Circul aurolacilor cucereste Europa

"Jurnalul National" a facut o incursiune prin viata secreta a saltimbancilor din subteranele Bucurestilor.

In vecinatatea statiei de metrou "Constantin Brancoveanu" locuiesc de-o viata, intr-un canal, cinci flacai, intre 22 si 28 de ani. Limbajul, hainele si comportamentul lor contrazic ceea ce se stie despre copiii strazii: sunt curati, imbracati bine si sunt politicosi. Au renuntat la aurolac. Unii au facut circ, prin Fundatia Parada, au colindat prin tara si in Europa, dar s-au intors in mahala: aici este caminul lor.

Maimutoaie In parcul de distractii, in stanga masinutelor cu sclipiciuri, o gura de canal intunecata. Cobor 14 trepte, mai sa cad cu scara ce se clatina. In dreapta, un pat improvizat: o saltea acoperita de o bucata de panza bleumarin. O a doua formeaza spatarul. Miros de aer statut. Iulian scoate doua jumatati de lumanari, le aprinde si le lipeste de perete. Imi rotesc privirea peste peretii negri: postere cu femei goale, un afis cu Lenny Kravitz, o reclama la Campari. Intre ele, o icoana cu Iisus Hristos. Pe pat, multe jucarii de plus: Laurentiu are patru copii, cel mai mare a implinit 5 ani, iar cel mai mic are doar o luna. Mihaela, sotia sa, a dus copiii la parintii ei, pentru ca este sigura ca nu se vor imbolnavi acolo. Cei doi s-au cunoscut acum opt ani, iar in 2001 s-au casatorit la Primaria Sectorului 4. "Am prins dragan de el, am vazut ca era frumos, era baiat de baiat, imi aducea haine si maimutoaie", povesteste Mihaela stand turceste cu pruncul in brate. La 5 ani a fugit de acasa impreuna cu sora ei, pentru ca parintii o trimiteau la cersit. Sora ei s-a intors acasa. Dar ea a ramas alaturi de sotul ei. Vara participa la spectacolele de circ organizate in parc de cumnatul ei, Iulian: "Fac jonglerii. Imi place, ma bucur, ma distrez. Imi vine sa ma joc asa toata ziua".

"Prinsesem gustul pungii, eram liberi!" In spatele saltelelor, un colt racoros, pe post de frigider: o cutie de vopsea plina cu apa rece, ulei, fasole, hrean, gem si ardei iute. O bucata de beton, peste care s-a pus o musama decolorata, tine loc de masa. Aragazul cu doua ochiuri, de la piciorul patului, este curatat impecabil. Pe el, o oala mare, unde sunt aruncate o lingura de lemn, doua din inox si un cutit. O matura cu coada lunga, sprijinita de perete. "Aici nu avem gandaci, nu avem sobolani. E curat. Laurentiu lucreaza la deratizare si a dat peste tot cu solutie de gandaci. Sa nu scuturi scrumul pe jos, ca face urat", imi atrage atentia Iulian. El si fratele sau au plecat de acasa cand aveau unul - 6, celalalt 9 ani. "Tata era un alcoolist rus, bea spirt. Am mai avut o sora, care a murit de leucemie la 16 ani. Inmormantarea ne-a costat bani multi si nu ne-am mai platit datoriile la stat, asa ca ne-au luat casa. Noi ne-am dus cu mama, iar tata s-a mutat intr-o baraca de santier. Am zis sa plecam de acasa, ca suntem baieti si ne descurcam. Am stat in Constant a o perioada, dormeam pe un camp si ne inveleam cu o prelata." Au ajuns si in Gara de Nord. Politia i-a adus de multe ori acasa. "Iar am fugit. Ne placea in strada, aveam bani, cerseam, prinsesem gustul pungii, eram liberi", povestes te Iulian, cu ochii mari si albastri fixati in pamant.

Baia In fata, doua conducte cu diametrul de jumatate de metru. Peste ele, o placa de lemn ce tine loc de raft. Asezate ordonat, stau insiruite o cana, o cutie de sare iodata, un pieptene, un tub cu pasta de dinti si o crema de ras, pe care se sprijina o iconita cu Maica Domnului, pliculete de sampon, o cutie cu gel, un sapun si un ciob de oglinda. Pe o farfurie, mai multe pliculete cu piper si sare de lamaie. Toti imi spun ca Laurentiu este un bucatar excelent. Iulian face un salt, ca Omul-paianjen, si imi arata cum se trece peste cele doua conducte fierbinti, imbracate in vata de sticla. Iata baia: un robinet cu furtun pe post de dus. Cateodata, baietii nu mai coboara sa se spele, ei scot apa la suprafata intr-o caldare legata cu sfoara, ca la o fantana. Langa dus stau atarnate haine puse la uscat. Cei cinci le spala intr-un lighean cu smaltul sarit.

Marian de Los Anheles Dias Hunco "Luam lumanarile de la vii, niciodata de la morti", zice Iulian stingand cu degetul filtrul unui ciot de ceara. Beau bere dintr-o sticla de doi litri si imi ofera tuica din alta. Mi se pun in brate cinci albume de fotografii. Adi a fost in Spania, in Insulele Canare. Sunt doua luni de cand Politia l-a expulzat, ca a stat peste viza. "Am muncit in publicitate. Am fost sef. Duceam copiii cu masina, sa puna reclame in cutiile postale. Vineri, sambata si duminica eram bodyguard la o discoteca." Are si o iubita acolo, "o spanioloaica cu familie si casa. O cheama Marian de Los Anheles Dias Hunco. O iubesc foarte mult, mi-a inteles durerea ", spune Adrian cu mandrie. Povesteste cum a fost in Franta, la Paris, in Germania, la Munchen, la Berlin si la Hamburg, in Italia, la Milano, si la Viena. Iulian mi-o arata pe fetita sa de doar 10 anisori, un pui de om cu codite, care pozeaza in pozitie de bataie. "Am fost cinci ani cu maica-sa. Ne-am despartit. Nu vreau s-o vorbesc de rau, ca mi-a fost draga. Ea e acum la Slobozia, dar daca ii zic sa aduca fetita la Bucuresti sa o vad, o aduce." "A venit Milou in Gara de Nord si ne-a zis ca e clovn, dar noi nu l-am crezut, am zis ca e pedofil. Atunci a luat trei bete si trei sticle de plastic si a jonglat", isi aduce aminte Iulian. "M-a luat din canal de aici, de la Brancoveanu. A zis tu, tu si tu. Eu nu stiam nimic, mi-a zis ca sa ma stramb, sa fac orice, daca rade copilul, e bine. Am ales acrobatia. Dar tot clovneria imi place, am o fata de pacalici", zice el si rade zgomotos.

Ce nu poate vedea Dumnezeu Iulian munceste noaptea la Administratia Domeniului Public. Nu mai colaboreaza cu Parada, dar vrea sa-si faca propria lui trupa de circ cu pusti de la orfelinate. Viseaza sa ii antreneze si sa ii duca in turnee in strainatate. "Stii ce putem sa vedem noi si Dumnezeu nu?", ma intreaba Iulian. "Noi vedem un om mai batran ca noi, dar Dumnezeu nu poate vedea un om mai batran ca el. Pentru ca nu exista. El este cel mai batran." Ies la suprafata. Realizez ca, pret de doua ore, am uitat unde ma aflu. Baietii ma conduc la metrou si ma invata cum sa intru la peron fara cartela.

Fenomenul Parada: aurolaci in Italia Miloud Qukili, actor si clovn de meserie, a ajuns in Gara de Nord in 1992, la 20 de ani. Copil al strazii franceze, a facut patru ani de teatru, iar la scoala de circ "Frattelini", din Paris, a invatat sa inghita flacari, sa faca magie, jonglerii si poante de clovn pe monociclu. A coborat in canalele Bucurestiului, si-a ales o trupa, i-a invatat bufoneriile sale, a botezat-o "Parada" si a ramas aici. Miloud ii "nvata sa se spele, ii purta prin turnee. Cand se intorceau, isi strangea fiecare costumul de clovn si se intorcea in canal. Cand a infiintat Fundatia Parada, cateva organizatii umanitare din Italia s-au angajat sa le aranjeze turnee in peninsula, iar una dintre fundatii a promis ca le va finanta proiecte. A deschis un centru de zi, a inchiriat cinci apartamente, pe care le-au transformat in locuinte sociale, au infiintat caravana. In prezent, Miloud este plecat intr-un turneu prin Italia, cu 35 de copii ai strazii. Opt dintre acestia fac parte din gasca de la "Brancoveanu".

Franco: "Ne pregatim de inmormantari" "Un an pe strada necesita cinci ani de recuperare", spune Franco Aloisio, directorul care ii tine locul lui Miloud. A venit in Romania in 2000 si crede ca situatia s-a schimbat total de atunci. "E foarte dificil sa intalnesti copii de 6-8 ani care locuiesc in strada. Majoritatea sunt adulti si stau in mahala de aproape zece ani. Pentru acestia, sansele de recuperare sunt reduse. Noi doar ii ajutam sa-si gaseasca echilibrul." O alta problema care nu exista acum patru ani: consumul de heroina. "Sunt toxicodependenti." "Trebuie sa ne pregatim: cei mai multi dintre ei vor muri. In 2002, cinci copii s-au sufocat intr-un canal care a luat foc in "Costin Georgian". Anul trecut am avut sase inmormantari. Pe una dintre fete, Cristina, a mancat-o aurolacul pe dinauntru. La autopsie s-a descoperit ca avea si sifilis, si TBC", povesteste ingrijorat italianul.