x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teatrul pentru copii – o lecție timpurie despre bucurie

0
13 Iun 2018 - 15:20
Teatrul pentru copii – o lecție timpurie despre bucurie Dan Marinescu
Vezi galeria foto


Actrița Gabriela Ioniță consideră că teatrul îi ajută pe copii să se dezvolte armonios și frumos în procesul lor de maturizare artistică și umană. ”Fără copii teatrul ar pierde din bucurie, din emoția pură a întâlnirii dintre scenă și copilărie”, povestește actrița într-un interviu pentru Jurnalul.

De cât timp lucrezi cu copiii și de ce crezi că teatrul îi ajută pe cei mici să crească armonios, să se dezvolte din toate punctele de vedere, căutând firescul din oameni și lucruri?

Lucrez cu copiii de aproape un deceniu. E multă bucurie strecurată în acest timp, sau răstimp să-l numim așa. Cursurile din timpul anului pe care le țin la Fundație, fie că vorbim de atelierele de vacanță din Grădina Valorilor, sau alte proiecte pe care fundația le dezvoltă și le susține de peste 10 ani sunt îmbrăcate de această emoție. Aceste proiecte ajută foarte mult procesul creativ de maturizare al copiilor. Atelierele în mod special dezvoltă armonios și frumos copiii.

Teatrul în sine îi dezvoltă mult pe cei mici. În viața reală îi ajută să devină mai comunicativi, îi face mai creativi și mai încrezători în forțele proprii. Din experiență personală, pot spune că reusesc prin aceste cursuri să-și exploreze resursele sprituale și artistice, pe care altminteri nu ar avea oportunitatea să le observe sau șlefuiască în timp.

Crezi cu tărie că teatrul are menirea de a educa publicul. De ce îți păstrezi această credință într-o lume a actorilor care ușor se debarasează de această idee?

Da, teatrul este plecat din formele ritualice de adorare a Cuiva Suprem nouă și întodeauna a avut puterea de a educa, pentru că prin el se spun adevăruri, găsind un intermediar, personajul, care prin prisma faptului că îi creezi o așa numită neutralitate, poate spune tot ce simte și tot ce gândește, uneori destul de voalat.

Teatrul creează modele, conduit și el își atinge scopul atunci când în ființă ce privește spectacolul apare starea de Catharsis, care în cheie aristotelică simbolizează purificarea.

Îți place mult să lucrezi cu cei mici. Spune-mi câteva povești care te-au emoționat pe parcursul acestor cursuri?

Îmi place enorm să lucrez cu cei micuți sau chiar mai măricei. Povești ce m-au emotionat? Foarte greu de spus având în vedere sumedenia de povești care există și care aureoleaază jocul cu tinerii. Toate povestile cu cei mici sunt povesti despre bucurie, despre cum cei mici descoperă această stare care îi apropie de ce e mai bun în sinele lor la nivel spiritual și artistic.

Toate poveștile cu ei mă emoționează, sunt excepționale asa cum sunt și ei, pentru că la aceste cursuri în urma unui casting riguros, ajung să participe doar cei mai buni copii fiind un club de excelență, încercăm să facem cu ei performanță și ne reușeste.

Ca să nu supăr celelalte povști petrecute alături de ei, am să o povestesc pe cea petrecuta cu aproximativ o lună când am participat la festivaul de teatru Gong dij Roman, festival la care am venit acasa victorioși. Ce m-a impresionat mult de tot a fost emotia lor, cum s-au mobilizat înainte de spectacol, cum s-au mobilizat să poată participa la acest festival. M-am simțit ca într-o mare familie asa cum mă simt întodeauna în colectivul celor ce lucrează la Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.

Crezi că pe viitor teatrul se va extinde mai mult și la copii și accesibilitatea sa va fi pentru cât mai multe segmente de populație, indiferent de statut sau resurse materiale?

Teatrul deja s-a extins sub această formă și prinde tot mai mult contur și culoare. În urma organizării festivalului de teatru de la Suceava am retrăit acest sentiment, această realitate artistică. Sunt școli ce au pus în programa școlară, la opționale cursuri de teatru, ceea ce arată că este un instrument foarte important pentru contruirea unei conduite morale sănătoase.

Derulez multe proiecte în zonele foarte defavorizate ale țării și chiar cu categorii ce trăiesc în medii atât de improprii unui trai normal, și teatrul este unul dintre abordările ce pe ei îi ajută substanțial să își accepte spațiul în care trăiesc cu mai mare ușurință, să vadă frumosul din orice și să ia fiecare clipă asa cum e ea pentru că e unica și irepetabilă.

Gabriela Ionită este o actriță cunoscută publiclui larg pentru căldura și bonomia cu care își îmbracă toate personajele interpretate pe scenă. Pasiune ei pentru teatru este molipsitoare, mai ales în rândul copiilor cu care lucrează de aproximativ un deceniu pentru a le stimula forța creatoare și pentru a descoperi noi talente ce-și pot urma destinul artistic pe scenă. De peste opt ani este profesor de dezvoltare prin artă la Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României. 


 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler

Premierul Italiei care a rupt alianţa cu Hitler
Majoritatea presei s-a mirat că Jurnalul a făcut un interviu cu prinţul Badoglio, în exclusivitate. Cine era frumosul italian de circa 45 de ani, interlocutorul nostru în interviu? Am profitat că prinţul Badoglio...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (6)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....
Serviciul de email marketing furnizat de