x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Pneumonie sau pleurezie? Care este diferenţa

Pneumonie sau pleurezie? Care este diferenţa

de Florin Condurateanu    |    14 Dec 2016   •   19:01
Pneumonie sau pleurezie? Care este diferenţa

Pneumonia este mai virulentă în rândul copiilor până la 1 an şi în cazul bătrânilor, de aceea se impune internarea acestora. În pneumonie, infecţia se tratează cu antibiotice de spectru larg, iar în pleurezie terapia se face în funcţie de natura lichidului scos din plămân. Interviu cu medic specialist pneumolog doctor Raluca Geamalinga de la Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”

 

Florin Condurăţeanu: - Doamnă doctor Raluca Geamalinga, cum aţi defini pneumonia şi pleurezia, oamenii mai confundă aceste diagnostice?

Dr. Raluca Geamalinga: - Pneumonia este o condensare în paremchinul plămânului, o condensare care se observă la examenul radiologic şi care are la bază un proces infecţios prezent în sistemul pulmonar inferior. Şi findcă mă întrebaţi ce este paremchinul pulmonar, este vorba de ţesutul plămânului. Pleurezia este un lichid, un revărsat pleural între cele două foiţe pleurale. Cele două foiţe pleurale reprezintă învelişul ce tapetează cutia toracică şi plămânul.

 

F.C.: - Ce simptome însoţesc pneumonia?

Dr. R.G: - Pneumonia dă dureri toracice, junghiuri toracice. Apar frisoanele, febra, sputa este purulentă, adică secreţia în tuse are puroi.

 

F.C.: - Care sunt semnele în pleurezie?

Dr. R.G.: - Simptomele în aceste cazuri sunt specifice cauzei care a provocat pleurezia. Pleurezia poate fi de natură infecţioasă sau generată fie de un cancer, fie de ciroză, fie de tuberculoză. Semnele în pleurezie sunt junghiurile toracice, febra, o respiraţie grea.

 

F.C.: - Ce tratament se aplică în cazul pneumoniei?

Dr. R.G.: - În pneumonie, tratamentul se face cu antibiotice. Terapie empirică se spune şi se apelează la antibiotice cu spectru larg. În circa 60% din cazuri, antibiograma nu precizează antibioticul potrivit pentru germenul cauzator. Tocmai de aceea se recurge la antibioticele cu spectru larg, care acoperă germenii de vină pentru pneumonia bolnavului respectiv. Se mai aplică o terapie cu antiinflamatoare, cu antipiretice dacă pacientul are febră şi e necesară o hidratare corespunzătoare pentru bolnavul de pneumonie. Copiii mici până la 1 ani şi vârstnicii sunt internaţi, ei sunt cei mai expuşi şi li se face tratament parenteral cu medicamentele introduse în venă.

 

F.C. - Cum acţionează medicii în cazurile de pleurezie, când se adună lichid între foiţele pleurale?

Dr. R.G.: - Se face o puncţie pleurală şi se scoate lichid. Analiza lichidului se face prin biochimie pentru a vedea dacă pleurezia este de cauză pulmonară sau de cauză cardiacă sau de cauză hepatică. Se face şi o analiză citologică a lichidului pleural pentru a depista un cancer şi ce fel de celule predomină. Dacă sunt mai multe limfocite poate fi vorba de un TBC, culoarea puroiului ne dă indicaţii dacă în lichid se află puroi. În funcţie de etiologia cauzatoare, adică ce cauză a produs pleurezia, se trece la tratament. Dacă un cancer a provocat pleurezia se aplică citostatice, dacă vina este a TBC-ului se aplică tratamentul antituberculos cu 4 antibiotice specifice tuberculozei. Dacă motivul pleureziei este o cauză parapneumonică, adică ce însoţeşte pneumonia, se recomandă antibioticele.

 

F.C.: - Ce complicaţii pot să se ivească în cazurile de pneumonie?

Dr. R.G: - O complicaţie este empiemul pleural, puroi în foiţele pleurale. Altă complicaţie este abcesul pulmonar. Infecţia pulmonară netratată duce la necroză la nivelul condensării pulmonare, adică se acumulează puroi în parenchimul pulmonar, în ţesutul pulmonar.

 

 

O altă boală a plămânilor este aşa numita BPOC. Bronhiile au prea multă secreţie şi se îngreunează admisia de aer cu oxigen în plămâni, este fenomenul de bronşită cronică. BPOC provoacă şi enfizemul pulmonar. Alveolele, săculeţii din plămâni, cei care înseamnă o mare suprafaţă de schimb între aer şi sânge, aceste alveole se sparg. Astfel că în plămânul ca un burete sunt găuri mari care împuţinează suprafaţa de trecere a oxigenului din aer în sânge. Capacitatea respiratorie a bolnavului de bronşită cronică obstructivă  cu enfizem se micşorează tot timpul. În primul rând, bolnavul trebuie să abandoneze fumatul, căci astfel deteriorarea capacităţii de respiraţie se frânează.

×
Subiecte în articol: Raluca Geamalinga