Cosarii, oameni cu funinginea in sange

Se spune ca daca te intalnesti cu un cosar ai noroc toata ziua. Nimeni nu se gandeste insa la cosari, poate doar cu exceptia zilei de 1 Martie, cand apar pe tarabe sub forma de martisor.

Despre Costel Golea se poate afirma ca are funinginea "in sange". Tatal sau, acum in varsta de 80 de ani, a fost cosar toata viata, un meseriasadevarat, priceput in domeniul lui. Costel are 46 de ani si a invatat sa curete cosuri de la tatal sau si face cosarie de la 17 ani. Nu este ultimul din familia sa care a ales sa mearga pe acest drum: fiul sau, de 24 de ani, lucreaza pe acoperisuri de 9 ani si deja si-a facut un nume in domeniu. Castiga in jur de 4-5 milioane de lei pe luna, o suma mai mult decat modesta, avand in vedere atat riscurile pe care le presupune meseria (funinginea inhalata cauzeaza boli de plamani), cat si dificultatea practica a acesteia.

A salvat vieti

Dupa atatia ani de munca, nea Costel are ce povesti. "Am salvat odata viata unei femei. Se infundase cosul si gazele se raspandisera prin casa. Femeia avea fata alba si de-abia mai putea respira. Am deschis geamurile, am scos-o afara si am chemat salvarea. "

"Altadata am fost la un batran caruia iiexplodase soba. Batranul nu patise nimic, numai ca era iarna si nu avea cum sa se incalzeasca. Cand am ajuns la el am ramas surprins sa vad ca facuse focul, numai ca soba nu mai avea fatada. Facuse focul asa, in soba daramata."

Operatiune de rutina

In timp ce nea Costel povesteste ajungem in fata casei la care are "lucrarea". Este vorba de o operatiune de rutina pentru orice cosar: intr-un imobil cu mai multi locatari, unul dintre acestia si-a montat o centrala termica de apartament si, in timpul lucrarilor, cateva caramizi au cazut pe horn si acesta s-a infundat. Nea Costel isi scoate instrumentele: sfoara, o bila de metal si peria de sarma. Leaga franghia de bila si incepe operatiunea de "bilare". Hornurile sunt infundate cu moloz si specialistul poate sa spuna, dupa cat de adanc cade bila in cos, unde se afla problema. In scurt timp are fata si mainele acoperite cu funingine. Ca sa se protejeze ar trebui sa-si puna pe fata o masca speciala si sa poarte manusi, dar nu poate sa lucreze asa, pentru ca nu e obisnuit. Unul dintre hornuri este daramat pe jumatate si, dupa ce-l va curata, cosarul va trebui sa faca putin si pe zidarul, reparand cosul stricat.

"Majoritatea hornurilor sunt infundate, dar sunt mai multi locatari si n-or sa fie de acord sa le curat pe toate, chiar daca trebuie, pentru ca gazele arse nu se evacueaza si patrund in incaperi. Din cauza asta se macina peretii", spune Costel Golea.

"Am Invatat meseria de la tatal meu, care are acum 80 de ani, si muncesc ca hornar de la 17 ani. Baiatul meu are 24 de ani si e, la randul lui, cosar"
Costel Golea

Fugarit pe acoperis

Acum cativa ani, vecinii unui client care ma chemase m-au alergat pe acoperisuri ca sa ma bata. Spuneau ca nu ma lasa sa merg pe tabla pe care tocmai o pusesera, ca o sa stric acoperisul. Altadata, cand am avut o lucrare la o vila din afara Bucurestiului, am gasit acolo un horn urias. Era asa de mare, incat, atunci cand am scos afara peria, toata casa si toata curtea s-au acoperit de funingine. N-am mai vazut asa ceva", marturiseste cosarul Costel. Seful lui Costel Golea, Sandu Constantinescu, patronul firmei de cosarit la care este angajat, are si el cateva amintiri: "Acum vreo doi ani am desfundat sobele la Primaria Sectorului 5. Cosul era afara si, ca sa-si faca treaba, Costel al meu a trebuit sa faca si putin alpinism ". "Din pacate, noi suntem chemati mai mult atunci cand se produc tot felul de accidente. In rest, oamenii care isi monteaza centrale sau sobe cu gaze cred ca hornurile lor nu se mai infunda. Cosurile se acopera cu tot felul de gunoaie si pasarile isi fac cuiburi mereu. Normal ar fi ca fiecare sa-si acopere hornul cu tevi speciale, care sa protejeze coloana impotriva apei care curge vara si care creeaza umezeala pe horn."

O meserie care nu va disparea

O hotarare din 1995 a Consiliului Local al Municipiului Bucuresti prevede obligativitatea agentilor economici si a persoanelor fizice sa-si curete hornurile de cel putin doua ori pe an. Totusi, amenzile sunt reprezentate de sume ridicol de mici (intre 150.000 si 300.000 de lei), iar cei care pot da amenzi sunt politistii, pompierii si cei imputerniciti de primarul general sa faca acest lucru. In Bucuresti sunt acum sapte firme de sobari-cosari autorizati, adica persoane care lucreaza legal si care pot incheia un proces-verbal care sa ateste faptul ca hornurile au fost curatate. Firmele specializate acorda garantie clientilor pentru lucrarea prestata pe o perioada de 6 luni. Desi se produc frecvent accidente cu sobele improvizate si desi oamenii ar trebui sa-si curete cosurile de cel putin doua ori pe an, majoritatea nu apeleaza la hornari decat atunci cand au intr-adevar o problema. "Din ianuarie si pana in mai e o perioada moarta pentru noi. La televizor apar numai accidentele care se soldeaza cu tragedii, dar, pe langa toate astea, eu estimez ca in Bucuresti, pe timpul iernii, se produc cam 10-20 de accidente pe zi, despre care nu afla nimeni in afara celor implicati", spune patronul Sandu Constantinescu.

"Ne cheama numai cand se moare", adauga nea Costel cosarul, referindu-se la cei care din inconstienta nu-si verifica la timp instalatiile de incalzire. Dupa parerea lor, meseria nu are cum sa dispara, pentru ca intotdeauna va fi nevoie de cei care se urca pe acoperis sa ne desfunde hornurile, chiar daca nu exista o scoala propriu-zisa in care sa se invete cosaritul.

"Eu am facut cerere la primarie pentru a infiinta o astfel de scoala. Sunt dispus sa suport eu cheltuielile cu scolarizarea, dar pana acum nu mi s-a aprobat nimic", afirma domnul Constantinescu. De altfel, pana de curand, meseria de sobar-cosar nici macar nu exista in nomenclatorul oficial al meseriilor.