Marius Tucă: Jumigai de unu mai, de unu mai, jumigai...

Citeşte şi: Am să te iubesc până la sfârşitul lumii introducere cuprins încheiere De ziua tatălui meu Aer Declaraţie Am să ascult Phoenix până la sfârşitul lumii Moartea este breaking news Clepsidra  Click aici, dobitocilor! Copii din dragoste şi spam Mă tem că je t'aime Casa Scânteii Dragoste în Piaţa Cosmonauţilor

Hamsia străluceşte în soare,
albastră-argintie
înainte de a ajunge pe plită,
neagră-ruginie,
prinsă-n talian la cherhana,
la Vasile Briceag,
înainte de calcan,
înainte ca marea să ştie ce se întâmplă,

o mare nehotărâtă,
uşor neliniştită,
nelămurită,
nemărginită,
neţărmurită,
nepreţuită,
neîngăduită,
zbătându-se între albastru şi negru,
albăstruie şi negru-amăruie
ca o mare de zaţ
plină de cai de mare şi delfini,
cu bărci mari,
mahune,
zbătându-se pe valuri
între zaţuri şi nisipuri,

marea uşor temătoare,
greu apăsătoare,
fără să ştie ce culoare să ia,
fără să ştie dacă e primăvară
sau altceva,
cu un cireş înflorit pe mal,
cu mierlele aproape de ţărm,
cu aburii înflorind la suprafaţă diafan,
ca o pânză de păianjen aruncată deasupra ei,
cu vapoare pierzându-se în zare
ca nişte balauri,

marea sălbatică şi rece
căutându-şi propriul orizont
pierdut în depărtări,
străină şi rece,
venită la ţărm ca o pasăre călătoare,
marea străină şi rece
ca la descoperirea pământului,
marea străină şi rece
ca la descoperirea lumii,
marea străină şi rece
ca un naufragiat,

marea,
fără ţărm,
fără orizont,
fără să ştie ce-i cu ea,
fără să ştie de ea,
pierdută în larg
şi abandonată la ţărm,
căutându-se în adâncuri
şi în depărtări
într-o lună de mai,
nedefinită şi nestăpânită,
neliniştită şi nehotărâtă,
prinsă în plasa nedefinită a ploii,
zbătându-se ca un fluture prins între maluri,
între valuri,
temându-se ca un fluture prins într-o mare,
ca o mare prinsă într-un fluture,

câtă poezie de unu mai,

de unde atâta poezie de unu mai
când s-au transmis de la faţa locului nonstop
grătare cu mititei,
grătare cu mici,
grătare cu ceafă de porc şi cârnaţi,
ţara toată pusă pe grătar,
ţara toată îmbrăcată în fum
şi mirosind a mititei,
a mici şi şorici,
pierzându-se în amănunte
şi perpelindu-se pe jar,
ţara toată făcută pe grătar la foc mic,
şi atunci
de unde atâta poezie de unu mai,
de unde atâta băutură
în ţara mirosind a ţuică şi a bere,

tăiaţi toţi duzii de pe marginea drumului
şi plantaţi tei sau ciuboţica cucului,
ţara toată a fost ocupată de grataragii şi gargaragii,
de gagii, de mititei şi mici,
şi atunci
de unde atâta poezie de unu mai,
când la malul mării,
înainte de hamsie şi calcan,
cu toţii mâncăm jumigai,
pesemne un regionalism
pentru peştele cel mai mic,
mai mărunt decât hamsia,
prins în mare,
cel mai mic din "cea-cea"
sau "ceacea",
bancurile cu peştele ăsta mic
mişcându-se în ritm de "cea-cea",
aşadar de unu mai, jumigai,
cu sau fără mălai,
cu sau fără poezie,
potrivindu-se atât de mult
cu concepţia noastră despre lume şi viaţă,
o ţară de "ceacea",
o ţară de jumigai...

_______________________________
Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro