Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România are experți de talie mondială, care-au reușit să se lupte cu cei mai perfizi și periculoși infractori, chiar și atunci când totul părea potrivnic. Unul dintre cei mai buni specialiști, care ne-a scutit de prezența multor criminali periculoși în libertate, este prof. univ. dr. Tudorel Butoi-Severin, psiholog criminalist, “tatăl” poligrafului în România.
L-am întâlnit într-o seară, în centrul Bucureștiului. După o zi destul de agitată de muncă, nu părea deolc obosit, ba chiar avea un chef nestăvilit de glumă și discuții care s-ar fi putut prelungi ore-n șir. Fostul colonel de poliție, șef al laboratorului psihologic de detecție a comportamentului simulat al Serviciului criminalistic din cadrul Poliției Capitalei este înconjurat și astăzi de studenți, discipoli și admiratori, având activitate intensă. După mai bine de 35 de ani de practică în domeniul criminalisticii, cu specialitatea psihologie judiciară și tehnică poligraf, chiar are foarte multe de spus, iar foștii lui studenți povestesc fascinați despre cursurile lui, chiar după mulți ani de la finalizarea studiilor. Petru că este unul dintre foarte puținii profesori pentru care amfiteatrele sunt neîncăpătoare, deși nu face niciodată prezența.
În spatele poveștilor foarte interesante ale profesorului se află, de fapt, istoria reală a criminalisticii românești, așa cum a fost făcută ea din timpurile cele mai potrivnice, când milițianul era pus în fața unor situații de neconceput pentru cineva care citește romane polițiste sau se uită la filme americane. Fără odihnă, fără mașini blindate, adesea cu trenul de navetiști, escortând recidiviști de unde se-agață harta-n cui, până la București... printre papornițe și mirosuri pestilențiale. Alteori cu un criminal fugar în mașină, pe frig și ceață, câteva sute de kilometri, fără măsuri speciale de protecție, doar cu psihologia din dotare...
Despre toate aceste experiențe povestește profesorul cel mai iubit de studenți și, bineînțeles, despre secretele unei meserii făcute cu un profesionalism de excepție, câteva decenii la rând. Despre aceleași lucruri povestește Tudorel Butoi-Severin și în cartea “Moara fără noroc”, publicată în anul 2013, care-și așteaptă reeditarea și cel de-al doilea volum.
De vorbă cu psihologul-criminalist, am dezbătut multe cazuri controversate, aflând cum s-au găsit de fiecare dată acele elemente care-au dus la identificarea criminalilor, chiar dacă unii au reușit să se ascundă ani la rând. Poligraful a fost una dintre “armele” cele mai de temut pentru infractori, dar aparatul în sine nu înseamnă nimic, fără expertul care să știe cum să intre în mintea criminalului...
Unul dintre cazurile care-au dat bătăi de cap Miliției Capitalei, cu mulți ani în urmă, avea ca victimă un bărbat cunoscut ca apropiat al Cabinetului II. Fusese găsit ucis în propriul apartament, după trei zile de la deces. Greu de găsit vinovatul, fără mobilul crimei. Deși unii dintre membrii echipei care ancheta cazul erau convinși de vinovăția unor suspecți, psihologul criminalist a reușit să afle adevărul, după ce totul părea a duce în altă direcție. Suspectul principal trecuse cu bine testul poligrafului, însă doar expertul în detectorul de minciuni îl considera nevinovat. Și au mai trecut câteva luni, până când a apărut, într-o zi, un instalator, amic al victimei, pe care nimeni nu-l bănuia de vreo implicare în crimă. Era doar o verificare de rutină, pentru a fi eliminat de pe lista suspecților. Aici, însă, a făcut diferența experiența specialistului, fără de care ar fi putut plăti cu închisoare un nevinovat.
“Îl pun în temă, spunându-i că se află într-un laborator de investigații asupra comportamentului simulat, traducându-i simplu că urmează să mă pronunț asupra sincerității sau nesincerității lui, în raport cu răspunsurile pe care le-a dat anchetatorilor. Evită să mă privească-n ochi și citesc în privirea, până atunci iscoditoare, vie, o-ntunecare palidă, o ceață care-i acompaniază de-acum umerii căzuți, într-o poziție de om căzut sufletește, obosit. Brusc, intuiesc că nu mă pot înșela. Sunt în fața omului căruia cazul Mateescu nu-i este străin”, descrie profesorul Tudorel Butoi una dintre scenele care-au băgat după gratii un criminal ce altfel ar fi fost foarte greu de prins.
“Îl simt, intru-n priză, continuu: <
Cu o foarte bună cunoaștere a psihicului uman, specialistul a reușit să-i surprindă teama de aparatura despre care tocmai aflase că nu-l va lăsa să ascundă ceva. Tuturor infractorilor le era frică de poligraf, dar și în pușcării se vorbea cu stimă despre noutatea care îi apără pe cei nevinovați. “Oftează. Are buzele albite, uscate. Stropi de sudoare, ca o pudră fină îi atârnă pe pomeții și arcadele proeminente. E, aidoma atâtora care mi-au trecut prin față, un om încolțit, împovărat, cu sufletul greu de apăsarea crimei. Nu știe cum să înceapă. Ar vrea să se elibereze, dar știe că o face cu riscul pierderii propriei libertăți. Simt că-i aproape de mărturisire, mai este puțin. Îi este teamă încă. Simt momentul psihologic. Plusez: <
“Într-un târziu s-a liniștit. A cerut apă, i-am dat un pahar, am aprins amândoi țigări, am fumat, apoi mi-a spus totul... simplu! Fusese prieten cu Mateescu. Îi știa viața și casa. A căzut la pușcărie pentru un furt. Înăuntru, timpul trecea greu. Hoții povestesc, se laudă, mint. S-a dat și el mare cu relația Mateescu. Specialist de talie, străinătate, femei superbe și, mai ales, bani căcălău: valută, domnule... milioane, aur cu kilogramele... video, telecolor, viață de burlac, singur, în vârstă... Tovarăș de celulă și pachet, unul Timote Vasile, infractor periculos, tâlhar perfid, violent, condamnat la ani grei pentru o tentativă de omor... ascultă... ascultă și tace”, explică profesorul Tudorel Butoi.
Ca în nenumărate alte cazuri, recidivistul care-a ascultat poveștile colegului de celulă pune la cale, chiar din închisoare, o spargere. După câțiva ani de la momentul povestirii de după gratii, instalatorul a fost vizitat de recidivist. “Fusese liberat recent, în baza numeroaselor decrete ale comandantului suprem. <
Așa se derulase povestea îngrozitoare a unei crime pentru... nimic. “Nu aur, nu valută, nu bani... m-am încărcat de morți. Am dus vreo trei valize: video, casete, radiocasetofon, boarfe de tot felul... s-ar putea să cad... e greu de blătuit totul. Urmele le-am șters. Dacă o să cad pe mâna ta, știi ce soartă ai! Am trecut, să nu zici că nu ți-am spus!” - îl amenințase criminalul pe fostul coleg de celulă. “Acum, cu mine ce-o să faceți? Arestați-mă! Țineți-mă aici! Mi-e frică. Nu mai dorm, nu mai mănânc. Stau ascuns în casă. Ăsta e-n stare să mă termine. Am citit în ziar anunțul la decese: Mateescu mort. Sunt un om păpat!” - a fost ruga celui care vorbise prea mult, punându-și propria viață în pericol. Întrebat de expert de ce n-a spus totul de la-nceput, instalatorul a făcut încă o mărturie șocantă: “Mi-a fost frică, domnule doctor. Dumneata parcă mi-ai vorbit altfel. Am înțeles că singura mea șansă este să vă spun adevărul. Vă rog să mă credeți, am vărsat totul!”
Gheața se spărsese. Experții erau iar o echipă. Mărturia instalatorului considerat inițial totalmente străin de caz a făcut posibilă prinderea unui recidivist foarte periculos. “A urmat un lucru extrem de interesant: Timote se dăduse la fund, lăsându-se arestat pentru un furt de covor de pe sârmă și găsindu-și astfel locul, destul de inteligent și bine ascuns, tocmai în arestul circumscripției 14 Miliție, unde nici dracului nu i-ar fi dat în gând să-l caute. Ghinionul lui că-i luaseră urma gaborii de la serviciul Crime al Capitalei. Au dat de el nea Mișu, Florinescu și procurorul Ovidiu. L-au vizitat pentru o primă luare de contact. Îmi povesteau că tipul a fost fair play, a realizat totul, când a dat cu ochii de tripleta de aur a judiciarului Capitalei. S-a spart din prima: <
Poveștile uluitoare ale unor anchete care bat filmele americane și toate romanele polițiste care s-au publicat până acum sunt relatate de prof. univ. dr. Tudorel Butoi-Severin, în cartea “Moara fără noroc”. O carte la fel de genială ca și anchetele soluționate de expert și de colegii lui, în câteva decenii de luptă cu infractorii. Profesorul se pregătește în prezent de reeditarea primului volum și de finalizarea unui nou volum, la fel de interesant.
