom lua spre Bucureşti".


INAMICUL PUBLIC NUMĂRUL 1. Primarul general al Capitalei şi-a declarat intenţia de a face tot ce-i stă în putinţă pentru a opri venirea minerilor la Bucureşti. Consilierii municipali vor stabili dacă Miron Cozma va fi decretat "persoana non-grata" în Capitală. În faţa a peste 10.000 de mineri, Miron Cozma a anunţat că renunţă temporar la calitatea de membru al Partidului România Mare: "Pentru a demonstra că tot ceea ce reprezint eu în acest conflict colectiv de muncă sînt interesele sindicale, şi nu de ordin politic".


14 IANUARIE 1999. "Atmosferă de război în Valea Jiului" era titlul din Jurnalul Naţional. Minerii începuseră să strîngă semnături în favoarea plecării către Bucureşti. În defileu, însuşi Gavril Dejeu se afla în fruntea forţelor de ordine. Liderul minerilor, Miron Cozma, i-a anunţat: "Gata, azi (n.r.: ieri) este ultima zi de grevă. Nu mergem la Bucureşti ca să-l schimbăm pe preşedinte sau pe primul ministru. Nu vrem să răsturnăm puterea. Mergem să ne cerem drepturile". În Valea Jiului este o atmosferă de "război". Cele două tabere, minerii şi forţele de ordine, îşi pregătesc pe ascuns strategiile de luptă. Trupele de ordine s-au retras lîngă Mănăstirea Lainici. Jandarmii spun că sînt pregătiţi să intervină oricînd.


DIVERSIUNE. 15 ianuarie 1999. Jurnalul Naţional prezenta un amplu reportaj cu titlul: "De-a minerii şi vardiştii prin defileu". Minerii s-au jucat cu forţele de ordine de-a plecatul la Bucureşti. Peste 1.000 de protestatari au escaladat barajul înălţat în Defileul Văii Jiului, ameninţînd că nu se vor opri decît în Capitală. Lista de revendicări a greviştilor a fost schimbată. Ei au renunţat la cele 30 de solicitări, dar cer în schimb 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat sau 500 de dolari pensie pe viaţă. Ministrul Industriilor a respins astfel de "aberaţii". În replică, Miron Cozma a anunţat că 15.000 dintre ortacii săi şi-au exprimat în scris dorinţa de a pleca spre Bucureşti. Sub comanda lui Romeo Beja, aproape 1.000 de mineri s-au urcat în cele 11 autobuze parcate în faţa sediului Companiei Naţionale a Huilei, strigînd că pleacă spre Capitală. Au ajuns la primul baraj înălţat de oamenii de ordine; baraj format din pietre, humă şi nisip. Lucrurile păreau a scăpa de sub control. Peste 100 de mineri au trecut de Valea Jiului. Barajul a început să cadă. Nici un jandarm nu era în zonă. Trupele de ordine se retrăseseră la cîţiva kilometri, în spatele unui al doilea baraj.

Arestare

Cozma a fost condamnat în dosarul "Mineriada 1999 de la Costeşti" la 10 ani de detenţie pentru comiterea infracţiunii de subminare a puterii de stat. La data de 30 ianuarie 1999 Ministerul Justiţiei anunţa într-un comunicat că Miron Cozma are pe rol patru procese penale în care era inculpat pentru subminarea puterii de stat şi pentru mineriada din septembrie 1991, pentru lovire şi alte violenţe săvîrşite asupra unui ziarist şi pentru ultraj comis împotriva unui poliţist. Judecătorii Secţiei Penale a Curţii Supreme de Justiţie l-au condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de închisoare, pentru instigare la subminarea puterii de stat a minerilor care au venit în Bucureşti în septembrie 1991. La data de 4 martie 1999, Cozma a fost condamnat la încă doi ani şi 11 luni de închisoare de către judecătorii din Piteşti pentru alte infracţiuni.

"Ca la Revoluţie"

La data de 20 ianuarie 1999, echipele Jurnalului Naţional şi ANTENEI 1 s-au deplasat atît în Defileul Jiului, cît şi la Tîrgu-Jiu, în ideea de a aduce faţă în faţă cele două tabere implicate în conflict şi de a înlesni dialogul. Toată acţiunea a fost coordonată de Marius Tucă, aflat în mijlocul evenimentelor. Rînd pe rînd, au fost aduşi în faţa microfonului reprezentanţi ai ambelor părţi, care au avut posibilitatea să-şi spună punctul de vedere.

21 IANUARIE 1999. Jurnalul Naţional anunţa că "Minerii acţionează ca o armată foarte bine organizată!". Minerii se deplasau disciplinat, avînd cercetaşi trimişi ca să culeagă informaţii despre dispunerea în teren a forţele de ordine. "Sînt ordonaţi şi fără celebrele lor căşti lămpaşe. Şi-au lăsat uniforma acasă, dar ascultă întocmai ordinele superiorilor. Pare că doar Dumnezeu, cu ninsorile, îi mai poate opri din deplasarea lor riguroasă", scria reporterul Răzvan Belciuganu. La ora 16:00, minerii mai aveau de mers 3 km pînă la barajul de la Horezu. Aici îi aşteptau cu bastoane de cauciuc şi gaze lacrimogene poliţiştii şi scutierii.

BĂTĂLIA DE LA COSTEŞTI. 22 ianuarie 1999. La ora 2:00 se ştia că: Radu Vasile a acceptat să negocieze cu minerii la Rîmnicu-Vîlcea. Guvernul a decis închiderea traficului feroviar pe Valea Oltului. Iar pe Autostrada Bucureşti-Piteşti sînt grupate noi dispozitive de jandarmi. Dis-de-dimineaţă, liderii minerilor dădeau declaraţii contradictorii. La ora 14:00, aproximativ 200 de mineri s-au desprins din coloană şi s-au apropiat de barajul forţelor de ordine, încercînd să-l spargă. Pentru cîteva secunde, cele două tabere s-au confruntat, dar în momentul în care jandarmii au aruncat cu grenade lacrimogene avangarda s-a întors. Mai tîrziu, minerii au spart "barajul". Peste tot erau numai mineri. Un nou grup de ortaci înainta. Din nou, gaze lacrimogene din nou, petarde. Jandarmii împărţeau bastoane în stînga şi în dreapta. La rîndul lor, ortacii împărţeau bîte. Sînge. Ţipete. În rîndul jandarmilor au apărut victime. Cu fularele trase pe faţă, minerii au înaintat. De pe dealuri, minerii coborau în fugă. Jandarmii erau atacaţi din mai multe părţi. Dispozitivele de jandarmi au fost evacuate. Se încerca o nouă regrupare a forţelor de ordine. Barajul forţelor de ordine a fost străpuns. Valuri, valuri, minerii înaintau spre Rîmnicu-Vîlcea. Aici, peste 10.000 de persoane îi aşteptau în stradă. Salvările adunau răniţii, purtaţi pe braţe de mineri. Se zvonea că printre victime ar fi şi un copil de 4 ani.

PACEA DE LA COZIA. 23 ianuarie 1999. În faţa altarului Mănăstirii Cozia, doi oameni se rugau. Cu lumînări în mînă, Romeo Beja şi Luka Gheza meditau la ceea ce s-a întîmplat, chemîndu-l pe Dumnezeu să le fie alături. Era ora 11:30, iar primul ministru era aşteptat să vină la negocieri. Cam după o oră şi-a făcut apariţia şi Miron Cozma. După ce s-au rugat, liderii minerilor s-au retras împreună cu arhiepiscopul Gherasim de Rîmnic în camera de oaspeţi a mănăstirii, în care urmau să aibă loc discuţiile cu şeful Executivului. După patru ore de negocieri, atît primul ministru, Radu Vasile, cît şi liderul minerilor, Miron Cozma, au părăsit sala de oaspeţi a Mănăstirii Cozia. Cei doi s-au îndreptat către altarul mănăstirii, unde s-au rugat şi au aprins cîte o lumînare. Radu Vasile părea mulţumit de rezultatul negocierilor. După încheierea negocierilor, premierul Radu Vasile i-a declarat lui Marius Tucă: "Acţiunea revendicativă s-a încheiat. Minerii se îmbarcă, la ora actuală, în maşini, se întorc la locul de baştină. În esenţă, aceste discuţii au durat cîteva ore. Au fost depistate o serie de soluţii care însă vor fi finalizate după prezentarea unui program de reducere a pierderilor, prin reducerea costurilor în companiile componente şi participante la acţiunile revendicative".

DEMISIA. Ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a declarat că a demisionat încă din seara zilei de 19 ianuarie, cînd minerii au trecut de barajele forţelor de ordine din Defileul Jiului: "Am socotit că îmi revine o răspundere morală pentru atitudinea pe care au avut-o forţele Ministerului de Interne".


Nu rataţi!
În numărul viitor al ziarului nostru, reporterii Jurnalului Naţional, martori la bombardarea Serbiei de către trupele NATO.

---

Citiţi şi:
JURNALUL NAŢIONAL DE 15 ANI
Jurnalul Naţional împlineşte 15 ani de viaţă. 15 ani de istorie a României, scrişi cu cerneală tipografică pe hîrtie de ziar. Vă prezentăm, în serial, marile lovituri de presă marca Jurnalul Naţional.

---

20 august 2006 ● Cum s-a lepădat Emil Constantinescu de Regele Mihai
Monarhistul a devenit republican în trei zile
La 20 august 1996, Jurnalul Naţional a stîrnit un iureş politic preluînd un interviu acordat de Emil Constantinescu revistei Micro Magazin, revistă de limbă română ce apărea în Statele Unite ale Americii. Interviul fusese luat în timpul unei vizite pe care candidatul de atunci al CDR la Preşedinţie o făcuse în comunităţile româneşti Los Angeles, Chicago şi New York.

REGLARE DE CONTURI ● Un scandal imens, care a "afumat" imaginea guvernării CDR-iste
Ţigareta II, contrabandă pe Aeroportul Otopeni
Aprilie 1998, primăvara în care Armata, M.I. şi serviciile secrete au fost implicate într-un scandal imens, care a ricoşat şi în clasa politică: Ţigareta II. Atunci, Jurnalul Naţional a relatat zi de zi amănuntele acestei afaceri extrem de încîlcite. Aflaţi, de multe ori, cu un pas înaintea anchetatorilor, reporterii noştri au dezvăluit informaţii spectaculoase pe care autorităţile le-ar fi dorit ascunse pentru totdeauna.