„Cancerul de colon pe ramura dreaptă e mai viclean”

Scoaterea apendicelui nu se mai face pe bandă rulantă, ca altădată, deoarece acesta are rol în imunitate. Cancerul de colon pe ramura din dreapta dă anemii, dar simptomele sunt mai vagi. Prin urmare, acestea sunt sesizate mai greu de către suferind. Despre cele două probleme am stat de vorbă cu profesor doctor Mircea Beuran, de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Florin Condurăţeanu: Domnule profesor Beuran, operaţi de dimineaţă până seara, aţi salvat zeci de mii de oameni în stare gravă. Dau doar un exemplu: aţi operat-o pe profesoara de ochi Monica Pop de un cancer extins şi, iată, e plină de energie după ani lungi de la îndepărtarea porţiunii de colon. V-am rugat să-l operaţi pe un inginer, de cancer, căci avea încredere doar în dumneavoastră, are doi copii şi doar 42 de ani. Aţi răspuns uluitor: «Să vină mâine la 7, că-i mai dau eu 42  de ani». Să începem cu subiectul mai puţin grav, apendicita. De ce nu se mai scoate apendicele pompieristic, pe bandă rulantă?

Prof. dr. Mircea Beuran: S-a deovedit că apendicele face parte din lanţul limfatic, ca şi splina, apendicele are un rol în imunitate. Americanii scoteau apendicele tuturor copiilor, ca să evite întârzierile când locuiau departe, dar s-a renunţat, se înmulţiseră cancerele de colon de mai târziu. O zicere trebuie repetată, apendicita nu se tratează cu medicamente, apendicele trebuie scos în caz de criză reală.

F.C.: Păi, apendicita apare şi în „travesti”. Crizele nu sunt adevărate?

Prof. dr. M. Beuran: Cercetările, statisticile au arătat că, în o treime din îndepărtările apendicelui, el era de vină, în altă treime nu era de vină şi în altă treime culpabile erau alte organe: genitale (ovarele, trompele), stomacul, crizele biliare. Criza de apendicită poate duce la complicaţii, apendicele se umple de micorbi şi se instalează infecţii, se strâng seminţe în apendice, cu pericol de perforare. Gravă este apendicita fecaloidă, materiile fecale pătrund în abdomen, prin complicaţiile de perforare, este afectată căptuşeala abdomenului, peritoneul.

F.C.: Care sunt simptomele unei crize de apendicită?

Prof. dr. M. Beuran: Apar dureri în partea inferioară a abdomenului drept. Uneori, durerile se simt mai sus, în capul pieptului, dar durerile coboară apoi. Sunt însoţite de vărsături, de febră 37-38, apoi temperatura creşte la 38-39. Apar tulburări de scaun, constipaţie o zi, urmată de 2-3 scaune. Un semn clar este creşterea leucocitelor, nu mai sunt între 4.000 şi 9.000, depăşesc 10.000, ba ajung şi la 14.000. Scăderea leucocitelor la nivelul 2.000-4.000 e semn de suferinţe ale ganglionilor. Peste 90% din operaţiile de apendicită se fac laparoscopic, minim invaziv. Cu camera video se observă şi poziţia apendicelui. Dacă e la locul lui, scoaterea acestuia poate dura 5 minute, dar dacă s-a deplasat, în spatele ficatului, intervenţia poate dura şi 5 ore.

F.C.: Există încă o polemică între chirurgi şi gastroenterologi: se scoate vezica biliară când apar calculi?

Prof. dr. M. Beuran: Calculii mici sunt mai periculoşi decât cei mari. Calculii de mici dimensiuni sunt trimişi mai uşor în circuit de către vezică şi pot bloca în duoden unirea alimentelor cu secreţiile biliare şi cu enzimele fabricate de pancreas. Bila se reîntoarce în vezică, bălteşte, se infectează şi aduce complicaţii, infecţii, peritonite. Calculii împiedică şi scurgerea secreţiilor pancreatice în duoden şi acestea se întorc în organul-mamă, în pancreas, pe care-l canibalizează. Se ajunge la pancreatita acută cu dureri mari, o urgenţă de prim rang. Când s-au format calculi, trebuie scoasă odată cu ei şi vezica biliară. Calculii biliari se dizolvă după tratamente lungi, dar se dizovă mai ales calculii de colesterol, în realitate calculii sunt micşti. În peste 90% din cazuri, scoaterea vezicii biliare se face laparoscopic.

La orice modificare de scaun, costipaţie, diaree sau succesiunea lor, la pierderi de sânge în scaun, trebuie consultat medicul şi efectuată o colonoscopie. Cancerul de colon pe ramura dreaptă e mai viclean, având colonul diametrul mai mare, nu apar modificări de tranzit evidente, se pierde sânge în cantităţi mici, ajungându-se la anemii, suferindul febricitează. Executate la timp, intervenţiile chirurgicale au succes.