Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii cred că cea mai mare năpastă este să se fractureze o coastă; doare al naibii când tuşeşti, respiri adânc şi nu se pune ghips. În realitate, cele mai complicate fracturi sunt la şold şi la bazin. Profesorul doctor Andrei Firică mai atrage atenţia că suferinţele la gleznă nu trebuiesc privite ca o joacă.
Florin Condurăţeanu - Domnule profesor Andrei Firică, aţi făcut primul implant de proteză în gleznă. De ce este o intervenţie aşa de pretenţioasă?
Profesor Andrei Firică - Glezna este o articulaţie complexă, este un fel de cutie de chibrituri pe care se sprijină toată greutatea corpului. Este mai solicitată decât şoldul şi genunchiul, care au suprafeţe mai mari şi suportă mai uşor kilogramele corpului. Cea mai frecventă protezare se întâlneşte la şold; inginerii au inventat şi cele mai avansate şi sofisticate proteze tocmai pentru şold. Glezna este formată din trei segmente osoase. Mai întâi există un plafon cu pereţi laterali reprezentat de partea de jos a tibiei. Al doilea segment, ca o atelă este fibula, adică o parte a peroneului (celălalt os al gambei ) care are şi el precum tibia o maleolă. Între aceste oase, menţinut ca într-o menghină este osul astragal, un fel de bilă care mişcă glezna. Sub astragal se află calcaneul, adică osul călcâiului. Iar mai în faţă se găsesc celelalte oase ale labei piciorului. Toate oasele gleznei sunt prinse de ligamente foarte puternice.
F.C.-Umblă vorba în popor că atunci când calci strâmb şi ţi se umflă glezna, dacă poţi călca nu e vorba de vreo fractură şi poţi să mergi suportând durerile, e valabilă părerea asta?
Prof.A.F.-Dacă şocul n-a fost prea mare şi au avut loc leziuni doar în manşonul de ţesuturi moi din jurul articulaţiei, adică la muşchi, ligamente, capsula şi membrana sinovială ce acoperă articulaţia şi ca atare nu s-au deplasat suprafeţele osoase este vorba de o entorsă. În cazul entorselor simple, când glezna se umflă, dar nu exagerat şi sunt dureri moderate, necazul se rezolvă cu o compresă cu apă rece sau cu gheaţă şi cu câteva pastile de antiinflamatoare. Dacă suprasolicitarea gleznei a dus la ceva rupturi în ligamente, în muşchi, este vorba de o subluxaţie cu deplasare mică a oaselor. Însă dacă durerile sunt foarte mari şi glezna se umflă tare este o luxaţie serioasă, rupturile de ligamente, de muşchi sunt mari şi oasele se deplasează şi nu mai calcă un os pe celălalt. Dacă se calcă pe piciorul respectiv, rupturile se agravează şi sunt afectate vasele, nervii. În acest caz trebuie un consult al ortopezilor şi glezna se imobilizează în ghips pentru a proteja componentele articulaţiei, ligamentele, muşchii.
F.C:-Referitor la bazin, de ce spuneaţi că trebuie tratate cu atenţie beteşugurile din naştere cum este luxaţia congenitală de şold?
Prof A.F:-Unii copii din naştere au o asamblare anormală a oaselor în articulaţie. La şold, capul osului femur al coapsei nu se asamblează corect cu acea adâncitură pentru femur din osul bazinului. Ca atare, osul femur a alunecat spre o poziţie în afara locaşului din bazin, de regulă este într-o poziţie mai sus. Medicii pediatri pot uşor descoperi această anomalie congenitală din primele zile ale sugarului şi printr-o manevră necomplicată pot rearanja oasele în poziţie normală. Dacă se neglijează această luxaţie congenitală de şold şi suferindul se prezintă în copilăra târzie, când are câţiva ani, chirurgul e obligat să facă o intervenţie chirurgicală complicată, se ajunge şi la proteză de şold.
Când să vină pentru protezare cei cu articulaţiile măcinate de artroze? Profesorul Andrei Firică răspunde că nu foarte târziu, când s-au deteriorat puternic oasele, componentele articulaţiilor, vecinătăţile moi adică ligamentele, muşchii. Despre osteoporoză? Lumea s-a informat mult despre această pierdere de masă osoasă. Oamenii ştiu că trebuie să ia preparate cu calciu şi vitamina D. Profesorul Firică subliniază că trebuie să se lupte suplimentar mergând mult pe jos. Oasele se clădesc în tinereţe cu lactate şi sport, cu mişcare.
