Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INTERVIU
Construirea canalului Bistroe de catre ucraineni, disensiunile cu Kievul legate de Insula Serpilor si delimitarea
platoului continental din Marea Neagra sunt cateva probleme de actualitate in relatiile bilaterale despre care am discutat cu Bogdan Aurescu, secretar de stat pentru probleme europene la Ministerul Afacerilor Externe.
DANA PICIU
Bogdan Aurescu: Despre canalul Bistroe, noi am auzit din presa acum un an si jumatate, am facut demersuri constante pe langa partea ucraineana sa obtinem informatii, dar nu am primit un raspuns. La 11 mai a reinceput aceasta dezbatere cu mai multa vigoare, intrucat este data la care au inceput lucrarile in Delta pentru construirea canalului. Din partea ucraineana, noi am primit pana in prezent doar informatii sumare, care nu fac decat sa prezinte in linii generale proiectul ucrainean. In conformitate cu conventiile internationale de mediu, care sunt aplicabile intre cele doua state, in special Conventia de la Espo, informatia pe care partea ucraineana trebuie sa o transmita consta in mai multe tipuri de documente, pornind de la planurile tehnice, harti, proiecte, date concrete cu privire la dimensiunile proiectului.
Noi am facut demersuri diplomatice in plan bilateral, dar am facut demersuri pe langa toate organismele europene si internationale care au competenta in aceasta materie. Aceste solicitari adresate partii ucrainene - de furnizare de informatii, de date concrete, de oprire a lucrarilor pentru permiterea unui studiu international de impact - reprezinta, pe de-o parte, rezultatul demersurilor partii romane, de sensibilizare, dar si, pe de alta parte, rezultatul demersurilor unor organizatii nonguvernamentale din domeniul ecologic, atat ucrainene, cat si internationale.
Nu, nu am fost acolo. Am dat instructiuni ambasadorului Romaniei la Kiev sa mearga la fata locului. Pana in prezent, aceasta deplasare nu s-a efectuat. Oficialul ucrainean prezent la Conferinta Ministeriala a Procesului de Cooperare Dunareana a exprimat disponibilitatea de a permite, inclusiv reprezentantilor presei, dar si expertilor europeni sa se deplaseze la fata locului si probabil ca din acest moment zona respectiva este deschisa spre vizitare. Ministerul de Externe nu are competenta de a se pronunta asupra unor chestiuni concrete de mediu si de a evalua proiecte tehnice ingineresti. Ceea ce putem noi sa facem este un demers diplomatic - sa obtinem date, documente si informatii concrete, pe baza carora sa se faca evaluarile necesare. Ce putem sa vedem acolo este eventual un santier in care se lucreaza. O vizita acolo poate sa fie interesanta, dar nu raspunde in intregime sau chiar deloc necesitatilor de a ne clarifica cu privire la acest impact de mediu.
Pozitia partii ucrainene, asa cum ne-a fost ea prezentata, este aceea ca proiectul ar urma sa stimuleze dezvoltarea economica a zonei, care este intr-adevar o zona mai putin favorizata din anumite puncte de vedere. Este prezentat ca fiind un proiect care va crea locuri de munca pentru populatia din zona si oportunitati de afaceri. Iarasi este greu de estimat daca aceasta pozitie corespunde sau nu realitatii si daca acest proiect va rezolva problema zonei. Parerea noastra este ca, daca dorim sa facem o adevarata dezvoltare regionala in respectiva zona, si, de asemenea, daca dorim sa promovam proiecte transfrontaliere, o putem face in cadrul programului de vecinatate pe care ni-l pune la dispozitie UE. Nu cred ca putem sa incurajam dezvoltarea de proiecte economice, oricare ar fi impactul lor asupra cresterii nivelului de trai al populatiei respective, daca aceste proiecte pot sa aiba un impact negativ de mediu, care, la randul sau, va avea un impact negativ asupra nivelului de trai al populatiei.
Pentru orice stat european care este cu adevarat responsabil fata de mediul inconjurator ar trebui ca un astfel de studiu de impact sa cantareasca destul de mult. Un studiu independent, realizat de catre experti internationali recunoscuti sau de catre un organism international recunoscut, ar trebui sa aiba o greutate consistenta, ar trebui sa fie luat in considerare de Ucraina.
Vom putea stabili ce vom face in continuare in momentul in care vom avea acest studiu de impact. Atunci putem sa ne repozitionam si sa vedem ce putem face in continuare. Speram sa nu fim pusi in fata unui fapt implinit, in fata unui proiect care este deja realizat, care sa aiba consecinte de mediu negative, si noi doar sa constatam ca ele se produc. In asemenea situatii, daca exista consecinte negative de mediu si se constata ca sunt pagube, deja ne putem gandi la a solicita compensatii, dar asta nu ajuta daca ecosistemul Deltei Dunarii ar fi afectat, nu stiu cum mai putem sa-l reparam.
Acum cateva zile, la 10 iulie, am avut cea de-a 23-a runda de negocieri. Pe de alta parte, am informat partea ucraineana ca Romania este in acest moment pregatita si hotarata sa mearga la Curtea Internationala de Justitie pentru a obtine o hotarare a acesteia, in ipoteza in care negocierile nu pot duce la o solutie. In paralel cu desfasurarea procedurii la Curte, putem avea in vedere si continuarea negocierilor bilaterale; este o metoda pe care si alte state o practica si nu credem ca demersurile noastre la Haga vor afecta relatiile politice dintre cele doua state. Din momentul in care tratatul de frontiera a intrat in vigoare prin schimbul instrumentelor de ratificare, la 27 mai, conditia recurgerii la Curte, chiar unilateral, din partea Romaniei, este indeplinita. Putem avea in vedere chiar si o sesizare comuna a Curtii.
Este de ajuns o cerere, care este tip pentru toate cazurile de acest fel, in care se indica ce anume se solicita Curtii sa faca, in cazul nostru - delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive intre Romania si Ucraina, in Marea Neagra.
Pentru ca intotdeauna, intr-o solutie a CIJ, joaca un rol si factorii de apreciere subiectiva; judecatorii sunt oameni, deci pot sa apara cosiderente de tip subiectiv. Este o marja de eroare care intotdeuna trebuie avuta in vedere.
