Doar memoria inventatorului Aurel Vlaicu o tine in viata pe nepoata acestuia, ajunsa la 80 de ani. Crampeie de amintiri, rupte din povestile parintilor ei, incearca sa divulge misterul prabusirii avionului Vlaicu II deasupra Carpatilor.

Batrana gesticuleaza cu unul din cele doua bastoane in care se sprijina, semn ca ne invita inautru, in camera ei. Locuieste in casa lui Aurel Vlaicu, aflata in fostul sat Bintinti. Peretii sunt ticsiti de tablouri de familie cu rama scorojita. Busturi din lut, sculptate de ea insasi in tinerete, sfideaza aerul, asezate pe mobila din lemn masiv. Aurelia e fata lui Ion, unul din cei opt frati ai inventatorului. Nu l-a cunoscut pe Vlaicu, dar ii stie viata in detaliu, de la parintii si bunicii ei. „A fost icoana vietii mele, ii simt sufletul si acum", spune batrana. Povesteste ca unchiul sau era inalt si cu ochii sclipitori. Nu vorbea, obisnuia sa-si spuna gandurile in forma metalica si traia pentru inventiile sale. „Ca sa intelegi cum era Vlaicu trebuie sa-l fi vazut in atelier. Pupilele ochilor capatau o lumina ciudata. Era pasionat, era un artist, iar banii nu contau pentru el", povesteste Aurelia din ceea ce stie de la tatal ei.

„Tara va comanda 100 de avioane"

In 1912 Vlaicu a iesit invingator la zborul de la Aspern - un orasel langa Viena, unde a concurat alaturi de 47 de piloti, din opt tari. Mai tarziu, i-a povestit fratelui sau cum a simtit momentul izbanzii: „Mai Ioane, cand am vazut tricolorul pe cer parca l-oi vazut pe Dumnezeu". Avionul sau, Vlaicu II, contrasta puternic langa celelalte aparate de zbor, spune nepoata inventatorului, „parca era un porumbel pe langa vulturi". Vlaicu a venit cu el „la pachet". L-a montat precum o jucarie, chiar pe pista de decolare, sub aripa unui aparat de zbor Berliot. Dupa acest zbor, inginerii de la fabrica engleza Marconi se hotarasc sa monteze pe avionul lui Vlaicu un telegraf fara fir. Pilotului roman i se ofera postul de director al fabricii, iar un inginer ii spune: „Prin mine, tara va comanda 100 de avioane". Vlaicu accepta, cu doua conditii: sa nu isi vanda inventia si sa fie ajutat sa faca un motor de avion care sa mearga prin explozia prafului de pusca. „Pesemne ca Vlaicu se gandea la rachete", explica nepoata acestuia.

Bibescu, dusmanul de moarte

Succesul ii aduce inventatorului multi dusmani, povesteste Aurelia, „dar cel de moarte i-a fost George Valentin Bibescu" (1880-1941), ramas in istoria tarii ca pionier al automobilismului si aviatiei romanesti. Dupa un an de munca la Londra, Vlaicu face o vizita in Bucuresti, la cafeneaua literara Capsa. Batrana povesteste: „Cand o intrat pe usa, Bibescu era la o masa cu gasca lui. Vlaicu i-o zis: «Ma ajuta englezii sa fac o fabrica de avioane. Sa vii si dumneata sa cumperi avioanele mele ca sunt mai bune ca Berliot-urile francezilor». Bibescu o lasat capul in jos si a zis: «Om trai si om vedea Vlaicule». Si asta a fost sentinta de condamnare", spune batrana si lasa ochii mari, albastri, in pamant. Aurelia isi aduce aminte de o discutie pe care unchiul sau a avut-o cu I.L. Caragiale. Scriitorul il sfatuia mereu pe Vlaicu sa nu mai zboare, caci el era inventator, nu pilot. Dar Vlaicu il linistea: „Nu am cum sa cad, decat in cazul in care as pierde carma. Am facut-o de zece ori mai rezistenta, se poate rupe doar daca cineva o taie".

„Cablul comenzilor a fost pilit"

Cu o seara inainte de zborul ce avea sa-i ia viata, Vlaicu s-a dus sa cumpere benzina. A lasat vorba mecanicului sa nu deschida usa la hambar, unde era avionul. In jurul orei 22:00 insa, o masina parcheaza in fata hangarului. Din ea coboara trei domni cu jobene. Acestia ii explica mecanicului ca Vlaicu i-a trimis sa controleze motorul avionului. „In timpul asta, cine o cunoscut perfect avionul lui Vlaicu, o intrat in hangar. A tras de elicea din fata, foarte fin, ca otelul, numai daca il atingi plesneste. Cablul pentru comenzi s-a dus", povesteste Aurelia. Sosit mai tarziu acasa, Vlaicu a marturisit ca nu a trimis pe nimeni sa verifice motorul. A doua zi, la 13 septembrie, pilotul se prabuseste deasupra Carpatilor, de la 30 de metri. Nepoata sa se intreaba si astazi „Cum e posibil sa cada de la o asa inaltime, cand s-a ridicat la 2000 de metri si nu a patit nimic?!". Ion s-a dus la locul unde avionul s-a izbit de pamant si a cules din ramasitele imprastiate dovada ca fratele sau a fost ucis: cablul de comenzi, care fusese pilit. In aceeasi seara dovada a disparut in mod misterios din hangarul unde Ion Vlaicu a ascuns-o. „Asta este adevarul. Vlaicu a fost omorat, pur si simplu. E rusinos, dar tara asta cunoaste atatea cazuri de tradatori", marturiseste batrana si bate a necaz cu bastonul in pamant.

„O murit Marioara, nu ma mai insor niciodata"

Marioara Barbulescu este cea care a cucerit inima inventatorului Aurel Vlaicu. Nepoata pilotului o descrie „subtirica, bruneta, frumusica, foarte inteligenta si cu un suflet nobil". Vlaicu a intalnit-o cand a zburat la Brasov. Marioara era din Ploiesti, iar parintii sai erau foarte bogati - au fost primii fabricanti de cherestea din tara. Fata insa, s-a imbolnavit de TBC si s-a prapadit cateva luni mai tarziu. Aurelia povesteste ca Vlaicu i-a spus atunci mamei sale: „O murit Marioara, nu ma mai insor niciodata". Inventatorul avea o pasiune pentru muzica si canta la vioara. Aurelia are si acum in podul casei o lada plina de placi numai cu opera si opereta. Intr-o cutie metalica, inchisa cu cheia, nepoata inventatorului tine la loc tainic decoratia Virtutea militara clasa I, pe care regele Carol I i-a oferit-o lui Vlaicu la 26 august 1910. „Este lucrata de mana, direct in aur", imi explica batrana, „si cred ca valoreaza mai mult de 500 de milioane de lei", isi da ea cu parerea.

A venit din Germania, pe bicicleta

In cladirea muzeului aflat in gradina casei memoriale a inventatorului sunt expuse motocicleta si bicicleta lui Aurel Vlaicu. Ultima dintre ele si-a cumparat-o din Germania, pe cand se afla la studii, cu banii pe care tatal sau ii trimisese pentru a se intoarce cu trenul acasa, la Bintinti. Ramas fara un ban in buzunar, Vlaicu a fost nevoit sa se intoarca din Germania pe bicicleta. Motocicleta a adus-o de la Paris.

„Esti cel mai mare geniu al poporului nostru, Vlaicule. Sa traiesti! Avem si noi cu cine sa ne mandrim!" I. L. Caragiale - Zborul de la Blaj, 1911

Zbor frant in drumul peste Carpati

La 6 noiembrie 1882, in comuna Bintinti, judetul Hunedoara, s-a nascut Aurel Vlaicu. Pe valea Muresului, in casa cu prispa, cu stalpi inflorati si cu peretii acoperiti de prosoape brodate cu flori, a crescut si si-a petrecut Vlaicu copilaria. Clasele primare le-a facut in comuna natala, iar cele de liceu, mai intai la Orastie, apoi la Sibiu.

EXPERIENTE. Aurel Vlaicu a fost de mic inventiv, la numai cativa ani el si-a construit in sura cu porumbei un atelier in care mesterea jucarii ingenioase. Vlaicu a fost in general un elev obisnuit, avea insa talent la matematica si intelegea cu iscusinta tot ce-l pasiona. A facut experiente cu zmee de diferite forme si marimi, in ultimii ani ai liceului, dar mai ales in timpul vacantelor petrecute acasa. Telul vietii lui a fost "construirea masinii de zburat".

SUCCESE. In 1902, Vlaicu se inscrie la cursurile Politehnice din Budapesta, iar in 1903 se transfera la Scoala Politehnica din Munchen. De la Munchen, in anul 1907, Vlaicu a plecat la Pola, pentru a-si satisface stagiul militar la marina. Dupa terminarea stagiului militar, inventatorul s-a angajat la fabrica de automobile Oppel, din Russelsheim, unde a avut si primele lui succese.

INTOARCEREA. Dorinta lui Vlaicu de a realiza masina de zburat pentru romani a fost mai puternica decat viitorul fericit care i s-a promis la uzinele Oppel si astfel, la sfarsitul anului 1908, s-a intors acasa in Bintinti, decis sa-si atinga telul vietii cu posibilitati proprii. S-a dedicat cu totul realizarii visului sau si astfel a reusit in anul 1909 sa ridice pe cer aeroplanul "A.Vlaicu". Incurajat de succes, a proiectat si construit cele doua aeroplane monoplane - Vlaicu I, in 1910, si Vlaicu II, in 1911 - cu care a realizat performante de zbor remarcabile pentru acea vreme.

ZBOR PESTE MUNTI. Cea mai mare dorinta a sa era insa, sa incerce un zbor peste muntii Carpati. De aceea, in 1913 a inceput sa lucreze la proiectarea unui nou aparat "Vlaicu 3", prevazut sa fie in intregime metalic. Afland ca un aviator strain intentiona sa zboare peste Carpati, la 13 septembrie 1913, Vlaicu a decolat de langa Bucuresti, cu "batranul" sau avion intr- un zbor catre munti, dorind sa realizeze el primul aceasta performanta. Deasupra comunei Banesti, langa Campina, avionul s-a prabusit, pilotul sau murind in acest accident. La Banesti s-a ridicat un monument, care va aminti, pentru totdeauna, curajul si sfarsitul tragic al marelui Vlaicu.

Colecta pentru "Vlaicu 3"

Dupa sfarsitul prematur al inginerului Aurel Vlaicu, prietenii sai si familia au hota- rat sa termine construirea aeroplanului "Vlaicu nr. 3". Mandatarii succesiunii inginerului Vlaicu au reusit, prin colecte publice, sa adune banii pentru terminarea aeroplanului. La 9 mai 1914 a fost terminata constructia avionului "Vlaicu nr. 3", implinind asfel visul proiectantului sau. Incercarea in zbor a acestui aparat a fost realizata cu succes in anul 1915 de pilotul Petre Macavei. Cele doua zboruri executate de Macavei, la o inaltime de aproximativ doi metri si pe o lungime de 200-300 metri, au permis sa se stabileasca faptul ca avionul decola foarte usor si ca era perfect echilibrat in zbor. In 1916, in plin razboi, dintr-un ordin al sublocotenentului Silisteanu, avionul "Vlaicu nr. 3" a fost imbarcat intr-un vagon si trimis la Rezerva Aviatiei de la Iasi. Nu s-a mai aflat nimic de soarta acestui avion.

Stiati ca…

IN ANUL 1909, dupa multa munca si incercari efectuate cu meticulozitate si rabdare, Aurel Vlaicu a reusit sa "dea gata prima sa masina de zburat". Primele zboruri cu planorul "A. Vlaicu 1909" le-a facut in primavara aceluiasi an, pe pasunea din marginea dinspre Deva a satului Bintinti. La unul dintre ele a luat-o in carlinga si pe sora sa Valeria, care a devenit una dintre primele femei din lume care a zburat cu planorul.

LA COTROCENI (17 iunie 1910), Vlaicu a reusit sa se ridice la o inaltime de 3-4 metri si sa zboare pe o distanta de 50 de metri cu aparatul "Vlaicu 1". Acesta se deosebea mult de celelalte aparate din vremea sa. In primul rand, fuzelajul era alcatuit dintr-un tub de aluminiu lung, de care erau atasate celelalte elemente. Trenul de aterizare era format din trei roti: doua mari in fata si una mica in spate.

AUREL VLAICU a dus primul mesaj pe calea aerului in tara noastra. La 26 septembrie 1910, Vlaicu, participand la manevrele militare, primeste de la regele Carol I un ordin de operatii, pe care il transporta de la Slatina la Piatra Olt. Romania a devenit astfel a doua tara din lume, dupa Franta, care a folosit avionul in scopuri militare. Atunci, Vlaicu a primit suma de 50.000 lei, aprobata de Consiliul de Ministri.

INVENTATORUL a obtinut in anul 1910, brevetul RO2258 pentru aparatul "Vlaicu nr.1 - Masina de zburat ca un corp in forma de sageata". In toamna aceluiasi an incepe construirea aparatului "Vlaicu 2 ". Cu acest nou aparat a obtinut o serie de performante printre care remarcabila este comportarea sa la concursul de la Aspern. Academia Romana i-a acordat premiul "Gheorghe Lazar" in valoare de 5.000 lei (aur).

SUMAR DOSAR

Inventiile romanilor

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Deschizatori de drum

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

„Am fost inspirat!"

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Coanda, copilul indragostit de vant

Ipoteza senzationala: Vlacicu a fost asasinat

Bula, antenele si lampa cu carbid

Stiloul oltenesc

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Dosarul „Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Primul antivirus romanesc>

Reteta perfectiunii

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Eleronul de 3,7 milioane USD