Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constantin Brancoveanu, domn al Tarii Romanesti, cei patru fii ai sai si sfetnicul au fost condamnati la moarte, in zi de praznic imparatesc pentru crestini - 15 august 1714, Adormirea Maicii Domnului. "Caini pagani si lifta rea De-ati manca si carnea mea Sa stiti c-a murit crestin Brancoveanu Constantin" cantec popular aparut la scurta vreme dupa patimirea domnitorului.
Este anul una mie sapte sute paisprezece. Brancoveanu, bogat imbracat, paseste in sala cea mare a Sfatului Domnesc. Este impunator. Are o figura frumoasa, incadrata de o barba nu prea mare. Vesmintele ii sunt brodate cu fir de aur, iar pe cap poarta cealmaua cu cele trei pene albe de strut - insemnele Domniei, prinse intr-un briliant. Toti boierii aflati de fata i se inchina pana la pamant, aducandu-i slavire.Io, Constantin Brancoveanu Voevod
Asezandu-se pe tron, Brancoveanu vorbeste boierilor cu prietenie, dupa ce le-a facut semn sa ia loc: "V-am pohtit aice, boieri dumneavoastra, fiindca mi-au fost trimis vorba Capugi-Basa, Mustafa-Aga-Emini, ca este in trecere prin Bucurestiul nostru, in drum spre caile lui, si ar pohti domnia-sa sa ne vada. Se cuvine deci a-l primi noi cu toata cinstirea, ca pe un oaspe de seama ce este, ca pe trimisul Sultanului, suzeranul nostru". Si Brancoveanu urmeaza, cu insufletire: "Boieri dumneavoastra, stiti prea bine ca pronia cereasca a ingaduit preasupusului sau, Io, Constantin Brancoveanu Voevod, a domni cu bine 25 de ani, neintrerupti, preste Tara noastra Romaneasca... Iaca, de Sfanta Maria mare ce vine e ziua Doamnei noastre prea iubita, Marica! Iar eu in acea zi implinesc 60 de ani!".
Boierii se unesc intr-un glas: "Multi ani inainte sa ne traiesti, Slavite Doamne!". Deodata, sotia lui Brancoveanu, Doamna Marica, apare pe neasteptate. Ii sopteste ca prietenul sau, Mustafa-Aga, nu-l va vizita intamplator. "Doar stii ca turcii te numesc Altin Oglu - Beiul aurului. Degeaba scapi de ei cu daruri bogate. Inalta Poarta ti-a hotarat pieirea", ii spune Doamna. Brancoveanu o linisteste: "Marico, fricoaso, tot copila ai ramas... Se poate sa te inspaimanti Domnia-ta pentru niste vorbe desarte?". Brancoveanu nu mai are insa timp sa ostoiasca nelinistea Doamnei. "A sosit Capugi-Basa, Mustafa-Aga Emini, trimisul sultanului Ahmed al III-lea!", se aude straja vestind.
Si au cazut capete luminate...
Turcul inalt si crunt la infatisare venise sa arunce pe umerii Domnului naframa neagra a mazilirii. In timpul primirii oficiale, Mustafa s-a apropiat pe neasteptate de domnitor si i-a rostit cuvantul ce insemna condamnarea la moarte: "Mazil!". Boierii au protestat. Nu toti, e adevarat... "Prea multe pari, prea multi dusmani are Brancoveanu. Prea multa avere pentru a mai fi scapat, el si toata familia lui! Ii asteapta o soarta cumplita: condamnarea la moarte!", graieste turcul.
Brancoveanu vorbeste cu resemnare, potolit: "Daca eu am gresit cu ceva, eu sa fiu pedepsit, nu sufletele nevinovate, copiii mei, ce n-au alta vina decat ca s-au nascut din mine. Daca aceste nenorociri ale mele vin drept pedeapsa pentru pacatele mele, faca-se voia lui Dumnezeu!".
Poate lucrurile au fost ceva mai simple, poate nu s-au rostit atatea vorbe, cert este ca la 15 august 1714, capete luminate cadeau decapitate de turci: Constantin Voda (domn al Tarii Romanesti intre 1688-1714), cei patru fii ai sai - Constantin, Stefan, Radu, Mateias- si Sfetnicul Ianache. Era praznic imparatesc pentru crestini - Adormirea Maicii Domnului, ziua de nastere a lui Brancoveanu - implinea 60 de ani, si onomastica Doamnei sale.
A vrut sa se turceasca
Istoricul Neagu Djuvara descrie episodul decapitarii Brancovenilor: "In fata sultanului, a tuturor vizirilor, pasalelor si ambasadorilor straini este adus Constantin Brancoveanu, in camasa lunga alba, cu cei patru fii ai lui si cu sfetnicul sau cel mai apropiat, Ianache Vacarescu. Acolo e calaul, cu securea si cu un butuc. Cade mai intai capul lui Vacarescu, apoi vine randul fiului cel mare al lui Brancoveanu, urmeaza cel de-al doilea, apoi al treilea. Fiecaruia la rand i se spune ca, daca trece la Islam, daca "se turceste", cum se zicea, scapa cu viata. Al patrulea, un copil de 12-13 ani, raspunde ca vrea sa se turceasca pentru a scapa de moarte. Tatal il dojeneste atunci aspru: "Mai bine sa mori de o mie de ori decat sa te lepezi de credinta". Cel mic retracteaza, spune ca va muri si el crestin, pune capul pe butuc si cade si tanarul cap in nisip" ("O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri", Ed. Humanitas 2002). Capetele lor au fost purtate de turci prin Constantinopol, in varful sulitelor. Doamna Marica, fiicele, ginerii si nepotii, care au scapat cu viata, au fost inchisi intr-o cetate din Asia Mica, de unde s-au putut reintoarce in tara abia dupa doi ani.
Mancatoria - drama romanilor
Acest episod cutremurator a impresionat intreaga Europa. Importanta economica si strategica a Tarii Romanesti, politica inteligenta care-l propulsase de la conditia de simplu pion pe tabla europeana de sah a imperiilor la aceea de partener necesar de discutie l-au situat pe Brancoveanu in randul marilor contemporani ai Regelui Soare, cancelariile disputandu-si intaietatea in realizarea aliantei cu acest fabulos "princeps Valachiae Transalpinae", prieten al tarului Petru I, care in 1701 ii acorda drept de azil in Rusia. Domnitorul stiuse sa se impuna, fiind, dupa spusele lui Neagu Djuvara, "un domnitor intelept, siret, ascunzandu-si actiunile fata de turci, austrieci si rusi".
In 2002, academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici punea intr-o noua lumina tragismul vremurilor brancovene: "El a fost decapitat nu numai din motive religioase, ci in special politice. La sfarsitul secolului al XVII-lea, politicienii din Bucuresti, in frunte cu Serban Cantacuzino si Constantin Balaceanu, au facut prima incercare energica si transparenta de introducere a Tarii Romanesti intr-o structura vest-europeana (in speta, Sfantul Imperiu Romano-German). Dupa ei, Brancoveanu a facut si el aceeasi incercare, dar discret. Toti trei au platit cu viata aceasta initiativa. Esecul s-a datorat conflictelor de interese din divanul tarii. Daca oamenii politici ai vremii nu s-ar fi sfasiat pe motive predominant personale, am fi scapat de dominatia turca cu 200 de ani mai devreme".
Victima jocurilor politice
Executia din 1714 nu este singurul episod al istoriei noastre in care adversarii declarati si-au dat mana pentru a inlatura un mare om al neamului. Cum a murit Brancoveanu se stie. De ce a trebuit sa moara e o intrebare complicata. In perioada 1710-1711, Dimitrie Cantemir trecea de partea lui Petru cel Mare al Rusiei. Brancoveanu, prudent, refuza sa participe la aceasta alianta, dar suspiciunea persista dupa ce doi veri ai lui, Cantacuzini, trec la rusi - unde vor da nastere unei spite de printi rusi Cantacuzino. Se pare ca turcii, banuitori ca domnitorul ar putea avea legaturi ascunse cu rusii si ca acesta batuse medalie cu chipul sau si stema Tarii Romanesti - fapt considerat manifestare de independenta, i-au hotarat pieirea - l-au "mazilit". Cand si cine i-a hotarat sfarsitul, care a fost rolul real al Vienei, Moscovei si Istanbulului? Izvoarele par sa ateste ca domnitorul Brancoveanu a cazut, cu complicitate interna, victima jocurilor politice europene. ( ROXANA ROSETI )
Osemintele, inmormantate pe furis
Biserica Ortodoxa Romana i-a canonizat pe cei sase in 1992, fiind pomeniti in fiecare an, la 16 august, ca "Sfinti Martiri". Langa Kilometrul Zero al Capitalei se afla ultima ctitorie a voievodului martir Constantin Brancoveanu: Biserica Sfantul Gheorghe Nou. Locasul de cult adaposteste un epitaf cusut de Marica Doamna, doua candele din argint de la sfarsitul secolului al XVII-lea si osemintele voievodului. De la preotul paroh Gelu Bogdan aflam ca osemintele au fost aduse de Marica in 1720, in mare secret si inmormantate pe furis in biserica. Peste mormant, doamna a asezat o lespede de marmura, insa fara numele domnitorului. Epitaful, asezat langa mormantul voievodului, a fost lucrat de Marica Doamna in broderie de aur pe catifea. De-a lungul vremii, locasul de cult a trecut prin multe momente grele: cutremure, renovari si transformari. In anul 1989, biserica urma sa fie demolata. La insistentele intelectualilor romani ai vremii, Ceausescu a dat inapoi hotarand sa o transforme in muzeu in care sa se expuna vestigii ale artei brancovenesti. Acest plan nu a fost pus in practica, iar in 1990, biserica a fost redeschisa pentru credinciosi. (Diana Crintea)
"Constantin Brancoveanu a stiut, in curs de un sfert de veac, sa serveasca pe turci, de nevoie, fara sa paraseasca nici un drept al tarii sale. Domn autonom in tara lui, inconjurat cu prestigiu superior al cesarilor constantinopolitani, aceasta a fost situatia lui Constantin Voda Brancoveanu". Nicolae Iorga istoric
Cinstire
Pentru cinstirea memoriei sotului ei, evlavioasa Doamna a asezat deasupra criptei,din Biserica Sf. Gheorghe Nou o candela, cu o inscriptie in litere marunte chirilice. Pentru confirmarea inscriptiei candelei au fost intreprinse sapaturi arheologice in decembrie 1932. Atunci, osemintele lui Brancoveanu au fost asezate intr-un sicriu. In 1934, pentru a li se da cuvenita cinstire, sicriul cu osemintele lui Brancoveanu a fost adus in paraclisul patriarhal.
