Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actrița Gabriela Ioniță consideră că teatrul îi ajută pe copii să se dezvolte armonios și frumos în procesul lor de maturizare artistică și umană. ”Fără copii teatrul ar pierde din bucurie, din emoția pură a întâlnirii dintre scenă și copilărie”, povestește actrița într-un interviu pentru Jurnalul.
De cât timp lucrezi cu copiii și de ce crezi că teatrul îi ajută pe cei mici să crească armonios, să se dezvolte din toate punctele de vedere, căutând firescul din oameni și lucruri?
Lucrez cu copiii de aproape un deceniu. E multă bucurie strecurată în acest timp, sau răstimp să-l numim așa. Cursurile din timpul anului pe care le țin la Fundație, fie că vorbim de atelierele de vacanță din Grădina Valorilor, sau alte proiecte pe care fundația le dezvoltă și le susține de peste 10 ani sunt îmbrăcate de această emoție. Aceste proiecte ajută foarte mult procesul creativ de maturizare al copiilor. Atelierele în mod special dezvoltă armonios și frumos copiii.
Teatrul în sine îi dezvoltă mult pe cei mici. În viața reală îi ajută să devină mai comunicativi, îi face mai creativi și mai încrezători în forțele proprii. Din experiență personală, pot spune că reusesc prin aceste cursuri să-și exploreze resursele sprituale și artistice, pe care altminteri nu ar avea oportunitatea să le observe sau șlefuiască în timp.
Crezi cu tărie că teatrul are menirea de a educa publicul. De ce îți păstrezi această credință într-o lume a actorilor care ușor se debarasează de această idee?
Da, teatrul este plecat din formele ritualice de adorare a Cuiva Suprem nouă și întodeauna a avut puterea de a educa, pentru că prin el se spun adevăruri, găsind un intermediar, personajul, care prin prisma faptului că îi creezi o așa numită neutralitate, poate spune tot ce simte și tot ce gândește, uneori destul de voalat.
Teatrul creează modele, conduit și el își atinge scopul atunci când în ființă ce privește spectacolul apare starea de Catharsis, care în cheie aristotelică simbolizează purificarea.
Îți place mult să lucrezi cu cei mici. Spune-mi câteva povești care te-au emoționat pe parcursul acestor cursuri?
Îmi place enorm să lucrez cu cei micuți sau chiar mai măricei. Povești ce m-au emotionat? Foarte greu de spus având în vedere sumedenia de povești care există și care aureoleaază jocul cu tinerii. Toate povestile cu cei mici sunt povesti despre bucurie, despre cum cei mici descoperă această stare care îi apropie de ce e mai bun în sinele lor la nivel spiritual și artistic.
Toate poveștile cu ei mă emoționează, sunt excepționale asa cum sunt și ei, pentru că la aceste cursuri în urma unui casting riguros, ajung să participe doar cei mai buni copii fiind un club de excelență, încercăm să facem cu ei performanță și ne reușeste.
Ca să nu supăr celelalte povști petrecute alături de ei, am să o povestesc pe cea petrecuta cu aproximativ o lună când am participat la festivaul de teatru Gong dij Roman, festival la care am venit acasa victorioși. Ce m-a impresionat mult de tot a fost emotia lor, cum s-au mobilizat înainte de spectacol, cum s-au mobilizat să poată participa la acest festival. M-am simțit ca într-o mare familie asa cum mă simt întodeauna în colectivul celor ce lucrează la Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.
Crezi că pe viitor teatrul se va extinde mai mult și la copii și accesibilitatea sa va fi pentru cât mai multe segmente de populație, indiferent de statut sau resurse materiale?
Teatrul deja s-a extins sub această formă și prinde tot mai mult contur și culoare. În urma organizării festivalului de teatru de la Suceava am retrăit acest sentiment, această realitate artistică. Sunt școli ce au pus în programa școlară, la opționale cursuri de teatru, ceea ce arată că este un instrument foarte important pentru contruirea unei conduite morale sănătoase.
Derulez multe proiecte în zonele foarte defavorizate ale țării și chiar cu categorii ce trăiesc în medii atât de improprii unui trai normal, și teatrul este unul dintre abordările ce pe ei îi ajută substanțial să își accepte spațiul în care trăiesc cu mai mare ușurință, să vadă frumosul din orice și să ia fiecare clipă asa cum e ea pentru că e unica și irepetabilă.
Gabriela Ionită este o actriță cunoscută publiclui larg pentru căldura și bonomia cu care își îmbracă toate personajele interpretate pe scenă. Pasiune ei pentru teatru este molipsitoare, mai ales în rândul copiilor cu care lucrează de aproximativ un deceniu pentru a le stimula forța creatoare și pentru a descoperi noi talente ce-și pot urma destinul artistic pe scenă. De peste opt ani este profesor de dezvoltare prin artă la Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.
