Marius Iacob: ""Noi n-am zis că Cioacă a aruncat obiectele in răpă""

• Jurnalul Naţional: Vorbim despre probele din răpă?

Procuror Marius Iacob: Păi, ce, le-aţi văzut? Uite, imi pare rău că nu am planşele.

• Mă uit pe ele in fiecare seară.

De unde? Am văzut şi eu ce-a apărut in presă, au apărut căteva. Dacă vreţi să le vedeţi, vi le arăt!

• Cum vă explicaţi dumneavoastră prezenţa andrelelor? Credeţi că Elodia croşeta?

Mama ei a spus că ei aveau in casă andrele de croşetat. Nu ştiu dacă ea croşeta sau… Dar, ca o ipoteză, şi nu ca o certitudine, eu cred că pe acele obiecte au fost nişte picături de sănge pe care el le-a observat la prima vedere. Mergem pe ipoteza in care el a omorăt-o. Şi, văzănd că e sănge, le-a adunat pe toate şi le-a aruncat in acea răpă. Asta e ipoteza. Am luat in calcul şi ipoteza in care i le-ar fi luat cineva din casă şi le-ar fi aruncat in răpă.

• De ce cutiile de parfum sunt goale?

Pentru că avea in locuinţă mai multe cutii de parfum goale. Pot să vă arăt pozele. Pe o noptieră, avea două noptiere la pat, erau mai multe sticle de parfum pline, iar in cealaltă parte erau sticle de parfum goale.

• Cutii?

Cutii. Cutii goale. Asta avea in casă. Asta mi-a spus şi menajera, asta mi-a spus şi bona, mi-a zis şi mama, mi-a zis şi fratele. M-au minţit toţi, nu?

• Vă cred. Dar bona a declarat că ea nu prea avea acces in dormitor.

Bona a mers de căteva ori in dormitor. Nu mergea frecvent. Dar menajera a mers, de două ori, căt a fost, a mers in dormitor, mama ei a mers in dormitor, fratele ei a mers in dormitor. Noi niciodată n-am spus: bunurile sunt cu certitudine ale familiei Cioacă. Noi am spus aşa: bunurile au fost recunoscute de X-ulescu ca fiind din locuinţa lui Cioacă… Pe unele s-a găsit săngele ei, pe altele - profilul lui genetic.

• Cutiile de bijuterii goale cum vi le explicaţi? E o cutie neagră…

O cutie neagră, un săculeţ şi o cutie de ceramică.

• Săculeţul nu e de bijuterii..

Asta zic mama ei şi fratele ei.

• Săculeţul are inscripţio-nat pe spate CL-S2 şi este de la un obiectiv foto.

Ã…la e alt săculeţ.

• A, atunci vă referiţi la săculeţul alb, cu marginile tocite!

Da, da... ala a fost de bijuterii.

• Bun, de ce sunt goale?

O altă ipoteză e că e posibil ca el să creeze impresia unei plecări voluntare a ei din locuinţă, cu bijuterii, cu bani, să fi luat bijuteriile din acele obiecte şi acele obiecte, impreună cu celelalte, să le arunce. El a şi declarat, ştiţi foarte bine, că ea a plecat de acasă cu suma de 1.800 de euro, cu bijuteriile şi cu nişte haine. Ş-atunci, ca să creeze impresia asta. E o ipoteză, nu e o certitudine.

• Şi hainele unde sunt?

Care haine? Păi, nu ştiu dacă lipsesc haine din casă! Asta spune el…

Mănuşile chirurgicale

• Ce a mai fost găsit acolo: nişte acte. E clar că nu putea să le ţină decăt in geantă. Sunt chitanţele de la bijuteriile din Dubai…

E o singură chitanţă.

• Lista cu colegii de la intălnirea de 10 ani, o carte de vizită, caietul ei de sarcină….

Era in dormitor. Asta vă spun din ce zic menajera, bona, părinţii. Acuma…

• Dar atunci spuneţi aşa: "Era in dormitor, susţin bona, menajera, etc…".

Dar tot timpul am spus aşa.

• Pentru că, mă rog, cănd ştergi praful, eşti atent la ce scrie pe un caiet de sarcină? Şi de ce să ţină o femeie, la trei ani după ce a născut, acest caiet in dormitor? Sunt lucruri care nu se ţin la indemănă, că nu ai ce să mai faci cu ele. Mă găndesc că e posibil ca ea să fi vrut să-l arate unei colege/prietene care era insărcinată, ce analize şi-a făcut ea in timpul sarcinii, nu?

Deci, lucrurile astea ar fi trebuit să se afle intr-o geantă, că nu-şi lăsa chitanţa de bijuterii la vedere, să ştie soţul căţi bani a dat ea pe coliere şi pe inele. Ar fi trebuit să fie intr-o geantă. Unde-i geanta?Sunt multe intrebări.

• Păi da, da’ trebuie să găsiţi răspunsuri la ele!

Păi, găndiţi-vă că nu putem să găsim răspunsuri decăt printr-o eventuală declaraţie a potenţialului (n.r. - autor). Altfel nu putem decăt să interpretăm.

• Dumneavoastră luaţi in calcul faptul că e posibil ca el să-i fi inscenat dispariţia…

Toate le luăm in calcul.

• Un posibil jaf aţi luat in calcul?

Da.

• Ce caută mănuşile chirurgicale acolo? Porţi mănuşi chirugicale ca să nu laşi amprente sau ca să nu rămănă praf de puşcă pe măini, in eventualitatea unei expertize balistice, nu?

Ştiţi că pe mănuşi s-a găsit săngele ei. Şi ce-ar mai trebui să fie pe mănuşi?

• Păi, ar trebui să fie, in interior, celulele epiteliale ale celui care le-a purtat.

S-au găsit, sunt ale lui.

• Serios?!

Vasile Viorel: S-a scris. De către confraţii dumneavoastră.

• Eu nu cred tot ceea ce citesc in ziare.

S-a scris in expertiză. Şi chiar am confirmat şi noi ipoteza asta.

• De ce să fi purtat mănuşi? Şi de ce să arunce mănuşile in acelaşi loc unde era uniforma?

Poate că mănuşile alea erau la vedere, undeva in casă, şi a sărit sănge pe ele.

• Şi de ce să le mai pună apoi in măini?

Nu să le pună in măini! Poate că in măini le-a pus in urmă cu o lună. Pentru că ADN-ul rămăne ani in şir. Sau in urmă cu două luni, sau in urmă cu trei luni. Ş-atunci le-a aruncat că a văzut sănge pe ele. V-am zis, aicea noi trebuie să le interpretăm, dar in absenţă. Ştiţi cum se intămplă? Noi, de multe ori, ne formăm aşa, căte-o ipoteză. Dar nu putem să o lansăm, pentru că dăm naştere la supoziţii, pe de o parte, pe de altă parte, unii ne acuză că facem anchetă cu presa lăngă noi, că să ştiţi că sunt şi colegi de-ai dumneavoastră care ne acuză. Ş-atunci, noi ce să facem? Putem fie să fim opaci şi să nu spunem nimic, dar e un caz de interes naţional, sau să incercăm să vorbim cu toată lumea şi să... Nu să le discutăm pe toate şi să lansăm..., pentru că ştiţi ce se intămplă? Noi ne-am format o ipoteză, dar, dacă eu zic acum că varianta mea este asta, vine Cioacă şi zice "ia uite, se antepronunţă, mă acuză pe mine, deşi eu sunt nevinovat" şi că imaginea poliţiei... Dacă tot vorbiţi cu Cioacă, ia să-l intrebaţi! Imaginea Poliţiei a zis el că am stricat-o noi, nu el.

• Da’ de unde ştiţi dumneavoastră că tot vorbesc cu Cioacă?

Păi, bănuiesc... (n.r. - zămbeşte).

• Haideţi, domnule procuror! Serios?

Serios.

• Nu ştiţi nici de la bonă, nici de la menajeră, nici de la...

Ştiţi ce vă rog? Şi, dacă o să vorbiţi, trebuie să inţeleagă că pe noi nu ne interesează Cioacă in sine. Sunt nişte elemente care, aşa cum sunt, fiecare cărămidă d’asta acuzatoare poţi să o iei şi să o despici in 16 şi să găseşti un contraargument, dar noi mergem pe interpretarea şi pe coroborarea lor, n-avem ce să facem. Da, ne lipseşte elementul-cheie, ne lipseşte cadavrul. Asta e! Dar nu pot să spun: gata, n-am cadavrul, mă opresc aici, nu merg mai departe. Pentru că, dacă mă opream aicea sau dacă mă opream atunci şi nu preluam dosarul... Ştiţi cănd s-a făcut dosar penal? Cănd l-am luat eu d-aicea, pănă atunci nu era dosar penal, era dosar de dispariţie. Poate rămănea ş-acuma. Şi sunt nişte elemente care nu sunt in alte cazuri de dispariţie. Şi să ştiţi că sunt destul de multe. Care nu inseamnă că-l scot pe Cioacă criminal, dar care dovedesc că s-a intămplat ceva rău. Sau ea, ca o mamă, păi nu vă daţi seama, puneţi-vă in postura unei mame care a avut o relaţie extraconjugală - mă rog două-trei, căte-o fi avut, nu discut viaţa personală - dar totuşi era o mamă care avea un copil, avea o profesie... Acuma, să improşcăm cu noroi in ea şi poate ea e moartă. De fapt, nu poate, n-avem nici un element din care să rezulte că e in viaţă. Şi sunt şi oameni care... Dar v-am zis, viitorul va demonstra cine a avut dreptate!

Cuţitul vănătorului

• Pachetul de ţigări găsit in răpă?

Da. Nu s-a găsit nimic pe el, e Kent, ţigări pe care le fumează şi el.

• Dar aţi observat ceva la pachetul ăla?

Nu.

• Haideţi, domnule procuror!

N-am observat. Ce să observ?

• De la 1 ianuarie 2007 pe toate pachetele de ţigări scrie ceva de genul "fumatul dăunează grav sănătăţii".

Păi, şi pănă la 1 ianuarie 2007 nu era?

• Nu.

N-am ştiut asta.

• Iar pe pachetul ăsta nu scrie nimic.

Nu?

• D’asta eu cred că intr-un amănunt stă cheia acestui caz. Dar dumneavoastră, care sunteţi procuror, ştiţi asta. Că un amănunt poate fi mai important chiar şi decăt cadavrul.

Bănuiesc. Da’ noi n-am zis că Cioacă le-a aruncat. Noi am mers pe nişte declaraţii ale unor persoane. Pe probele ştiinţifice, unde s-a găsit ADN-ul. Desigur, el atunci cănd au fost găsite ar fi afirmat, am aflat tot din presă, că a fost o inscenare pusă la cale de socri. Cănd a venit la noi la declaraţii a zis "nu recunosc nici un obiect ca fiind din casă, nu am nimic de declarat", n-a zis de inscenare, n-a zis de nimic. Eu vă zic ce-a zis. Noi l-am intrebat, i-am pus pozele la dispoziţie.

• Bona, in prima declaraţie, spune că din casă ar fi dispărut un cuţit cu măner crem.

Cu măner din lemn.


Vănătorul, nu dau nume, a găsit un cuţit.
Cu măner din lemn. Ea l-a recunoscut intr-o planşă foto şi noi i-l vom prezenta in materialitate. A venit de la expertiză, n-a ieşi nici o urmă biologică pe el şi o să o punem să se uite la el. In materialitate. Să vedem ce zice atunci. L-a văzut pe poză şi a zis "da, e identic cu ăla!" (n.r. - la 27 noiembrie, văzănd cuţitul, bona a negat că ar fi vorba despre cel dispărut din casă).

• Cum avea vărful?

Ascuţit, cuţit de casă. Dar o să i-l arătăm...
V.V.: Ea a zis "nu pot să precizez pănă nu-l văd. Daţi-mi-l să-l văd!".
Noi niciodată n-am zis că e cuţitul din casa lui Cioacă. Niciodată n-am zis.

• Ş-atunci de ce l-aţi trimis la analiză?

Pentru că ea l-a recunoscut ca fiind identic cu cel din casă. Ş-atunci, ca să inlăturăm...
V.V.: Ş-a fost găsit in apropierea celorlalte...
Puteam să nu-l trimit? Ce făceam? Puteam să-l arunc? Şi dacă era ăla? A fost găsit intr-un loc apropiat de locul in care s-au găsit celelalte obiecte, la o distanţă de 500 de metri, a corespuns descrierilor bonei, nu numai descrierilor pe care ea le-a făcut cănd i-am arătat cuţitul, ci şi descrierilor anterioare, din declaraţiile pe care le-am luat noi şi poliţia. Prosopul - la fel...

• Căt costă o analiză d-asta?

De ADN? Maxim vreo sută de euro, din căte ştiu eu...
V.V.: Dacă e, cum ar fi portbagajul lui Cioacă, mocheta aia unde cauţi mai mult, depinde...

Mediatizarea probelor

• Ştiţi ce-am citit intr-un ziar? O chestie spectaculoasă. Cu nume, prenume de martori, unii audiaţi, alţii neaudiaţi, adrese...

Sunt nişte anchete jurnalistice care se fac. Vă daţi seama că eu n-am stat să iau dosarul să zic..., să vă dau dumneavoastră nume şi adrese.

• Nu cred că e o treabă jurnalistică. E vorba de nume şi prenume de martori...

E dosar public, a ajuns in instanţă.

• Dumneavoastră sunteţi procuror. E normal ca numele şi prenumele unor martori incă neaudiaţi, e vorba de cei din Spania, să apară in presă?

Nu. Şi dacă mă intrebaţi pe mine, eu nu ştiu numele lor.

• Vreţi să vi le spun eu? Dar nu-i normal.

Asta e treaba lor, de unde află... Aţi văzut că sunt jurnalişti care fac anchete pe cont propriu şi află!

• Dar e normal să apară probe din dosar in presă?

Nu! Dar staţi puţin, la ce probe vă referiţi? Că, dacă vă uitaţi pe acţiunile de flagrant pe care le fac cei de la crimă organizată...

• Dar astea ne vin prin biroul de presă al IGPR!

Ei le dau. Dar mă rog, un om care se găseşte intr-un loc public nu-i normal să apară. Dacă mă intrebaţi, eu zic "nu ştiu", el (n.r. - arată spre comisarul-şef Vasile Viorel) - nu ştie. Şi dumneavoastră spuneţi "eu nu vă cred".

• Şi bona ce zice?

Ce să zică? Referitor la ce?

• La probele astea care apar in presă. Era o glumă... Toată povestea asta mi se pare o chestie superumflată, că, dacă staţi să vă găndiţi...

Păi de ce, de cine umflată? A, de presă!

• Au fost cazuri mult mai interesante. Dispariţii, crime... Acesta nu pare spectaculos din punct de vedere profesional.

V.V.: Depinde de criterii, că fiecare are criteriile lui.

• Acum e o provocare pentru dumneavoastră, că el trebuie soluţionat.

Deci, in primul rănd că... Un dosar de dispariţie nu e un dosar care atrage competenţa Parchetului. Nici măcar nu se face dosar penal la o dispariţie, e de competenţa poliţiei, noi nu ne băgăm.

• Se mai bagă şi Parchetul pe dispariţii, să ştiţi...

Nu, noi, Parchetul General, luăm cazuri doar unde constatăm o complexitate şi unde procurorul care are in instrumentare dosarul consideră că e un caz complex, care presupune mai multe cercetări, pe care nu le poate face de un anumit nivel. Ca şi cazul ăsta. asta nu e de competenţa Parchetului General. Pentru că el (n.r. - Cristian Cioacă) nu are o calitate care să atragă competenţa Parchetului General. Dacă era chestor - da. Dar, fiind ofiţer de poliţie judiciară, e de competenţa Curţii de Apel Braşov. Insă procurorul de aici a făcut un referat prin care a propus preluarea de către noi pe motiv de complexitate şi avănd in vedere calitatea părţilor. Şi, ca să nu existe nici o suspiciune că ăla e poliţist din Braşov şi că poate să cunoască printre procurori, printre judecători, că ea e avocată..., a zis "dom’le, eu vă propun să-l luaţi la Parchetul General, pentru că voi sunteţi acolo şi n-aveţi treabă cu nimeni in toată ţara". Şi noi am fost de acord şi pentru că era tot poliţist, şi era vorba de o dispariţie cănd l-am luat noi atunci, pe 17 septembrie, chiar m-am oferit să-l fac eu. Pentru că altfel discut cu ei, altfel ne implicăm şi ca să nu existe nici un fel de... Nu inseamnă că eu sunt cel mai bun. Aşa a fost să fie!
Va urma

"Bunurile au fost recunoscute de X"

Menajera care făcea curat in casa familiei Cioacă a fost audiată de procuror la sfărşitul lunii octombrie. La două luni, adică după dispariţia avocatei. Ultima oară ea intrase in apartamentul cu pricina pe 14 iulie. "Mi-am băut cafeaua şi deja a venit menajera să-mi facă curăţenie... şi Bubu (n.r. - bona copilului) s-o supravegheze ..:)", ii scria Elodia amantului in dimineaţa acelei zile, la ora 10:37 "Aşa că e dezastru prin casă... cred că o să plec şi o să le las singure ... să-şi facă de cap... cu mopul şi cu super cif ..:)))". Era pentru a doua oară cănd menajera intra in acea casă. Insă, ulterior, declaraţiile ei s-au dovedit a fi "piese de rezistenţă" la dosar. Marţi, 27 noiembrie, procurorul a reaudiat-o pe bona familiei Cioacă, in prezenţa avocatului apărării. Audierea, care ar fi trebuit să aibă loc exact in seara in care ar fost realizat şi acest interviu, a fost amănată, pe motiv că "procurorul nu reuşeşte să ia legătura cu ea". Venită a doua zi, seara, la Parchet, femeia nu numai că nu a recunoscut cutiţul şi prospopul găsite de "vănător" in răpă, dar a revenit şi asupra unor declaraţii date anterior, precizănd că nu-şi aminteşte să fi văzut in casa avocatei cutii de parfum goale.

Prima parte a interviului - Marius Iacob: "Dacă Elodia trăieşte, eu imi dau demisia"

â—� Citiţi si:

• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea I
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a II-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a III-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a IV-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a V-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VI-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VII-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a VIII-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a IX-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a X-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XI-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XII-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XIII-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XIV-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XV-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XVI-a
• Corespondenţa dintre Elodia şi amant - partea a XVII-a