x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Oameni cu profesii respectabile şi bine remunerate caută o alternativă care să-i împlinească sufleteşte. Vezi care este aceasta

Oameni cu profesii respectabile şi bine remunerate caută o alternativă care să-i împlinească sufleteşte. Vezi care este aceasta

de Irina Munteanu    |    28 Sep 2011   •   21:00
Oameni cu profesii respectabile şi bine remunerate caută o alternativă care să-i împlinească sufleteşte. Vezi care este aceasta

Satula sa stea opt ore in fata tabelelor cu cifre si sa-si dea silinta sa gaseasca portite intru multumirea patronului care nu vrea sa plateasca TVA, Ioana a cautat sa faca dupa serviciu ceva pentru propria sa bucurie. Are 47 de ani, urmeaza cursurile unei scoli de masaj si se gandeste sa renunte la contabilitate si sa faca din masaj o profesie. Andrei e avocat, are 35 de ani, si a obosit sa pregateasca pledoariile pentru a-si apara clientii in fata instantelor de dimineata pana seara, fara sa mai aiba timp de nimic altceva. A facut si el scoala de masaj, iar acum vrea sa plece in Canada si sa deschida acolo un salon. Ana Maria, studenta in anul trei la Facultatea de Limbi Straine, Universitatea Bu­cu­resti, sectia engleza-franceza, vrea sa-si dea licenta, dar apoi sa lucreze ca masor. In strainatate, pentru ca in Ro­mania i s-a intamplat de multe ori sa intalneasca oameni care pun semnul egal intre masaj si prostitutie.

"Mi s-a parut la inceput ciudat ca unii sa se lase de avocatura, de exemplu, si, dupa ce au facut scoala noastra, sa lucreze ca tehnicieni masori. Dar apoi am inteles ca ei nu se mai sim­teau bine in meseria lor si au gasit o altfel de implinire in a face masaj", spune directorul scolii, Cristian Dra­go­mir. "Am intalnit si medici care de­venisera agenti de vanzari de me­di­camente si erau dezamagiti. Multi au facut doua facultati, mastere, dar nu poti la infinit sa faci facultati. Scoa­la de masaj se inscrie in sistemul de studii de profesionalizare pentru adulti, are trei module si dureaza aproape un an. Dupa fiecare modul se da examen, iar diplomele sunt atestate de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei. Eu ii indemn pe cursantii care pot sa faca si un master sau facultatea de kinetoterapie." Cri­za nu a adus mai multi elevi la scoala de masaj, ci mai putini, dat fiind costul cursurilor. Insa criza si deciziile gu­vernului au trimis-o la scoala pe o doam­na care timp de 35 de ani a fost grefier de sedinta. "Guvernul mi-a taiat salariul de la 4.000 de lei la 1.100 de lei si acum am un credit la banca egal cu pensia. Am venit la scoala de ma­saj ca sa ma recalific, pentru ca vreau sa mai traiesc. Dupa o viata de munca incep o alta viata de munca."

Ioana a lucrat timp de 30 de ani cu cifrele, "o munca arida, cu o legislatie care se schimba nonstop si in care nimeni nu respecta legea". Acum s-a gandit ca a venit vremea sa schimbe profilul, sa faca ceva "placut, relaxant, dragut": "Am ajuns la o varsta la care cred ca mai trebuie sa facem ceva si pentru noi, nu doar sa lucram ca sclavii pe plantatie in corporatii. E o placere sa lucrezi intr-un spatiu unde arde o lampa de aromaterapie si unde se aude o muzica in surdina. E altceva decat sa fii opt ore cu un sef care te biciuieste ca nu stii cum sa faci ca el sa nu-si mai plateasca impozitele. Din masaj nu se castiga neaparat mai putin decat din contabilitate. Insa ai ocazia sa lucrezi cu oamenii, sa le simti vibratiile. Pui mana pe corpul lor si ai ocazia sa le oferi ceva din sufletul tau, chiar si daca primesti pentru asta bani". Ioana s-a lovit si ea de prejudecatile celor din jur: "Seful meu, pe care il stiu de sapte ani, mi-a spus ca daca ma inscriu la cursuri de masor nu am sa mai pot munci la el, pentru ca a fi masor e ceva de­gra­dant. Doctorita fiului meu m-a intrebat, ironica: «Dar de masaj erotic cand te apuci, draga?»".

Andrei a fost mereu pasionat de medicina, s-a indreptat totusi spre avocatura, o meserie din care ies bani frumosi, insa la 35 de ani a decis ca e timpul sa faca o intoarcere. "Nu mi-a placut niciodata dreptul. Uzura in meseria asta e foarte mare si nu merita. Am multi colegi care imi spun ca vor sa renunte la avocatura. Primavara ce vine vreau sa plec in Canada, mi-a fost aprobat dosarul, si sa ma specializez acolo in masaj." Acum, dupa orele pe care le petrece ca avocat, merge si face masaj catorva persoane. E un mod de relaxare pentru el si un prilej de a face bine oamenilor care au nevoie de recuperarare medicala. "Ideal ar fi trei sedinte de masaj pe sapatamana. Cei care nu au facut nu isi dau seama cat de diferit te simti dupa o astfel de sedinta."

Ana Maria a intrat la facultate cu gandul sa fie profesoara: "Imi plac mult copiii. Insa acum vad ca salariile profesorilor sunt cum sunt. Masajul e un alt mod de a face bine oamenilor si cred ca ma voi indrepta catre latura medicala, nu spre masajul de intretinere."

Paul e manipulant de marfuri, dar dupa cele opt ore de serviciu merge la un salon unde lucreaza ca masor si astfel se relaxeaza. Andreea, economista, face cursul de masaj ca pe un "co­lac de salvare", in cazul in care, dupa taierea de salariu, urmeaza o con­cediere. Emilia, 30 de ani, absol­ven­ta a Facultatii de Psihologie si Stiinte Sociale, a lucrat la implemen­ta­rea de proiecte educationale, insa, dupa ce a terminat scoala de masaj, se gandeste sa-si deschida un salon.

Gabriela Romanet, psiholog clinician, explica ce ii determina pe oameni sa isi schimbe profesia: "De cele mai multe ori, alegerile profesionale sunt facute la varsta absolvirii liceului, la o varsta in care nu este definitivat Eul, in care tinerii isi aleg modele de devenire sau li se impun trasee de devenire. In societatea comunista, profesiile de avocat, medic, economist si profesor au fost zeci de ani cultivate ca reprezentand varful piramidei devenirii, asigurandu-le o pozitie sociala si favorurile sistemului. Oamenii nu alegeau profesia, ci beneficiile asociate profesiei, profesia fiind asociata puterii. Obis­nu­inta sociala s-a perpetuat la ur­ma­toarea generatie – doar suntem fiii si fii­cele parintilor –, profesia de­ve­nind o eticheta a prestigiului social si nu o consecinta a aptitudinilor, in­tereselor si placerii de a munci si de a se ex­prima pe sine prin munca. Astfel, o data ce acest tanar a devenit adult isi ia destinul in propriile maini si se re­considera pe sine. Alegerile profesi­o­nale facute la maturitate reprezinta un mod de a adapta principiul pla­ce­rii cu cel al realitatii, o reluare a dezvoltarii mai conforma cu propriile in­terese, pulsiuni, pasiuni si o afirmare a increderii in sine".

×