Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu se putea o alegere mai inspirată în preajma lui 1 aprilie, Ziua Păcălelilor,
decât acest “Jurnal al Filmului”, cu şi despre
Păcală, scris chiar de către părintele filmului!
Incursiune - despre păcăleală, fără glume
Nu se putea o alegere mai inspirată în preajma lui 1 aprilie, Ziua Păcălelilor,
decât acest “Jurnal al Filmului”, cu şi despre
Păcală, scris chiar de către părintele filmului!
Fireşte , Geo Saizescu! “Sfătuit de amici culturali, iubitori de... «Păcal㻓, mărturiseşte autorul, “am ţinut acum 30 şi ceva de ani un Jurnal al filmului, intitulat, a fi pe măsură ce trecea vremea – “Istoria dramatică a unui film comic.”
Cine e Påcalå? Iată întrebarea la care a răspuns, cu înţelepciunea şi cu verva lui, devenite proverbiale, criticul de film D.I. Suchianu. Cel care a intuit printre primii surprizele pe care le rezervă proiectul cuplului D. R. Popescu (scenarist) – Geo Saizescu (regizor). “Păcală – scria cel supranumit«profesorul de cinema» – e un ţăran foarte deştept, dar care face pe prostul ca să se apere, prostind pe proşti.” Adăugând, cu tâlc: “E deştept. Isteţ, ingenios, harnic, dar...”
Tocmai acest “dar” ne dă cheia filmului lui Geo Saizescu. De fapt, în cartea lui Geo Saizescu, sunt câteva scenarii pe aceeaşi temă. Unul suprinde culisele laboratorului de creaţie, chinurile facerii, aşa cum le trăiesc regizorul, echipa de actori, toţi cei care s-au înhămat la această corvoadă veselă şi nu prea.. Nu e vorba doar despre efortul de a face din scenariu un film, ci şi despre tot felul de obstacole birocratice.
Påcalå sunt eu! În aceste împrejurări, Geo Saizescu nu mai are decât o alegere: să intre în pielea lui Păcală. Să se comporte ca el, în lupta cu prostia şi cu birocraţia ifosată. Dar, din mai fiecare batălie dusă şi, de cele mai multe ori câştigată, Geo Saizescu acumulează. Sunt în carte numeroase pagini savuroase, de un umor rafinat şi tonic. Multe asemenea experinţe de platou, sau din afara lui, se transformă în replici memorabile: “Orice meserie e bună, numai să nu degnereze în muncă.”;”– Sunt numai urechi.../ – Ochi, nu?/ – Îi aud, dar nu-i văd!”, “Suntem o ţară plină de oameni plini de promisiuni” etc.
Dar, partea cea mai captivantă a acestui “Jurnal de campanie” o aflăm în paginile despre “monstruoasa coaliţie”. Anti-Păcală sau anti-Geo Saizescu? – asta nici nu mai contează. Un prim semn rău prevestitor va fi atunci când, plecaţi la “marele frate de la Răsărit”, cineaştii români se întorc cu mâinile goale. Pentru ca, mai târziu, să afle că eşecul proiectului de colaborare româno-sovietică, în domeniul cinematografiei, nu s-a datorat “unei anumite politici de stat”, ci faptului că de la Bucureşti s-a primit un telefon de avertizare, cum că, dacă va fi sprijinit filmul “Păcală”, încetează orice colaborare, de orice fel, atât cu “Mosfilm”-ul, cât şi cu celelate studiouri sovietice!
Ispita. Se adaugă nenumăratele hărţuieli la care sunt supuşi regizorul, scenaristul şi echipa lor, sub forma unor tăieturi, modificări, ajustări etc. Pe care, cu ironie amară, Geo Saizescu le numeşte “castrarea lui Păcală”. “Respectivii, când văd filmul cuiva, ei îşi fac în cap un film de-al lor, căutând mereu ceva condamnabil după ideile din creierii lor, doresc să descopere un anume curent subteran care, aflându-l sau intuindu-l, să le permanentizeze funcţia de cenzori... odioşi dar necesari!”
Atunci când, pe ecrane filmul va avea succesul meritat, acelaşi “Păcală” va deveni “Păcală... al nostru!” “De la Păcală – al lui Geo Saizescu şi D.R. Popescu, la Păcală... al nostru!”, iată un teribil subiect de comedie politică şi de moravuri.
Nu vă ispiteşte ideea, domnule Geo Saizescu? Nici pe dumnevoastră, domnule D.R. Popescu?
