Academicianul Ioanel Sinescu: „Eficienţa este extraordinară în România”

Aseară a început la București cel mai important eveniment medical din România – Congresul anual al Universităţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”. Într-un interviu acordat ziarului nostru, rectorul UMF, academicianul Ioanel Sinescu, a vorbit despre proiectele derulate în cadrul congresului, precum şi despre planurile de viitor din domeniul medical românesc. Ales pentru un nou mandat în fruntea Universităţii de Medicină, prof. dr. Sinescu are printre obiectivele importante deschiderea, în maximum patru ani, a unui campus universitar complet nou, cu dotări la cele mai înalte standarde. El spune că prin acest proiect vor putea fi atraşi mai uşor potenţialii studenţi din ţară şi străinătate, care doresc să îmbrăţişeze meseria de medic.

Cum aţi descrie congresul anual organizat de UMF?

În acest an, Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila organizează cel de al cincilea Congres ştiinţific cu participare internaţională. Importanţi profesori universitari şi cercetători de nivel mondial vor prezenta noutăţi din variate domenii ale practicii medicale, alături de reputaţi academicieni şi profesori universitari din România. Evenimentul reuneşte peste 4.000 de participanţi, studenţi, medici rezidenţi, medici de familie şi medici specialişti, care vor asista la peste 40 de sesiuni ştiinţifice susţinute de unii dintre cei mai renumiţi specialişti din domeniul medical din România şi din străinătate.

Care este impactul acestor congrese anuale asupra învăţământului şi a sistemului medical din România ?

Universitatea de Medicină este una dintre cele mai dinamice şi reputate instituţii de învăţământ superior de profil din România. Prin intermediul proiectelor derulate în cadrul congreselor universitatea continuă să formeze medici de excepţie şi cadre didactice valoroase, care activează în cele mai renumite clinici şi spitale din ţară şi din străinătate.

Ce invitaţi de marcă vor participa anul acesta la congres?

În acest an îl avem ca invitat special pe academicianul Gunter Stock din Germania, care este şi Doctor Honoris Causa al universităţii noastre de anul trecut. De asemenea, vor mai fi prezente şi alte şase mari personalităţi din diverse domenii, precum cardiologie, chirurgie, urologie, neurologie, farmacologie, din instituţii prestigioase din Europa şi nu numai.

Printre subiectele care vor fi dezbătute se numără şi vaccinarea. Este fenomenul respingerii vaccinării tipic românilor? Care este recomandarea dumneavoastră pentru inversarea actualei tendinţe?

Este o activitate care trebuie să fie obligatorie pentru toată lumea. Aceste vaccinuri au rolul de a ne imuniza. Sunt vitale pentru cei care vin pe lume, ca să crească sănătoşi şi să nu ajungă să fie un pericol pentru comunitatea în care trăiesc. Vaccinul reprezintă practic a doua viaţă pe care o dăm nou-născutului. Părinţii au o datorie morală şi umană să le ofere copiilor pe lângă o educaţie bună şi condiţii optime pentru a beneficia de o viaţă sănătoasă. În ultimii 50 de ani, vaccinarea a salvat mai multe vieţi omeneşti decât oricare altă intervenţie de sănătate. Imunizarea este o modalitate de protecţie a organismului împotriva unor boli. Anumite afecţiuni pot provoca moartea copilului sau efectele lor negative pot lăsa sechele pentru tot restul vieţii individului. De aceea este atât de importantă imunizarea organismului, care începe încă din primele zile de viaţă ale nou-născutului. Persoanele care nu sunt vaccinate se pot îmbolnăvi la contactul cu microbul care determină acea boală infecţioasă, iar forma de boală este gravă, cu risc mare de complicaţii şi chiar deces. Dintre persoanele vaccinate, foarte puţine se îmbolnăvesc, iar îmbolnăvirea va îmbrăca o formă ușoară, cu risc foarte mic de complicaţii. Reticenţa în cazul vaccinării nu este doar în România ci şi în alte ţări. Dar peste tot în lume se încurajează vaccinarea.

Un alt subiect este cel al utilizării judicioase a antibioticelor. Unul din cinci oameni ia antibiotic fără reţetă. Este tot un obicei românesc?

Este adevărat. Din păcate, este o practică mai puţin standardizată, care poate duce la germeni invincibili. Unele tulpini dispar, altele capătă rezistenţă în faţa antibioticelor. Din păcate, există riscul ca oamenii să moară din cauza agresivităţii acestor microbi pe care nu îi mai pot stăpâni. E o mare problemă de interes nu numai naţional, ci şi internaţional. Utilizarea excesivă a antibioticelor creşte rezistenţa microbilor la aceste medicamente, lucru ce ar putea duce la apariţia unei bacterii ce nu s-ar putea trata cu niciun antibiotic existent în prezent în farmacii.

România este de zece ani un exportator de medici. Cât de gravă este situaţia? Cum poate fi oprit acest proces?

Ar fi bine să-i oprim, dar nu putem. Pentru că, odată intrată în comunitatea europeană, România trebuie să asigure şi dreptul la liberă circulaţie a persoanei. Pierderea este foarte mare. În ultimii ani am pierdut foarte mulţi medici. Și nu orice fel de medici, ci specialiști în specialități foarte elevate, care cu muncă multă şi cu perioade lungi de formare au reuşit să ajungă la performanțe deosebite. Plecarea colegilor noștri în străinătate a lăsat urme severe în sistemul medical. Trebuie să se găsească soluţii ca cei care termină Medicina să nu mai fie tentați să plece, să aibă toate motivele profesionale să rămână în ţară.

Ce soluţii ar fi pentru acoperirea deficitului de personal medical?

Din păcate, ne confruntăm cu o acută lipsă de personal. Și mă refer la toate categoriile din sistemul medical, de la medici și până la personalul ajutător. De menționat și că cercetarea și inovarea schimbă foarte mult segmentul medical. Specialitatea mea, de exemplu, este schimbată în proporție de 75-80% față de cum era când am început-o eu. Și acesta este ritmul în care, în ultimele decade, s-a schimbat medicina în tot ceea ce înseamnă ea, adică și în diagnostic, și în tratamente, și în prognostic. Ţara noastră trebuie să fie capabilă să ofere ceea ce Uniunea Europeană oferă unui medic sau unui sistem medical. La nivel mediu, nu la nivelul cel mai înalt, pentru că România nu este Germania și nici nu poate deveni în următorii ani. În primul rând viitorilor medici trebuie să li se ofere condiţii mai bune de lucru şi o remunerare pe măsura pregătirii lor indiferent din ce ţară vin.

Cât de gravă este subfinanţarea sistemului medical? Cât ar trebui să se aloce în plus pentru a se intra în normalitate?

În niciun sistem medical nu poate fi vorba de o atingere totală a necesităţilor din punct de vedere economic. Eficiența este extraordinară în România. Cu bani mult mai puțini se obține aproape egal, în unele zone aș spune chiar mai mult, față de media europeană.

În cadrul congresului din acest an veţi premia lucrări de cercetare ale medicilor români. Ce lucrări vor fi prezentate?

Pe lângă complexitatea lucrărilor ştiinţifice ce vor fi prezentate, Congresul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” înscrie în programul ştiinţific şi “Competiţia Tânărului Cercetător” prezentarea celor mai bune 6 lucrări din 5 specialităţi: Medicină Generală, Farmacie, Specialităţi preclinice, Specialităţi medicale şi Specialităţi chirurgicale. Lucrările au fost submise de către cercetători de sub 35 de ani. Potrivit organizatorilor, accentul se pune în continuare pe cercetare, încă de la începutul carierei tinerilor medici, implicarea acestora fiind din ce în ce mai mare în acest domeniu.

Anul acesta, Universitatea de Medicină împlineşte 160 de ani. Care sunt proiectele de viitor pentru învăţământul sanitar românesc?

Am ajuns la concluzia că această instituție are nevoie de un campus universitar nou. Trebuie o altă instituție, alte spații de învățământ. Clădirea Facultății de Medicină din Cotroceni are 114 ani, a trecut printr-o mulțime de cutremure. Este o clădire de patrimoniu, arată foarte bine și pe dinafară, și pe dinăuntru, însă este șubredă din punctul de vedere al structurii de rezistență și din păcate, și o spun cu mare părere de rău, nu mai este modernă pentru învățământul actual. Acum, cererea potențialilor studenți din străinătate este foarte mare. Ca să putem să-i atragem și să le oferim ceea ce ei își doresc este nevoie să ne modernizăm, şi pentru asta ne trebuie un campus universitar complet nou, modern, pentru toate facultăţile, cu cămine pentru anii preclinici, institute de cercetări ştiinţifice pentru toate domeniile biomedicale, terenuri de sport şi de agrement, bazine de înot etc. De aceea ne-am propus să construim un campus, cu fonduri europene, în Otopeni. Adiacent se va afla Spitalul European Carol Davila, cu 3.000 de paturi, modern şi încăpător, cu toate disciplinele preclinice.

„Specialitatea mea, de exemplu, este schimbată în proporție de 75-80% față de cum era când am început-o eu. Și acesta este ritmul în care, în ultimele decade, s-a schimbat medicina în tot ceea ce înseamnă ea, adică și în diagnostic, și în tratamente, și în prognostic” academician Ioanel Sinescu, șeful Clinicii de Uronefrologie și Transplant renal, Institutul Clinic Fundeni

Dr. Ioanel Sinescu spune că nimeni nu-i poate împiedica pe medici să plece din ţară, însă se pot lua măsuri menite să-i determine să rămână. În acest scop, ţara noastră trebuie să le ofere ceea ce Uniunea Europeană oferă unui medic sau unui sistem medical.