x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special “Nu mi-am propus să-i fac nimic rău lui Diaconescu”

“Nu mi-am propus să-i fac nimic rău lui Diaconescu”

de Diana Rotaru    |    21 Mar 2008   •   00:00
“Nu mi-am propus să-i fac nimic rău lui Diaconescu”
Sursa foto: Claudiu Postelnicu/

CAZUL FARMACISTELOR Interviu cu Nicolae Cotinghiu, comisarul-şef care a anchetat asasinatul
Comisarul-şef Nicolae Co­tinghiu lucrează la Serviciul Investigaţii Criminale din IJP Braşov. “Şeful anchetatorilor de la Poliţie”, aşa îl numeşte Alexandru Diaconescu, cel acuzat de comiterea dublului asasinat din farmacia braşoveană. “Poate chiar şi Diaconescu e supărat pe mine, dar n-are de ce să fie. Nu i-am făcut nimic rău şi nu mi-am propus să-i fac nimic rău”, susţine comisarul-şef.

 

Comisarul-şef Nicolae Co­tinghiu lucrează la Serviciul Investigaţii Criminale din IJP Braşov. “Şeful anchetatorilor de la Poliţie”, aşa îl numeşte Alexandru Diaconescu, cel acuzat de comiterea dublului asasinat din farmacia braşoveană. “Poate chiar şi Diaconescu e supărat pe mine, dar n-are de ce să fie. Nu i-am făcut nimic rău şi nu mi-am propus să-i fac nimic rău”, susţine comisarul-şef.

 

•Jurnalul Naţional: Diaconescu a făcut două teste poligraf aici la Braşov?

Comisar-şef Nicolae Cotin­ghiu: Nu, aici în Braşov a făcut unul singur. Nu, nu, vă spun eu sigur, sincer. Nu sincer, că nu, n-am since­ritate în faţa dumneavoastră. Deci a făcut un singur test poligraf.

 

De ce n-aveţi sinceritate?

Păi, în faţa dumneavoastră de ce? Ce, sunt anchetat sau…? Nu, deci în faţa dumneavoastră, vă spun sincer, a făcut un singur test poligraf. Care test poligraf, nu-i nici un secret, s-a spus că a fost aparatul stricat.

 

Cum adică?

Adică decalibrat, ştiu eu ce dracu’?, nu ştiu. Nu ştim ce a ieşit şi a spus că este ne… Nu e corect, necon­cludent şi, ca atare, am spus că să-l ducem la IGP. La IGP unde n-are nimeni, oricum, nici la comuna oricare din România n-are nimeni… De fapt, ancheta nu se face pătimaş, se face pe probe şi pe concret, nu?

 

Cu martorul ăsta, Dorin, cum a fost? Domnul Cor îmi povestea, de exemplu, că Dorin a intrat în arest acolo, în ideea de “hai să co­o­pe­răm”, să afle de la el, nu?

Păi, atunci rămâne cum v-a spus domnul Cor.

 

Şi cum e, de fapt?

Eu nu pot să contest un procuror. Mai ales dacă e o infracţiune care e de competenţa procuraturii, eu nu pot să contest ceea ce spunea domnul Cor. Deci dacă domnul Cor v-a spus ceva, eu îmi însuşesc ceea ce a spus domnul Cor.

 

Da, şi că acest Dorin, la un mo­ment dat, în primele zile a spus ceva, din discuţiile avu­te cu Diaconescu, dar nu tot, du­pă care a revenit ulterior…(N.r. – În acest moment, comi­sarul-şef Nicolae Cotinghiu închide reportofonul reporterului, enervat de turnura pe care o luase dialogul.)

 

V-aţi enervat, nu?

Nu, staţi puţin, vedeţi dumnea­voastră?, în meseria asta de poliţie judiciară nu trebuie să te enervezi.

 

Trebuie să fii calm, agresiv – pasiv?

Nu poţi să fii calm, nu… e imposibil să fii calm.

 

Agresiv – pasiv?

Cam aşa ceva. Poate te înveţi pe tine să-ţi faci harachiri, cum se spune, să te duci undeva…

 

Cum îi ziceam domnului Cor, că e agresiv – pasiv?

Bine, dânsul e un tip foarte calm, un tip foarte calculat. Îl cunosc bine şi e un tip deosebit.

 

Este, da.

Este? Să vă întreb, vă place de el?

 

Ei, nici chiar la modul ăsta.

Nu, nu, e deosebit, e deosebit. Deştept, frumos şi isteţ, nu, şi deştept, deci citit.

 

Iluminat?

Aşa, acuma vai de mine, ce-o să sughită Cor acuma, că noi doi am discutat chestia asta şi o să zică, şi-o să zică că îmi place de el. Nu, nu…, da’ zic, dumneavoastră puteţi să spuneţi că vă place de el, da’ eu, dacă îi spun că îmi place de el, că i-am spus-o odată: “Bă nene, te iubesc”, da’ să nu înţeleagă lumea prost ceea ce spun. E un om deştept.

 

Bun, revenind la chestia asta, ce voiam să vă întreb… el a venit şi a zis de bileţelul pe care Diaconescu i-l trimi­tea mamei lui, să-şi schimbe mobila.

Ce scrie în bileţel?

 

“Mamă, dă mobila din casă, că mi-a purtat ghinion.”

Ah, deci Diaconescu era superstiţios. Corect.

 

Iar ma­ma a dus mobila în us­că­tor, unde aţi fost să o căutaţi.

A dus-o în uscător, da.

 

Unde aţi fost să căutaţi. Patul respectiv…

Şi, întâmplător, aţi mai citit din rechizitoriu ce s-a constatat la urmărire?

 

Că avea acel buzunar…

Acea dormeză, dormeza aia cu arcuri.

 

În rechizitoriou nu scrie dacă era cu arcuri sau nu.

Ei, era cu arcuri!

 

Mi-am dat seama ulterior că ar fi fost cu arcuri.

Aha. Vechea dormeză, cum era odată. Şi ce s-a constatat, aţi citit în rechizitoriu?

 

Că acolo ar fi fost un buzunar gol, unde ar fi fost ascunsă arma crimei.

Hai să înţelegem: în ce consi­deraţi dumneavoastră că exista un buzunar, să înţeleg că eu dacă aş vrea să ascund ceva la o dormeză, completez dormeza cu o bucată de cârpă şi fac un buzunar? Sau ascund ceva în ea şi astup cu ceva? Cum credeţi dumneavoastră?

 

Probabil că ascund ceva în ea şi astup.

Aha.

 

Cos la loc.

Aşa o fi făcut. Aşa o fi fost.

 

Să fie, să nu fie… Păi, spuneţi-mi cum a fost, nu că “aşa o fi fost”.

Păi, cert este că s-a făcut a doua percheziţie, nu? Şi s-a constatat… Nu s-a găsit nimic.

 

Procurorul spune că îi pare rău că nu s-a uitat mai bine la prima percheziţie...

Ştiu că îi pare rău, ştiu că îi pare rău.  Ştiu că îi pare rău şi ne pare rău şi nouă. Întâmplător, n-am participat la prima percheziţie, nici la a doua. Dar am fost informat de către colegii mei. Că ştiţi, noi discutăm, poliţiştii. Nu mulţi.

 

Informaţia înseamnă pute­re.

Nu, informaţia însemnă putere, dar în poliţie eu zic că este bine să lucrezi cam doi inşi, nu mulţi. Nu facem bancuri, că tre să fie neapărat doi. Dar totuşi trebuie să fie doi. Ca să nu se...

 

Să vă completaţi.

Să ne completăm, da. E mai bine cum spuneţi dumneavoastră. E mai bine să fim doi, să ne completăm. Din toate punctele de vedere. Şi la a doua (n.r. – percheziţie), într-adevăr, cum spuneţi dumneavoastră, cum aţi citit în rechizitoriu, s-a găsit mo­bila mutată într-o debara. S-a găsit şi dormeza. S-a găsit dormeza?

 

Nu ştiu.

S-a găsit, nu? S-a găsit dom’le şi dormeza, s-a găsit dormeza tăiată într-un colţ, pe o porţiune de...

 

Dar acolo se spune că şi-ar fi ţinut el, pe lângă armă, şi seringi...

Nu, nu, nu, total neadevărat. Nu dăm în Diaconescu, Doamne fereşte. Deocamdată dânsul este cetăţean liber, nu s-a luat o măsură juridică împotriva lui.

 

Era consumator frecvent de droguri?

Nu pot să spun. Deci el a spus că a mai consumat, ocazional.

 

Dar în arest a cerut pastile?

Nu, nu. Deci n-a fost dependent, să fim corecţi. Deci n-am nimica cu Diaconescu, nu că n-aş vrea acum ca să… deci n-a cerut pastile, n-a fost dependent, nici o problemă. Deci nu putem să spunem că a fost un dependent de heroină, vai de mine sevraje, chestii.

 

Care e chestia cu talpa de pe tejghea?

Da, a fost o urmă de talpă pe tejghea…

 

Care ulterior nu a mai fi putut fi folosită, din ce am înţeles şi de la domnul Cor, pentru că s-ar fi distorsionat practic, în timp…

Nu ştiu, e o părere personală. O părere personală a mea e că afară ploua şi ningea… (n.r. – Opreşte iar reportofonul şi spune experimentul judiciar pe care l-a făcut acasă. Cum, într-o seară, şi-a pus talpa udă pe mobilă şi a lăsat-o aşa câteva zile. A văzut că apa se usucă şi, astfel, urma se micşorează). Eu la muncă sunt…

 

Înseamnă că vă afectează...

Mă afectează, da. Fiecare caz e unic şi mă interesează.

 

E vorba cumva de respon­sa­bilitatea meseriei?

Vedeţi dumneavoastră, o impresie greşită a omului din afara siste­mului nostru care se presupune că ar fi comis o infracţiune cât de mică. Dom’le, poliţia are ceva cu mine, poliţia mi-a făcut, poliţia mi-a dres. Lumea nu înţelege că în mo­men­tul în care începi să întoc­meşti un dosar de la prima sesizare, chiar şi în cazul Diaconescu, ei nu înţeleg că ancheta trebuie să se bazeze pe ce?

 

Probe.

Pe ce înseamnă procesul penal. Probe, expertize şi alte, şi altele. Credeţi dumneavoastră că în 2008, 2007, 2006 sau indiferent de ce an poţi să fabrici probe?

 

Se mai practică…

Spuneţi dumneavoastră, dumneavoastră aţi afirmat, unde s-au fabricat probe? (n.r. – Dacă faci asta), înseamnă că nu esţi poliţist. Calitatea unui poliţist este de a fi corect şi sincer şi cinstit. Da’ uite că n-am văzut până acum în sistemul ăsta judiciar, n-am văzut să se stabilească într-un proces penal că au fost fabricate probele. Păi, spuneţi dumnea­voastră, te mai consideri poliţist când fabrici probe, spuneţi dumneavoastră? Nu, da’ te consideri om, că-i faci rău unui om că vrei, mai ales la o faptă atât de gravă?

 

Dacă ai conştiinţă, dacă ai principii, nu.

Păi, în momentul în care devii poliţist bănuiesc că devii un om al legii care are un cuvânt de spus, nu?

 

Păi, nu prea mai dormiţi noaptea...

Păi, nu prea dorm doamnă, domnişoară, nu prea dorm. Nu, nu prea dorm, nu prea dorm. Poate chiar şi Diaconescu e supărat pe mine, dar n-are de ce să fie. Nu i-am făcut nimic rău şi nu mi-am propus să-i fac nimic rău. Ancheta n-a fost făcută de mine.

 

Eroarea umană

“Profilul psihologic a fost fă­cut la Braşov, de către psihologul nostru, care are mai multă sau mai puţină experienţă. Pentru a face profilul psihologic la un criminal trebuie să ai experienţă şi o cazuistică de ani de zile. Şi atunci mai dă eroare. Nu poţi să ca­racterizezi un om. Mă uit la el, stau de vorbă două ore cu el şi extraordinar de profesionist – eşti criminalul”

 

Fără patimă

“De fapt, ancheta nu se face pătimaş, se face pe probe şi pe concret, nu? Deci poliţia nu lucrează pătimaş, poliţia lu­crea­ză pe probe, pe indicii, pe tot ce trebe. Şi, mai ales infracţiunile care sunt de com­petenţa procuraturii, vă daţi seama că nu, parchetului, nu... noi nu putem să fa­cem altceva. Poţi să spui ori­ce, până ajungi la parchet, aco­lo se schimbă total”

 

Proba calităţii

“Un­de s-au fabricat probe? Ca­litatea unui poliţist este de a fi corect şi sin­cer şi cinstit. Da’ uite că n-am văzut până acum în siste­mul ăsta judiciar, n-am văzut să se stabilească că au fost fabricate probele. Păi, te mai consideri poliţist când fabrici probe, spuneţi dumneavostră? Nu, da’ te consi­deri om, că-i faci rău unui om că vrei, mai ales la o faptă atât de gravă?”

 

Nu rataţi!

Citiţi mâine întrebările care au rămas fără răspuns după 3 ani şi3 luni de la comiterea dublului asasinat din 2004.


Citiţi şi:

 



"Autostopul"

"Cazul Cristina"


Cazul farmacistelor

 

×