Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Meseria de ghid de turism pare o joacă pentru cei care nu s-au confruntat cu problemele pe care le ridică această activitate profesională, dar la fel de lejer pot vorbi despre ea și ghizii cu foarte multă experiență, care au și talent și foarte multe cunoștințe, și pasiune pentru ceea ce fac. Fostă profesoară de limba engleză, Mihaela Cristina Hadid este unul dintre cele mai bune exemple de reconversie profesională. După mai mulți ani la catedră, a luat decizia să-și schimbe meseria și a urmat un vis, acela de a deveni ghid de turism. Lucrurile nu au fost tocmai roz de la început, când s-a lovit de partea practică a meseriei, adică de lucrul direct cu grupurile mari de oameni din culturi diferite și cu pretenții ridicate, însă a devenit, în scurt timp, una dintre cele mai apreciate reprezentante ale acestei profesii.
Jurnalul: Crezi că meseria de ghid de turism este una dintre puținele meserii în care femeile sunt avantajate? Sunt preferate femeile?
Mihaela Cristina Hadid: Nu întotdeauna, dar au un atu în plus, asta dacă știu să fie și drăguțe și profesioniste în același timp. Trebuie să știe să se facă plăcute. În primul rând contează să fie un ghid profesionist, dar, desigur, celelalte calități vin în completare. Dacă ar fi să mă dau pe mine ca exemplu, în general, pe mine mă preferă grecii, pentru că știu să fiu amabilă cu toată lumea. Mai ales cei de vârsta a treia mă caută. Important este să fii mereu cu zâmbetul pe buze. Lași toate problemele la ușa autocarului.
Jurnalul: Câte coduri ale bunelor maniere se aplică, în funcție de proveniența grupului, de țara de origine, de vârstă și de alte principii?
Mihaela Cristina Hadid: Fără codul bunelor maniere, sigur nu se poate. Ne adaptăm în funcție de naționalitatea fiecăruia, de aceea trebuie să cunoaștem foarte bine grupul de proveniență, bineînțeles și de vârsa membrilor grupului și de țara de proveniență.
Jurnalul: Ce vârstă crezi că este ideală pentru meseria aceasta? Pot face față tinerii care nu au experiență de viață și eperiență în alte domenii?
Mihaela Cristina Hadid: Tinerii care vor să devină ghizi la 20 de ani, dacă se pregătesc bine, pot să înceapă cu grupuri mai ușoare sau pe transferuri, mai întâi. Transferuri de la aeroport la hotel și de la hotel la aeroport, explicându-le pe traseu câte ceva. Pentru tinerii ghizi e un început. Apoi pot face tururile de oraș și, pas cu pas, pot trece la celelalte.
Jurnalul: Care sunt cele mai grele trasee pentru un ghid?
Mihaela Cristina Hadid: Circuitele sunt cele mai grele. La circuite trebuie sa fii deja profesionist, să cunoști bine orașele sau țările prin care treci. Să ai totul pus la punct și organizat, în așa fel încât să nu stai să cauți prin foi, să citesti, cum fac unii. Când am început eu meseria asta, în 2006, un director de agenție din Grecia mi-a spun: “Nici să nu te gândești să citești în fața unui grup! Trebuie să înveți totul pe dinafară. În momentul în care ai început să citești, ai pierdut deja grupul din mână”. Și nu e ușor deloc, dacă nu ai și talent oratoric.
Jurnalul: Cât poate câștiga un ghid de turism în România?
Mihaela Cristina Hadid: Un tur de București este plătit de la 50 de euro, dar tarifele diferă, în funcție de experiența ghidului și de cunoștințe, de grup și de limba cerută. Același tur este de 50-60 de euro pentru limba engleză și 80 pentru greacă, dar numai pentru patru ore. Un tur de o zi costă între 80 și 150 de euro, prețul maxim fiind pentru limbi mai dificile. Bineînțeles, sunt și unii care sparg piața, ghizi începători care merg și cu 35 de euro, dar aici este de discutat dacă se poate face rabat la calitate, pentru a oferi prețuri foarte mici. Chiar spunea cineva acest lucru, un reprezentant al Ministerului Turismului, la ultimul Forum al ghizilor, de la Predeal. Diferența pe piață o face calitatea ghizilor și, până la urmă, ghizii de turism se vor tria și vor rămâne pe piață cei buni și foarte buni, iar aceia vor fi și cei căutați. Oricum, în România sunt peste 5.000 de ghizi cu atestat, dintre care doar câteva sute activează.
Jurnalul: Este stresantă activitatea de ghid de turism?
Mihaela Cristina Hadid: Stres nu este întotdeauna. În general, când îți place ceea ce faci, nu există stres. Trebuie să fii atent, pentru că fiecare grup este altfel, fiecare naționalitate are particularități pe care trebuie să le cunoști. Trebuie să te adaptezi direct la grup. Îi recunoști, de cum ai urcat în autocar, imediat îți formezi o impresie. Imediat îți dai seama dacă unii membri ai grupului îți vor face probleme. Înainte de a devei ghid, am fost profesoară de engleză. Vorbesc engleză, franceză, italiană, spaniolă, greacă și arabă. Pe arabă fac mai mult tururi de București și Valea Prahovei, mai ușoare, nu aleg circuite. În rest, fac și circuite. Este nevoie de foarte multe cunoștințe și de adaptabilitate, pentru că la dus le poți da informații despre istorie și geografie, dar la întoarcere se plictisesc și trebuie să devii entertainer. În general, vezi ce fel de grup ai și te adaptezi. Trebuie să le percepi psihologia.
Jurnalul: Cât de aproape este meseria aceasta de diplomație?
Mihaela Cristina Hadid: Trebuie să fii în primul rând diplomat, pentru că suntem un fel de ambasadori, noi, ghizii. Sunt lucruri pe care le înveți și la cursuri, dar practica o înveți din experiență. Primul meu grup a fost format din 40 de bărbați din Salonic, de la Academia Navală. Am început să plâng, efectiv. Cu unii trebuie să te porți mai atent, mai ales cu bătrâneii și bătrânelele.
Jurnalul: Ar trebui să facă și cursuri de psihologie, de istoria culturii, intelligence cultural sau de interpretare a limbajului nonverbal cei care lucrează permanent cu grupuri mari, din țări cu altă cultură?
Mihaela Cristina Hadid: Eu n-am făcut cursuri de psihologie, dar am învățat totul din mers. M-am bazat mult și pe experiența acumulată anterior. Poate că unii ghizi, care au mai puțină experiență cu oamenii și mai puțină experiență de viață ar trebui să facă și cursuri de psihologie și alte tipuri de cursuri, pentru a învăța cum trebuie să se comporte cu fiecare categorie de oameni și cu fiecare persoană mai dificilă, în anumite situații.
Jurnalul: Ce abilități și calități trebuie să aibă cineva care vrea să devină ghid de turism?
Mihaela Cristina Hadid: Dintre calitățile unui ghid de turism se pot enumera câteva esențiale: în afară de faptul că trebuie să cunoască foate bine traseul, trebuie să fie și un bun organizator, să fie sociabil și comunicativ, să fie plăcut, amabil, să știe să improvizeze, să aibă capacitatea de a lua decizii rapid, în situații de criză, să fie un bun profesionist, astfel încât să transforme o excurise într-o experiență memorabilă.
Jurnalul: Sunt obstacole legislative care ar trebui corectate, pentru a veni în sprijinul acestei profesii?
Mihaela Cristina Hadid: Acum ne-am organizat în Federația Ghizilor de Turism (FNGTR) și, încet, încet vom încerca să facem această meserie recunoscută și respectată și în România, așa cum este în toate celelalte țări europene. Poate se va înființa și o poliție turistică, ce ar trebui să-i ia puțin la întrebări pe tour-leaderii străini care însoțesc grupurile din afară și ghidează la obiectivele turistice de la noi, deși este în afara legii. De multe ori ajungem să ne împingem pe la muzee și castele cu ei și se intră pe principiul cine e mai tare... George Vasiliu, președintele FNGTR se zbate să introducă unele inițiative legislative, pentru a ne proteja activitatea. Este nevoie de această organizare pentru a ne reprezenta drepturile în fața organelor competente și pentru a fi recunoscuți, cu timpul, ca profesie liberală, asemenea avocaților, de exemplu. De acum înainte, dacă vom fi uniți, ne va fi mult mai bine.
Pentru cei care nu sunt obișnuiți să lucreze cu oamenii, poate fi o corvoadă, tocmai pentru că și această meserie, ca multe altele, nu este pentru oricine. Un ghid de turism trebuie să aibă aproape aceleași cunoștințe ca un diplomat, dar să fie și un bun entertainer, un bun psiholog, foarte ușor adaptabil la situațiile de criză care pot apărea oricând, în relația cu grupul. Iar soluțiile trebuie să le găsească și să le aplice pe loc, orice ezitare sau eroare de comunicare fiind fatală pentru cariera ghidului, dar și pentru agenția care l-a angajat, chiar și pe un contract punctual. De aceea ar trebui să se înțeleagă mai întâi calitatea de partener a ghidului, nu de simplu angajat sau colaborator.
Secretul succesului: plăcerea de a face această meserie. Bineînțeles că este nevoie și de cunoștințe temeinice, multă experiență de viață și expertiză în diverse domenii conexe, precum istoria culturii, psihologie, antropologie culturală, geopolitică și chiar diplomație.
Cererea ajunge greu la oamenii competenți
Pe piața forței de muncă din România este mare nevoie de oameni cu specializare de ghid de turism, care să vorbească limbi străine, în special limbi rare. Deși un ghid de turism câștigă între 50 și 150 de euro net pe zi, ofertele nu ajung la cei care ar putea să practice această meserie, iar nevoia devine din ce în ce mai mare. Agențiile ajung să lucreze cu persoane fără specializare, dar care vorbesc mai multe limbi străine, deși obținerea acreditării nu costă mult și nici nu este greu de obținut, în urma unor cursuri de formare profesională. Cei mai căutați ghizi de turism sunt vorbitorii de limba germană, dar sunt probleme și în găsirea unor ghizi buni care vorbesc bine franceza. Pentru rusă, chineză, arabă sau limbi slave din țările Europei de Est este și mai greu de găsit un ghid, atunci când este nevoie. Tinerii absolvenți ai facultăților de Limbi străine sau care au atestate pentru cunoașterea mai multor limbi află foarte greu de oferta pieței de turism și ajung să lucreze fie ca traducători autorizați, fie la call-center-uri, deși câștigurile în turism sunt mult mai mari, din toate punctele de vedere.
