Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TOPLIŢA ● Cinci familii şi fabrica Romaqua se luptă pentru aceeaşi bucată de teren
La Topliţa, cinci familii, pe de o parte, şi o fabrică, pe de altă parte, susţin că sunt proprietarii de drept ai aceluiaşi teren. Cei dintâi au fost expropriaţi în urma unui decret ceauşist, iar Romaqua a obţinut un certificat de proprietate asupra pământului. Magnaţii apelor minerale se luptă în justiţie cu oameni obişnuiţi, care sunt ameninţaţi să-şi piardă şi casele în această confruntare inegală.
La Topliţa, cinci familii, pe de o parte, şi o fabrică, pe de altă parte, susţin că sunt proprietarii de drept ai aceluiaşi teren. Cei dintâi au fost expropriaţi în urma unui decret ceauşist, iar Romaqua a obţinut un certificat de proprietate asupra pământului. Magnaţii apelor minerale se luptă în justiţie cu oameni obişnuiţi, care sunt ameninţaţi să-şi piardă şi casele în această confruntare inegală.
TOPLIŢA ● Cinci familii şi fabrica Romaqua se luptă pentru aceeaşi bucată de teren
Umilinţe, bani risipiţi, saci de acte şi foarte multe legi. Cinci familii din Topliţa, judeţul Harghita, se chinuiesc de ani întregi cu procese interminabile, pentru 26.000 de metri pătraţi. În mod bizar, unele dosare de retrocedare au trecut succesiv prin toate cele trei legi ale fondului funciar.
În România, procesul de retrocedare a terenurilor sau caselor este departe de a se fi încheiat. Bucureştiul nu mai are teren şi este nevoit să ceară de multe ori sprijinul pentru îndestularea petenţilor judeţelor învecinate. Cu dreptatea în mână şi cu dosare doldora de acte, oamenii îşi aşteaptă de ani în şir proprietăţile. În oraşele din provincie, astfel de situaţii sunt la ordine zilei. Acolo, oamenii sunt mai informaţi decât avocaţii, dar şi mai răbdători. Nedreptatea şi umilinţa îi aduc însă adesea în situaţii disperate.
În Topliţa, cinci familii, pe de o parte, şi o fabrică, pe de altă parte, susţin că sunt proprietarii de drept ai aceluiaşi teren. Oamenii au fost expropriaţi în urma Decretului 88 din 1975, pentru construirea unui terminal de cale ferată. Acesta era folosit de Apemin Borsec, actuala SC Romaqua Group SA Borsec, pentru transportul apei minerale. Nebunia proceselor şi dosarelor a început în momentul în care oamenii şi-au cerut pământul înapoi. Au depus documentaţia necesară la Primărie şi au obţinut titluri de proprietate, numere cadastrale şi chiar sentinţe judecătoreşti. Problema este însă că, pe acel teren, Romaqua a obţinut la rându-i titlu de atestare a dreptului de proprietate în baza HG 834/1991. Această hotărâre prevede ca terenul care este indispensabil pentru desfăşurarea activităţii fabricii să îi fie atribuit în totalitate.
CONFLICTE. Vechii proprietari susţin că pe acea bucată de teren de aproximativ 2,6 hectare, fabrica nu mai desfăşoară nici o activitate de 18 ani. "Ne-au luat terenul prin abuzuri şi falsuri. În primul rând, Romaqua ar fi trebuit să beneficieze de acea HG numai în condiţiile în care dovedea că terenul le este indispensabil pentru desfăşurarea activităţii şi, fără el, fabrica ar fi ajuns în faliment. Or, pe acest terminal nu se mai lucrează de 18 ani", explică Duşa Alexandru. Pe de altă parte, directorul Romaqua susţine că acolo statul român a investit 7 miliarde de lei şi că, aflându-se în perimetrul fabricii, nu au cum să renunţe la el. "Noi am făcut demersurile în 1999 privind procedurile de obţinere a titlului de proprietate în baza Hotărârii de Guvern 834. Astfel, acel teren pe care exista o investiţie a statului român a intrat în proprietatea noastră. Investiţia a fost de 7 miliarde de lei. Terminalul acela ocupa 2,6 hectare. În 2000 am intabulat terenul şi avem titlu de proprietate emis de Ministerul Industriilor", a explicat Radu Lăzăroiu, director general al Romaqua.
ACEEAŞI MÅRIE... O altă problemă o reprezintă intabularea terenului. Astfel, în Cartea Funciară, parcelele de teren apar cu numere cadastrale diferite, dar fizic acestea se suprapun. "Documentaţia depusă pentru intrarea în proprietate asupra terenului de către Romaqua este un fals. Noi avem numerele topografice reale, aşa cum reiese din actele pe care le deţinem din 1945. În 20.09.1999, Primăria Topliţa răspunde cererii despuse de fabrică, menţionând că «documentaţia este incorect realizată şi vă rugăm să prezentaţi vecinătăţile reale ale terenului solicitat». În ciuda constatării, procesul de delimitare este semnat de primarul Duşa Mircea şi de consilieri", susţine Mândru Costel. Actualul primar al Topliţei explică la rându-i că situaţia este extrem de complicată. "Din punct de vedere moral, oamenii aceia au dreptate. Unii dintre ei au dosarele perfecte. Mai avem o situaţie ciudată, în Cartea Funciară nu se suprapun intabulările, dar fizic da. De aici o întreagă tragedie a acestor oameni. Cei de la Romaqua ţin cu dinţii de acel teren, pentru că spun că au acolo terminalul, dar nu se mai folosesc de el, pentru că fac transportul pe şosea. Fabrica nu a mai menţinut activitatea pe acest terminal după ce a intabulat terenul. Mai mult decât atât, a mai fost făcut şi un schimb de terenuri care a complicat şi mai tare lucrurile", a explicat Baciu Niculae, primarul oraşului.
CIUDÅŢENII. Numerele cadastrale diferă în Cartea Funciară, dar pe teren ele spun acelaşi lucru. Vechii proprietari susţin că ei au numerele corecte, aşa cum reiese din acte. Pe de altă parte, conducerea Romaqua susţine că aceştia şi-au obţinut numerele după intabularea fabricii. Pentru ca situaţia să fie şi mai complicată, a existat şi un schimb de terenuri între Romaqua şi SC Autotransport Călimanul SA. Terenul cu pricina este chiar bucata pe care cele cinci familii se judecă de ani buni. Astfel a mai apărut un intervenient şi în procese. "Cred că acest schimb de terenuri a fost făcut tocmai în ideea de a mai complica lucrurile. Acum am înţeles că s-a renunţat la contractul de schimb", a precizat primarul Topliţei. Romaqua susţine că schimbul i-a ajutat să obţină un loc de parcare în Borsec. "Cum noi aveam terenul ăla în Topliţa, iar Călimanul, în Borsec, am zis să le schimbăm, că tot nu aveam ce face cu el. Aşa ne-am trezit în proces cu familiile din Topliţa, pentru că ne-a chemat Călimanul", explică directorul Romaqua Group.
FÅRÅ SFÂRŞIT. Partea interesată în toată nebunia proceselor şi dosarelor este faptul că aceşti oameni au fost plimbaţi prin toate legile posibile ale fondului funciar. "Noi nu vedem decât un lucru. Nu ne luăm terenul înapoi. S-au făcut ilegalităţi şi nimeni nu ne bagă în seamă. Primăria ne oferă lemn în schimbul terenului. Noi ştim însă un singur lucru, aici au avut pământ părinţii şi buncii noştri şi mai ştim că Romaqua nu mai are nevoie de el. Ei nu mai fac nimic aici şi mai au şi curajul să ne ceară bani pe el", a explicat Manea Ileana, una dintre proprietare.
APOGEUL. În urma sentinţei civile nr 365 emisă de Tribunalul Harghita în august 2007, unuia dintre petenţi i se dispune "radierea dreptului de proprietate şi plata cheltuielilor de judecată de 100 milioane de lei". Practic, Buruş Ioan este în pericol de a rămâne fără casa pe care o are de aproape 40 de ani. Omul nu are însă nici banii pentru a achita cheltuielile de judecată. Toate acestea, în condiţiiile în care, Romaqua ar fi cerut evitarea acestor cheltuieli. "Până şi noi am fost şocaţi de sentinţă. Romaqua a cerut clarificarea terenului pe care se găseşte terminalul, pe cei 2.500 de metri pătraţi pe care avem titlul de proprietate. Ne-am trezit că ne dau cu un hectar mai mult, care apare în exproprieri. O să renunţăm la acel hectar, pentru că este aberant să luăm terenul de sub casa omului sau parcela unde unul dintre ei are o afacere", a explicat Radu Lăzăroiu.
EXPLICAŢIE
"Documentaţia depusă pentru intrarea în proprietate asupra terenului de către Romaqua este un fals. Noi avem numerele topografice reale, aşa cum reiese din actele pe care le deţinem din 1945. În 20.09.1999, Primăria Topliţa răspunde cererii despuse de fabrică, menţionând că «documentaţia este incorect realizată şi vă rugăm să prezentaţi vecinătăţile reale ale terenului solicitat»."
Costel Mândru – proprietar
Umilinţe, bani risipiţi, saci de acte şi foarte multe legi. Cinci familii din Topliţa, judeţul Harghita, se chinuiesc de ani întregi cu procese interminabile, pentru 26.000 de metri pătraţi. În mod bizar, unele dosare de retrocedare au trecut succesiv prin toate cele trei legi ale fondului funciar.
În România, procesul de retrocedare a terenurilor sau caselor este departe de a se fi încheiat. Bucureştiul nu mai are teren şi este nevoit să ceară de multe ori sprijinul pentru îndestularea petenţilor judeţelor învecinate. Cu dreptatea în mână şi cu dosare doldora de acte, oamenii îşi aşteaptă de ani în şir proprietăţile. În oraşele din provincie, astfel de situaţii sunt la ordine zilei. Acolo, oamenii sunt mai informaţi decât avocaţii, dar şi mai răbdători. Nedreptatea şi umilinţa îi aduc însă adesea în situaţii disperate.
În Topliţa, cinci familii, pe de o parte, şi o fabrică, pe de altă parte, susţin că sunt proprietarii de drept ai aceluiaşi teren. Oamenii au fost expropriaţi în urma Decretului 88 din 1975, pentru construirea unui terminal de cale ferată. Acesta era folosit de Apemin Borsec, actuala SC Romaqua Group SA Borsec, pentru transportul apei minerale. Nebunia proceselor şi dosarelor a început în momentul în care oamenii şi-au cerut pământul înapoi. Au depus documentaţia necesară la Primărie şi au obţinut titluri de proprietate, numere cadastrale şi chiar sentinţe judecătoreşti. Problema este însă că, pe acel teren, Romaqua a obţinut la rându-i titlu de atestare a dreptului de proprietate în baza HG 834/1991. Această hotărâre prevede ca terenul care este indispensabil pentru desfăşurarea activităţii fabricii să îi fie atribuit în totalitate.
CONFLICTE. Vechii proprietari susţin că pe acea bucată de teren de aproximativ 2,6 hectare, fabrica nu mai desfăşoară nici o activitate de 18 ani. "Ne-au luat terenul prin abuzuri şi falsuri. În primul rând, Romaqua ar fi trebuit să beneficieze de acea HG numai în condiţiile în care dovedea că terenul le este indispensabil pentru desfăşurarea activităţii şi, fără el, fabrica ar fi ajuns în faliment. Or, pe acest terminal nu se mai lucrează de 18 ani", explică Duşa Alexandru. Pe de altă parte, directorul Romaqua susţine că acolo statul român a investit 7 miliarde de lei şi că, aflându-se în perimetrul fabricii, nu au cum să renunţe la el. "Noi am făcut demersurile în 1999 privind procedurile de obţinere a titlului de proprietate în baza Hotărârii de Guvern 834. Astfel, acel teren pe care exista o investiţie a statului român a intrat în proprietatea noastră. Investiţia a fost de 7 miliarde de lei. Terminalul acela ocupa 2,6 hectare. În 2000 am intabulat terenul şi avem titlu de proprietate emis de Ministerul Industriilor", a explicat Radu Lăzăroiu, director general al Romaqua.
ACEEAŞI MÅRIE... O altă problemă o reprezintă intabularea terenului. Astfel, în Cartea Funciară, parcelele de teren apar cu numere cadastrale diferite, dar fizic acestea se suprapun. "Documentaţia depusă pentru intrarea în proprietate asupra terenului de către Romaqua este un fals. Noi avem numerele topografice reale, aşa cum reiese din actele pe care le deţinem din 1945. În 20.09.1999, Primăria Topliţa răspunde cererii despuse de fabrică, menţionând că «documentaţia este incorect realizată şi vă rugăm să prezentaţi vecinătăţile reale ale terenului solicitat». În ciuda constatării, procesul de delimitare este semnat de primarul Duşa Mircea şi de consilieri", susţine Mândru Costel. Actualul primar al Topliţei explică la rându-i că situaţia este extrem de complicată. "Din punct de vedere moral, oamenii aceia au dreptate. Unii dintre ei au dosarele perfecte. Mai avem o situaţie ciudată, în Cartea Funciară nu se suprapun intabulările, dar fizic da. De aici o întreagă tragedie a acestor oameni. Cei de la Romaqua ţin cu dinţii de acel teren, pentru că spun că au acolo terminalul, dar nu se mai folosesc de el, pentru că fac transportul pe şosea. Fabrica nu a mai menţinut activitatea pe acest terminal după ce a intabulat terenul. Mai mult decât atât, a mai fost făcut şi un schimb de terenuri care a complicat şi mai tare lucrurile", a explicat Baciu Niculae, primarul oraşului.
CIUDÅŢENII. Numerele cadastrale diferă în Cartea Funciară, dar pe teren ele spun acelaşi lucru. Vechii proprietari susţin că ei au numerele corecte, aşa cum reiese din acte. Pe de altă parte, conducerea Romaqua susţine că aceştia şi-au obţinut numerele după intabularea fabricii. Pentru ca situaţia să fie şi mai complicată, a existat şi un schimb de terenuri între Romaqua şi SC Autotransport Călimanul SA. Terenul cu pricina este chiar bucata pe care cele cinci familii se judecă de ani buni. Astfel a mai apărut un intervenient şi în procese. "Cred că acest schimb de terenuri a fost făcut tocmai în ideea de a mai complica lucrurile. Acum am înţeles că s-a renunţat la contractul de schimb", a precizat primarul Topliţei. Romaqua susţine că schimbul i-a ajutat să obţină un loc de parcare în Borsec. "Cum noi aveam terenul ăla în Topliţa, iar Călimanul, în Borsec, am zis să le schimbăm, că tot nu aveam ce face cu el. Aşa ne-am trezit în proces cu familiile din Topliţa, pentru că ne-a chemat Călimanul", explică directorul Romaqua Group.
FÅRÅ SFÂRŞIT. Partea interesată în toată nebunia proceselor şi dosarelor este faptul că aceşti oameni au fost plimbaţi prin toate legile posibile ale fondului funciar. "Noi nu vedem decât un lucru. Nu ne luăm terenul înapoi. S-au făcut ilegalităţi şi nimeni nu ne bagă în seamă. Primăria ne oferă lemn în schimbul terenului. Noi ştim însă un singur lucru, aici au avut pământ părinţii şi buncii noştri şi mai ştim că Romaqua nu mai are nevoie de el. Ei nu mai fac nimic aici şi mai au şi curajul să ne ceară bani pe el", a explicat Manea Ileana, una dintre proprietare.
APOGEUL. În urma sentinţei civile nr 365 emisă de Tribunalul Harghita în august 2007, unuia dintre petenţi i se dispune "radierea dreptului de proprietate şi plata cheltuielilor de judecată de 100 milioane de lei". Practic, Buruş Ioan este în pericol de a rămâne fără casa pe care o are de aproape 40 de ani. Omul nu are însă nici banii pentru a achita cheltuielile de judecată. Toate acestea, în condiţiiile în care, Romaqua ar fi cerut evitarea acestor cheltuieli. "Până şi noi am fost şocaţi de sentinţă. Romaqua a cerut clarificarea terenului pe care se găseşte terminalul, pe cei 2.500 de metri pătraţi pe care avem titlul de proprietate. Ne-am trezit că ne dau cu un hectar mai mult, care apare în exproprieri. O să renunţăm la acel hectar, pentru că este aberant să luăm terenul de sub casa omului sau parcela unde unul dintre ei are o afacere", a explicat Radu Lăzăroiu.
EXPLICAŢIE
"Documentaţia depusă pentru intrarea în proprietate asupra terenului de către Romaqua este un fals. Noi avem numerele topografice reale, aşa cum reiese din actele pe care le deţinem din 1945. În 20.09.1999, Primăria Topliţa răspunde cererii despuse de fabrică, menţionând că «documentaţia este incorect realizată şi vă rugăm să prezentaţi vecinătăţile reale ale terenului solicitat»."
Costel Mândru – proprietar
Victimele retrocedărilor
Cele cinci familii sunt la capătul puterilor. Au sute de acte şi ani buni de când se chinuiesc să îşi ia pământul înapoi. Familia Buruş se află în situaţia aberantă în care trebuie să plătească cheltuieli de judecată de 100 de milioane, cu o pensie de 4 milioane. Mai mult, omul îşi poate pierde şi terenul de sub casă. Asta numai pentru că şi-a vrut pământul înapoi. Familia Manea are un dosar perfect, după cum i s-a precizat, dar, din nefericire, i s-au oferit despăgubiri în natură, pe motiv că parcela lor se găseşte pe o baza sportivă. O situaţie complicată s-a creat şi pentru Carabiber Mihai, care are o mică afacere dezvoltată pe terenul pe care l-a cumpărat şi pe care Romaqua l-a câştigat în instanţă. Li s-a sugerat, în schimb, să se adreseze statului român, ceea ce şi fac de peste zece ani.
