Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ortopedia modernă a adus în prim-plan operaţiile în caz de fracturi, cele care scurtează semnificativ timpul de imobilizare, aşa că prin chirurgia ortopedică omul poate pune mai repede piciorul în pământ la început, ajutându-se cu cârje sau un cadru metalic, apoi cu un baston. Dar, uneori, se întâmplă ca fracturile să ajungă şi la complicaţii. Interviu cu medic primar doctor Rodica Marinescu, şef secţie Ortopedie Spitalul Colentina, membră a Societăţii de Artroscopie a SUA
Florin Condurăţeanu: Ce înseamnă vindecarea unei fracturi?
Dr. Rodica Marinescu: Vindecarea unei fracturi înseamnă că cele două fragmente rezultate în urma ruperii osului se "sudează", se reface continuitatea osului la nivelul focarului fracturii, depunându-se structură osoasă nouă denumită calus. Fracturile în preajma unei articulaţii se vindecă mai greu, căci pot implica şi cartilajul articulaţiei, cea care dă mobilitate.
F.C.: Ce complicaţii pot apărea în cazul unor fracturi?
Dr. R.M.: O complicație a fracturilor se numește pseudoartroză. Cât de mult s-ar păstra piesele metalice montate în osul rupt, continuitatea fragmentelor de os la nivelul fracturii nu se mai reface. Între fragmentele osoase se interpune un țesut fibros și nu os. Adică acel căluș. Așa că, în mod anormal, între fragmentele oaselor în zona rupturii apare o mobilitate nefirească, ce este atât de mare, încât se aseamănă cu o articulație ivită la mijloc de os.
Această complicație apare de obicei la cei având o stare de nutriție slabă, cu un metabolism deficitar, la cei care suferă de alte boli cum ar fi: cancerele, maladiile endocrine. Pentru a preîntâmpina această complicație a pseudoartrozei, se iau măsuri suplimentare, se prelungește perioadă de imobilizare, se pun implanturi metalice pentru fixarea foarte fermă a fragmentelor osoase și se administrează susținătoare generale ale organismului, cum ar fi vitaminele, preparatele de calciu etc.
F.C.: Ce este acea infectare a unei fracturi?
Dr. R.M.: Fracturile deschise au un pronostic prost, rata de infectare este ridicată, de 50%. Partea rea este că infecțiile la nivelul osului sunt greu de tratat. Microbul infecțiilor se prinde în os, acolo fluxul de sânge fiind limitat și deci greu ajunge în zona osoasă și antibioticul care s-a administrat. Necirculând mult sânge în oase, nu poate intra în acțiune suficient nici apărarea imunitară.
Când fractura a fost bine fixată, când ghipsul a fost corect montat și când fractura a fost bine redusă, adică oasele s-au tras pentru aliniere în bune condiţiuni, după câteva ore trebuie să dispară durerile şi să se dezumfle degetele. Este total contraindicat ca pacientul să-și scoată singur ghipsul sau să-l scurteze. Numai ortopedul scoate ghipsul, și asta când radiografia arată bine.
