Gheorghe Piperea: Românii nu mai cred în democrație

România pare că a evoluat din punct de vedere economic, însă creşterea PIB conţine un germene al dezastrului: consumul pe datorie şi neîncrederea într-un viitor mai bun. Serviciile secrete sunt peste tot, mai rău ca pe vremea lui Ceauşescu, societatea s-a radicalizat, clasa politică merită nota 1. Sistemul de sănătate, mai ales cel public, este, cel puțin la acest moment, în mod intenționat supus degradării, pentru a face loc sistemelor private, mult mai puțin de încredere și, totuși, mult mai scumpe în România. O spune avocatul Gheorghe Piperea, specialist în insolvenţe şi cunoscut ca apărător al românilor cu restanţe la bănci. Interviul face parte din proiectul Românii în anul Centenarului, un proiect Jurnalul şi Antena 3.

Vi se pare că, în ultimul an, România a evoluat în bine, în rău, a rămas la fel? De ce?

Gheorghe Piperea: În ultimul an, România nu a evoluat în bine decât în plan economic. Chiar și creșterea economică include un germene al dezastrului - românii nu mai au încredere într-un viitor mai bun la ei acasă. Creșterea economică nu se poate susține decât pe încrederea în viitor - dacă nu mai vrei copii, dacă ajungi să îți denumești țara, în dispreț, Românica și să o pictezi de bună voie ca o țară a corupției, o țară de hoți - mesaj “inteligent”de organizator de proteste: nu mai vrem să fim o țară de hoți -, dacă nu mai ai planuri, ci obsesia de a acumula bunuri și distracții, dacă te ancorezi, deci, în prezent, nu mai există încrederea în viitor.

“Oricum, oamenii au redobândit anul acesta exuberanța irațională de a consuma orice și oricât pe credit, inclusiv pe credit garantat de stat (prima casă, primul tractor, prima nuntă), iar asta este sămânța dezastrului din 2008, care se va repeta în 2018”.

Perdanții vor fi tot consumatorii, oamenii simpli, căci vinovații pentru consumerism - comercianții, bancherii, consultanții, cei din marketing, toți construiesc de zor nevoia de a cumpăra sau motivații hedoniste de a cumpăra pe credit, căci lumea este suprasaturată de bunuri, în timp ce jumătate din populație este sub sau malnutrită - vor fi salvați de stat cu bani publici sau cu banii deponenților.

Societatea s-a radicalizat

În tot acest timp, în care românul se afundă în consumerism și în datorii, societatea s-a radicalizat. Cu masivul sprijin al serviciilor secrete, lumea iese în stradă pentru a participa la jocul simplist și pueril de-a Dușmanul (coruptul, hoțul) și Salvatorul (lucrătorul bine ocultat al serviciilor, procurorul DNA), crezând că rezistă contra dușmanului și adulându-l pe salvator, fără să își dea seama că cei doi se generează reciproc, dușmanul (coruptul, hoțul) nefiind dovedit aproape niciodată pentru adevăratele infracțiuni care îl căpătuiesc, salvatorul nefiind niciodată interesat să atace cauzele corupției și hoției (banii care circulă de la mituitori sau influenceri care vor să își păstreze privilegiile și rentele), ci doar de efectele de breaking news ale defilării cu corupții în cătușe prin fața TV-urilor sau pe net.

“Mai rău este că românii nu mai cred în democrație. Aceiași cetățeni care nu ies niciodată la vot, sub pretextul că nu au pe cine să aleeagă, ies în stradă contestându-i pe cei aleși de cei care fac efortul să vină la vot, le cer demisia, le cer arestarea, se aliază cu opoziția - care parazitează protestele spontane și, deseori, sincere ale cetățenilor furioși contra «corupţilor și hoţilor» de la putere – și, iată, cer acum alegeri anticipate. Unde, desigur, nu vor participa prin vot”

Țara, din nefericire, în acest an 2017, a fost condusă prin frică. Celor din stradă le este frică de politicienii ştampilați a priori ca fiind corupți și, de aceea, vor ca nimic să nu se schimbe în justiție - deși actuala reglementare și organizare judiciară a dat rateuri, inclusiv dintre acelea care sunt evidențiate de CCR -, cei de la putere au condus prin frică de cei din stradă și, de aceea, mai toate încercările de schimbare au eșuat lamentabil. Mai rău este că actuala coaliție de guvernare și chiar guvernele ce s-au succedat au lăsat impresia supărătoare de impotenţă, incoerență și străduința - inutilă - de a-i scoate la vopsea pe diverșii purtători de mustață și musca pe căciulă din conducerea partidelor lor.

Serviciile secrete sunt peste tot

Dar în ultimii 10 ani, cum a evoluat România? De ce?

Nu mai sunt convins că România a evoluat în plan uman, social și democratic. Am ajuns să ne temem să vorbim liber la telefon sau prin mijloace electronice, să ne temem de delațiunea altora, inclusiv a persoanelor apropiate, să avem încredere în banii vecinului sau ai prietenului, și nu în vecin sau prieten.

“Serviciile secrete sunt peste tot, mult mai rău decât în vremea lui Ceaușescu – în economie, în justiție, în universități, în presă, în paginile de socializare, unde se practică manipularea cu rate uriașe de succes”.

S-a creat convingerea că cel ce așteaptă sau pretinde legi și politici publice pentru cei mulți este populist, că cel ce pretinde respectul principiilor democratice ale majorității și reprezentativității este populist și chiar bolșevic, că legile și politicile publice nu trebuie făcute de aleși, ci de experți și tehnocrați și că, de fapt, societatea și economia nu ar trebui conduse de aleși, ci de elite automandatate, independente politic, dar nu și independente economic sau în câmpul tactic, să ne înțelegem. Iar această convingere, care îi face pe mulți admiratori ai managerilor cu sânge rece și albastru să idealizeze corporația și să bagatelizeze statul și comunitatea națională, a dus la instalarea statutului de colonie corporatistă a acestei zone geografice pe care încă o numim România.

Bunăstarea actuală e temporară şi aparentă

Poate, din punct de vedere economic și al bunăstării personale, o parte consistență a țării a evoluat. Faptul că avem sute de mall-uri în orașele mari și patru companii aeriene care au depășit de mult timp în număr de pasageri Tarom, precum și faptul că 95% din imobilele rezidențiale din România sunt în proprietatea particularilor pot fi probe ale acestei evoluții. Dar, mai întâi, această bunăstare şi această bogăție sunt temporare şi aparente întrucât oamenii s-au îndatorat ca să le obţină, amanetându-şi viitorul şi reducând fracţia de bani din veniturile alocate dezvoltării viitoare şi economiilor.

“Educația și Sănătatea sunt din ce în ce mai precare, deși banii care curg în aceste domenii sunt din ce în ce mai mulți. De ce? Pentru că aceste două domenii sunt ținte predilecte ale marilor monopoluri, care fac enorm de mulți bani din rentele, exclusivitățile și privilegiile pe care și le-au asigurat din timp, prin legi scrise de «experţi» și tehnocraţi și trecute prin Parlament că prin brânză, cu sprijinul politic interest al celor care s-au succedat la putere”.

Românii simpli sunt bogați pe datorie sau sunt “bogaţi” pentru că aleg să plece în străinătate, trimițând celor lăsați acasă o parte din ceea ce câștigă. De altfel, societatea noastră este una din ce în ce mai lipsită de inimă. Cei 4 milioane de oameni care au părăsit țara au lăsat acasă copii și părinți sau bunici. Iar cei care fac bani în România nu mai au alt azimut decât plata datoriei la casă, mașină, mașina soției sau a amantei, electro-IT-ul de ultimă modă etc., familia, copiii, comunitatea fiind ultimele în ordinea de prioritate. În plus, până și socializarea s-a transformat într-o bulă a internetului din care românii nu mai ies nici măcar când sunt la biserică, devenind extensii ale paginilor de socializare și Moși Crăciuni ai mogulilor IT, cărora le fac cadou, minut cu minut, miliarde de informații gratuite și distribuții ale reclamei directe sau subliminale. Așa că, în plan uman, social și politic, nu știu dacă România a evoluat în ultimIi ani, iar în plan economic s-ar putea să ne trezim curând în plin neo-feudalism, căci averile overlorzilor sistemului cresc, în timp ce datoriile noastre cresc enorm și, deci, și servituțile.

IT-ul şi consumul merg bine

Ce merge bine în România?

Economia concentrată în orașele mari. Zona metropolitană București, de exemplu, are PIB-ul pe cap de locuitor mai mare decât cel din zonele Atena, Roma, Berlin. Bucureștiul susține peste 55% din PIB-ul total al României, susținând, practic, 90% din turismul național. Asemenea concentrare ar putea să devină un dezavantaj, întrucât poate duce la depopularea zonelor sărace, prin migraţia către București a celor care nu mai găsesc de lucru. Merg bine consumul - din păcate, mai ales cel pe credit, IT-ul - din păcate, doar cel subcontractat, ceea ce înseamnă că majoritatea plusvalorii pleacă din țară - și energia, este singurul lucru în totalitate pozitiv, viitorul apropiat este unul al “războiului” energetic.

Ce merge rău în România?

Educația și Sănătatea. Specialiștii formați în școlile noastre, inclusiv cei din IT, sunt din ce în ce mai îndepărtați de ceea ce cere piața muncii. Și mai rău este că nu prea mai sunt școli de meserii și, deci, nu prea mai sunt meseriași - chiar dacă o să vi se pară sarcastic, am să spun că, multă vreme de acum încolo, va trebui să ne mulțumim cu Dorel. Sistemul de sănătate, mai ales cel public, este, cel puțin la acest moment, în mod intenționat supus degradării, pentru a face loc sistemelor private, mult mai puțin de încredere și, totuși, mult mai scumpe în România. Involuția demografică și creșterea numărului de persoane vârstnice în raport cu cei activi sunt lucruri care pot îngrijora. Dar, nu-i bai, oricând pot fi aduși în România muncitori din Sri Lanka… Merge din ce în ce mai prost sistemul judiciar - sunt 3 milioane de dosare pe rolul instanțelor, cu o durată medie de 1,5 ani. Atenție - numai 12.500 de dosare sunt generate de DNA, adică 0,8%; iată pentru ce consumă toată energia din lume... Încrederea în Justiție a scăzut de la 48% în 2014, la 24% în 2017. Unele hotărâri se motivează chiar și după un an. Unele instanțe încă sfidează CEDO și CJUE, ca și când înscrierea în aceste cluburi a României ar fi însemnând doar datorii, nu drepturi…

Care credeți că este principala cauză a menținerii decalajului de dezvoltare dintre România și alte state din UE?

Exportul permanent de resurse și importul de bunuri de consum, rentele, privilegiile și monopolurile impuse de marile corporații, incapacitatea administrativă, lipsa unui azimut…

Care este personalitatea care influenţează cel mai mult evoluția României în prezent? De ce aceasta și prin ce/cum anume?

Mugur Isărescu, guvernatorul de peste 27 de ani al BNR. E o influență în rău, și nu în bine. Omul acesta este blocat în teoriile economice libertariene din anii ‘90-‘95 ai secolului trecut, care susțineau privatizarea cu orice preț, competitivitatea prin costul foarte redus al forței de muncă, lăcomia și egoismul exacerbat al “capitaliştilor”, fixitatea contractelor și stabilitatea legilor favorizante pentru bănci și alte corporații financiare, în dauna capitalismului industrial. Cum anume a reușit să rămână 27 de ani guvernator? Este un bun vătaf pe moșia stăpânilor săi.

Care este cea mai mare amenințare care ar putea influența evoluția României în următorul an? De ce spuneți asta?

Un nou guvern tehnocrat, marionetă a corporațiilor străine susținute de UE și SUA. În condiţiile în care tehnocrații nu primesc un mandat de la cetățean, ci de la elitele birocratice care susțin privilegiile și rentele marilor corporații, nimic din metodele de combatere a optimizării fiscale, a exportului de resurse și a importului masiv de bunuri de consum, nimic din pârghiile de calmare a exodului de creier și de forță de muncă și nimic din instrumentele de aterizare lină după spargerea bulei speculative a creditelor suverane nu va putea fi utilizat, iar România va fi nevoită să suporte singură consecințele crizei anunțate pentru 2018.

Cine credeți că ar putea schimba în bine evoluția ţării noastre în viitorul apropiat? De ce acesta/aceasta și cum anume?

Populația care își regăsește emoționalitatea și se întoarce la familie, comunitate și națiune, care redescoperă valorile, traiul și mâncărurile tradiționale, locale și care, “vaccinată”contra binefacerilor supra-îndatorării și ale imigrării, se întoarce la rădăcini. De aici va reieși o ideologie nouă, care se opune atât capitalismului de grotă pe care îl trăim în prezent, cât și comunismului pe care unii îl regretă și îl vor renăscut, o concepție distributivistă bazată pe proprietățile mici sau medii, dar foarte numeroase, care își reconstruiește în prezent o nouă încredere în viitor, casă și familie.

În care ţări aveți cea mai mare încredere? (primele cinci). Ce anume la aceste ţări vă inspiră încredere?

Marea Britanie – liberalismul economic. Israel – realism și rezilienţă. Grecia – vitalitate și forță de a ieși învingător din orice tragedie. Franța – frondă. Spania – diversitate în unitate

În care ţări aveți cea mai putină încredere? (primele trei) Ce anume la aceste ţări vă inspiră neîncredere?

Germania - capacitatea de a dilua în masa mare a cetățenilor Europei vinovăția pentru reconstrucția celui de-al patrulea Reich. China – capacitatea de a impune gândirea de grup. SUA - pervertirea visului american al libertății.

Valori... valori

Care este valoarea care definește România în prezent? Dar valoarea care lipseşte cel mai mult în societatea românească la acest moment?

Solidaritatea în situaţii limită. Încrederea în viitor.

De la 1 la 5 (1 = foarte rar, 5 = foarte frecvent), cât de frecvent credeți că sunt încălcate în prezent în România următoarele valori?

Promovarea competenței - 5

Respectul față de adevăr - 3

Angajamentul față de valorile naționale - 2

Libertatea de exprimare - 4

Încrederea în instituții - 1

Sancționarea corectă a ilegalităților - 1

Cum apreciați pe o scală de la 1 la 5 (1 = foarte proastă, 5 = foarte bună) calitatea clasei politice care a decis soarta României în ultimii 10 ani? Principalul defect/Principala calitate?

Calitatea clasei politice, nota 1. Principalul defect – locul sfinţeşte omul şi îl face de neînlocuit, chiar dacă este agramat, instabil emoţional sau lipsit de credibilitate şi charismă.

Care este greşeala cea mai mare a clasei politice din ultimii 10 ani?

Promovarea luptei anticorupţie ca singura politică pulică ce merită atenţia şi finanţarea.

Ce urare ați face României pentru 2018?

Să se privească în oglindă, să încerce să își vadă și să îşi cunoască elementele componente, să își păzească și să își cureţe grădina, să își aducă fiii acasă

Acesta este al treilea palier al unei ample analize Jurnalul şi Antena 3 (primele două sunt studiile Avangarde şi CURS), reprezentat de opiniile competente solicitate unui număr de 20 de experți din diverse domenii, cu ajutorul cărora am reușit să conturăm orizontul așteptărilor şi inventarul dezamăgirilor românilor în anul Centenarului. Ceea ce urmează este o lectură pasionantă, dincolo de rigoarea științifică a cercetărilor sociologice, iar în zilele următoare veți găsi pe larg în Jurnalul comentariile și analizele critice ale celor douăzeci de profesioniști care au participat la acest demers unic.