Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Era Chef Executive la King David din Ierusalim, cel mai renumit hotel din Israel, unde gătise pentru regele Juan Carlos şi Francois Mitterand, pentru Gorbaciov şi Bill Clinton, când i s-a propus să lucreze în Bucureşti. Nici n-a vrut să audă. A venit, totuşi, în România şi, din 1996 s-a stabilit aici. Anul trecut a obţinut şi cetăţenia română. Chef Joseph Hadad povesteşte despre originile sale marocane şi tunisiene, despre începuturile într-ale bucătăriei, care au fost de undeva de jos, "de sub mochetă", despre soţia sa, Gila, care i-a fost elevă la şcoala de bucătari, şi despre viaţa de familie de acum, de când a rămas singur, cu trei copii. Din 5 noiembrie, Chef Joseph Hadad, alături de Nicolai Tand şi Tudor Constantinescu, va trece prin foc şi va pune pe jar profesioniştii în gastronomie din România, în cel mai tăios show de cooking din lume, Top Chef, care începe la Antena 1.
"N-am vrut să vin în România"
Era Chef Executive la King David din Ierusalim, cel mai renumit hotel din Israel, când i s-a propus să vină în România, la Casa Vernescu, restaurantul-casino ce se deschidea la Bucureşti. Nici n-a vrut să audă. "Nu ştiam foarte multe despre Romania, cum ştiam, de exemplu, despre Franţa, America sau Belgia, unde am muncit, unde am făcut stagiu profesional. Mi s-a spus că e o distanţă de o oră şi jumate cu avionul, şi că acolo se va servi mâncare tradiţională franţuzească, cum făceam eu la King David. Le-am spus că nu mă interesează. Eram în poziţia de Chef Executive, gătisem pentru regele Juan Carlos, pentru Madonna, Michael Jackson, Bill Clinton, prinţul de Liechtenstein, Gorbaciov, Mitterand. După câteva luni, prietenul care mi-a făcut propunerea a insistat: <
"Am avut buget nelimitat pentru bucătăria de la Casa Vernescu"
S-a întors în Israel şi a revenit în România, la Casa Vernescu, un an mai târziu, cu ocazia nunţii unui australian foarte bogat care se îndrăgostise de o româncă. "Am lucrat la evenimentul respectiv, îmi amintesc că am adus alimente din străinătate, pentru că în România nu se găsea absolut nimic din ce aveam nevoie. Prietenul meu mi-a reamintit că am buget nelimitat pentru punerea la punct a bucătăriei şi... m-a convins. I-am spus soţiei mele că vreau să vin în România. Mi-a dat voie să plec pentru doi ani de zile. "ştiu că e important pentru tine să faci încă un pas înainte, mi-a zis, dar trebuie să promiţi că te întorci". Postul la Casa Vernescu l-a luat în primire în octombrie 1996. Trei săptămâni era la Bucureşti, la muncă, cinci zile la familie, în Israel. "A fost greu. Copiii erau foarte mici şi le-a fost dor de tata. Apoi am convins-o şi pe Gila să vină şi ea cu copiii. I-am spus că o să iau un apartament mai mare ţi o menajeră şi că o să-i găsim de lucru". Şi i-a găsit, la şcoala evreiască Lauder. În decembrie 1998, familia Hadad s-a reunit la Bucureşti, în casă nouă.
"Mi-am luat cetăţenia română"
Acum este şi român cu acte. De altfel, Joseph se consideră un sfert român, un sfert marocan - după mamă - un sfert tunisian - după tată - şi restul... israelian. S-a născut la Haifa, pe 7 decembrie 1959. Ar vrea să se întoarcă acasa, însă... "După 15-16 ani de zile, mi-am făcut baza aici şi îmi place ce fac aici, în ţară. Anul trecut mi-am luat şi cetăţenia română. Am dat examen, care n-a fost unul uşor. Sunt acum cetăţean român şi cetăţean israelian." În Israel îşi are părinţii (n.n. tata are acum 78 de ani, iar mama, 69 de ani) şi cei doi fraţi. Cel mare, Shlomo (55 de ani), a făcut aceeaşi şcoală de bucătărie ca şi el. A fost cofetar şi patiser, dar a renunţat, pentru o altă meserie. "David, fratele mai mic, a fost în armată aproape 7 ani. Acolo şi-a rupt mâna, i-a fost pusă înapoi şi acum face şi el altă meserie. Chiar dacă eu am plecat din Israel, păstrăm legătura, la telefon şi pe Skype".
"Istoria familiei Hadad se învârte în jurul bucătăriei"
Toată istoria familiei Hadad se învârte în jurul bucătăriei, ne spune Joseph. Tatăl său a fost bucătar-şef de vas şi a gătit pentru preşedinţii statului Israel. "Însă eu am fost şi primul din familia Hadad care a făcut carieră în acest domeniu". De la tata a învăţat să gătească. "Aveam 15 ani când tata m-a învăţat să fac supă de peşte. 60 la sută din mâncarea noastră de acasă era pe bază de peşte. Nu am mâncat multă carne acasă, deşi în Tunisia şi Maroc, de unde vin ai mei, se mânâncă multă carne de pui şi de porumbel. Tata a zis că baza trebuie să fie peştele. Şi aşa a rămas până în ziua de azi". Acasă, mama lui Joseph, şi ea o bucătăreasă pricepută, "a învăţat să facăde la tata mâncare tunisiană, iar tata a învăţat de la mama să facă mâncare marocană. Mâncarea tunisiană e mai grea. Dar tata gătea mai rafinat. Chiftelele lui tata sunt cu totul altfel, o nebunie. Să-ţi spun povestea lor. Tata are zece fraţi în Tunisia, el e cel mai mic. Bunicul, adică tatăl lui, Joseph, al cărui nume îl port, era pasionat de pictură, îi plăcea să facă lucruri cu mâna lui şi lucra într-o companie care face fier. Nu câştiga mulţi bani, iar bunica nu ştia ce să mai facă de mâncare ca să ajungă la atâţia copii. Şi pregătea nişte chiftele care se cheamă kefta tunisiana, aşa: 60-70 de grame de carne, restul, cartofi, legume şi pâine, ca să se umfle, să ajungă la zece copii. Dacă cineva îmi dă acum să le gust, îmi vine să plâng... Uite, a venit de curând, din Israel, băiatul meu, Dor, la sărbătoarea noastră, Sucot, sărbătoarea corturilor, când noi mâncăm la cort, afară (n.n. sărbătoare a recoltelor, şi de recunoştinţă, care se ţine după încheierea secerişului, în amintirea celor patru zeci de ani de pribegie a evreilor în sălbăticie ). Şi mi-a zis la telefon să-i fac kefta, cum le făcea bunica. Şi i-am făcut!". Joseph nu-i e fiţos la mâncare. Nu-i trebuie feluri sofisticate pentru a se declara mulţumit. "Eu nu sunt fiţos. Eu pot să mănânc acasă o pâine proaspătă, cu unt, un pic de ulei de măsline, ceapă şi roşii. Şi sunt mulţumit. Nu îmi trebuie foie gras."
"Am început de jos, de sub mochetă"
Joseph a urmat şcoala profesională de bucătari, trei ani de zile, în paralel cu liceul. La aproape 19 ani, a plecat în armată. "Am făcut armata 36 de luni. Şi acolo am fost bucătar, am gătit pentru 120 de soldaţi. După armată, m-am întors unde am învăţat eu meserie, la Hotel Carmel Dan din Haifa, unde am început ca ajutor de bucătar. De sub mochetă am început: <
"Am gătit cu masca de gaze pe faţă"
Dar până să ajungă la Bucureşti a lucrat la cel mai faimos hotel din Israel, King David - hotel de cinci stele plus din Ierusalim. "La King David se intră foarte greu. Trebuie să fii un foarte bun profesionist, să fii foarte curat, pentru că acolo vin numai şefi de state, prim-miniştrul nostru, se organizează mese oficiale. Norocul meu a fost că ei au ştiut cine sunt. Am mers direct la bucătăria rece, unde îmi place cel mai mult. Şi am urcat, încet-încet. Eram bucătar, Chef de party - acesta are în subordine două-trei persoane, şi pregăteşte gustarea caldă. În 1992, a venit războiul puternic cu Irakul, cu Saddam Hussein. A fost nasol, toată lumea de la Tel Av iv, Haifa, din toată din zona aia unde au curs rachetele a fugit în Ierusalim, unde e munte şi nu ajung rachetele. Îmi amintesc că în bucătăria hotelului găteam cu masca de gaze pe faţă. Şi noi, şi clienţii, toată lumea purta măşti. Se anunţase că vor fi lansate rachete cu gaze, dar a fost vrăjeală. Vreo două luni au fost atacuri puternice în Israel. S-a oprit turismul, oamenii au lăsat totul şi au fugit din ţară. Israelul a fost gol de turişti doi ani de zile, oamenii au pierdut afaceri, case, au rămas săraci, bursa a căzut, au murit oameni. A fost foarte greu, nici o petrecere, nici o nuntă nu se mai făcea. Directorul a început să dea afară oameni, pentru că erau prea mulţi angajaţi. Cei mai buni au rămas. Rămăseserăm să gătim pentru 10-15 persoane, pentru că hotelul era gol. După aceea lucrurile şi-au revenit".
Cel mai tânăr Chef bucătar din ţară
Între timp, Joseph Hadad a devenit Chef Executive la King David. Dar asta după stagii intense de pregătire în Germania şi în Statele Unite şi o perioadă dură de probă, de şase luni de zile. A devenit astfel cel mai tânăr Chef bucătar din ţară. Şi primul Chef bucătar israelian de la King David, care până atunci nu avusese decât Chefi din Elveţia, Franţa, Germania, Austria. Avea doar 32 de ani... "Mi s-a dat şansa, am dat suflet, am muncit, nu mi-am văzut soţia, copiii....Ştii cum zice vorba, omul face familie, copii, pleacă noaptea să doarmă, se trezeşte dimineaţa, nu ştie ce se întâmplă... Eu am plecat să dorm, m-am trezit dimineaţa mulţumit, am plecat la muncă, primesc un telefon. Era soţia mea. "Joseph, vino acasă!" "Ce se întâmplă?" "Vino acasă." "Care-i problema?" "Joseph, am cancer!". Aşa a fost. S-a întâmplat după ce a născut-o pe Lipaz, fetiţa cea mică. (n.n. în acea perioadă, Joseph Hadad şi familia sa locuiau împreună la Bucureşti). A născut în Israel, a venit înapoi şi, când Lipaz a avut zece luni de zile, am plecat noi în Israel, la doctor. Acolo a stat, a suferit trei ani de zile. După ce a murit, am luat-o pe Lipaz aici. Gila a făcut-o pe ea şi... a plecat...". Lipaz seamănă perfect cu mama ei. Şi asta îl bucură nespus pe Joseph. De la vârsta de patru ani, fetiţa vorbeşte perfect româneşte. "Tot timpul mă corectează, chiar şi la telefon: <
"Acasă, soţia mă trata ca pe un rege"
Regretata sa soţie, Gila, i-a fost elevă la aceeaşi şcoală de bucătari din Israel pe care a absolvit-o şi el. "Acolo m-am îndrăgostit de ea. Ne-am căsătorit un an mai târziu. Eu aveam 24 de ani, ea 18 ani. Acasă, gătea ea, eu nu făceam nimic. Eram tratat ca un rege. Ea ştia cum lucrez eu, 12-13 ore pe zi. Nu poţi să vii acasă, să te apuci din nou de gătit. Şi, la noi, la evrei, de Sabat, vinerea-sâmbăta, se face masă bogată, cu lumânări aprinse, cu rugăciune pentru copii... Asta-i tradiţia noastră, pe care o transmitem mai departe copiilor. Asta-i important, nu numai să lucrezi, să faci bani, să te distrezi... Trebuie să le faci educaţie copiilor, să-i înveţi să respecte tradiţia. Acum, că am rămas singur cu trei copii, gătesc acasă". Copiii moştenesc talentul părinţilor. De când mama nu mai e, fetiţa cea mică, în vârstă de şapte ani şi jumătate, face salatele, în zilele de sărbătoare. Fiica cea mare, Daniela (17 ani), vrea să urmeze o şcoală de cofetărie-patiserie în Franţa sau Belgia, dar numai după ce va face armata în Israel. "Nu vreau să o refuz, armata e în sângele nostru. Ea şi cea mică locuiesc cu mine aici, în Bucureşti. Avea trei ani când a venit în România. Băiatul meu, Dor David, care are 20 de ani, e acum e în Israel, la facultate".
"Am învăţat româneşte la bucătărie"
Joseph ne povesteşte cum a învăţat româneşte. "Am zis că dacă vin în România, învăţ limba română". Şi a învăţat-o în bucătăria de la Casa Vernescu. "Nu ştiam cum să zic: <
"Cine e bun, rămâne, cine nu, pleacă acasă"
Chef Joseph Hadad explică de ce a acceptat să fie unul dintre juraţii de la Top Chef: "Eu sunt cunoscut pe piaţă, oamenii ştiu cine e Joseph Hadad, nu de asta am acceptat Top Chef. Poate nu ştii, dar din mâna mea au ieşit foarte mulţi bucătari buni. Şi mulţi Chefi bucătari instruiţi de mine lucrează acum în America, Anglia, Japonia. I-am pregătit, pe parcursul celor 14-15 ani de zile, la mine în bucătărie, la Casa Vernescu. Şi ei au pornit, ca şi mine, de la curăţat cartofi, usturoi, de la curăţat faianţa şi gresia în bucătărie. Ştii ce mă oftică pe mine? Ce se întâmplă aici, în ţara noastră, în România. Unul face un curs de trei luni de zile, vine cu o diplomă şi zice: "Eu acum sunt bucătar, vreau 2.500 de euro, sunt şmecher. Dar el habar n-are cum se pregăteşte un sos adevărat, de bază. Dar ştie să facă foie gras! Asta mă oftică pe mine, ştie foie gras, dar nu ştie lucrurile de bază. Şi sunt foarte mulţi bucătari dintr-ăştia, nepregătiţi, la restaurantele din România. De aia am acceptat să vin la Top Chef".
Joseph promite să fie foarte exigent cu participanţii la show. "Sunt dur, ăsta-i felul meu. Şi la restaurant, eu nu mă joc cu lumea. La mine, cuţitul trebuie să fie cu lama foarte foarte ascuţită, fără discuţie, pentru că este în joc numele meu. Şi aici, la concurs, la Top Chef, e acelaşi lucru. Ca să câştigi la Top Chef 50.000 de euro şi un curs de o stea Michelin în Franţa, de 10 zile, trebuie să fii foarte bun. Nu pot să las să câştige oricine! Trebuie să fie cu adevărat un Top Chef al României. Asta caut eu, nu există nici un privilegiu. Cine e bun, rămâne, cine nu, pleacă acasă, fără nici o discuţie! Va fi foarte greu pentru concurenţi, dar asta înseamnă Top Chef!"
Reţeta lui Chef Joseph Hadad: Lup de mare servit cu sos mediteranean şi migdale crocante
● 400-600 g file lup de mare
● 250 g spanac
● 30 g ceapă
● 1/2 căţel usturoi
● 1 lingură ulei de măsline
● sare, 2-3 boabe piper negru zdrobite
● 4 bucăţi roşii cherry
● 4-5 măsline kalamata
● 20 g migdale întregi prăjite
● 1/2 pătrunjel tocat
● 1 linguriţă zeamă de lămâie
● 1 linguriţă vin alb demisec
● 2-4 frunze de busuioc
Mod de preparare:
Peştele: Se filetează bucata de peşte în două. Se lasă deoparte.
Sosul: Uleiul de măsline se amestecă cu busuiocul tocat, pătrunjelul şi migdalele întregi. Se adaugă cherry tocate mărunt, zeama de lămâie, vinul, sarea, piperul şi usturoiul. Se lasă deoparte.
Într-o tigaie de teflon se pune puţin ulei de măsline. După ce se încinge, se sotează fileul de peşte. În primul rând se pune în tigaie pe partea cu pielea, se presara sare şi piper. După un minut se întoarce şi se pune pe partea cealaltă. Peştele se pune apoi în cuptorul încins, la 180 de grade, pentru două minute.
Într-o tigaie se sotează ceapa tocată, se adaugă spanacul, sare, piper, câţiva stropi de lămâie şi, cine vrea, mai poate adăuga puţin uturoi. Se scoate peştele şi se pune pe două farfurii. se împarte spanacul în două şi se aşează în farfurie cu ajutorul unei forme rotunde, cu diametrul de 10 cm. Peste spanac se pune peştele, iar sosul se pune peste peşte şi pe marginea farfuriei. Puteţi decora cu două frunze de busuioc proaspăt.
Poftă bună!
