x close

Poveştile nespuse ale Bucureștiului

0
27 Oct 2016 - 20:30
Poveştile nespuse ale Bucureștiului Victor Stroe
Vezi galeria foto


Bucureştiul are încă multe poveşti şi secrete foarte bine păstrate. Trecem zilnic pe străzile aglomerate fără să bănuim măcăr ce se ascunde în spatele unor ziduri sau între pereţii unor case vechi de sute de ani. Cei care vor să simtă aroma vremurilor de demult, sau vor să afle detalii pe care nu le vor găsi în niciun ghid turistic, pot deschide "Harta Senzorială a Bucureştiului" şi vor avea parte de o experiență inedită.

„Oaspeți” ai marilor români

Recent, Capitala a împlinit 557 de ani de atestare istorică, iar oraşul s-a transformat din nou într-un furnicar ce a adus aminte de forfota vremurilor înfloritoare de odinioară. Spectacole artistice, parada costumelor de epocă, „Bătaia cu flori", plimbări cu trăsuri, teatru pentru copii, degustări culinare și muzică de promenadă. Atmosfera i-a transpus pe bucureșteni și turiști, deopotrivă, într-o lume fascinantă. Iar pentru ca experiența să fie una completă, turiștii au putut folosi, în premieră, „Harta senzorială a Bucureştiului”.  Un proiect finanţat prin programul „Acceleratorul de idei”, pregătit de ARCUB, și care a fost inclus în dosarul de candidatură pentru „Capitală culturală europeană 2021”.

Chiar dacă Bucureștiul nu a câștigat competiția, proiectul se derulează mai departe. Patru case memoriale din Capitală au fost incluse într-un proiect unic în România, care îşi propune să facă cunoscute câteva dintre poveştile memorabile ale unor oameni care au marcat trecutul oraşului. Vorbim despre locurile în care au trăit Agatha şi George Bacovia, familia Sturza-Pop, dramaturgul Tudor Muşatescu şi Mirjam Bercovici, supravieţuitoare a Holocaustului. Cunoaşterea lor este o experienţă complexă, construită în cele mai mici detalii cu ajutorul unor instalaţii video şi audio menite să ne activeze toate simţurile şi să ne poarte în altă lume. Totul este completat de jocul actorilor şi de prezenţa unor oameni legaţi în mod special de aceste case.

"Tot mai mulţi spectatori care vin la teatru îşi doresc experienţe mai complete, participative şi nu mai sunt mulţumiţi să rămână pasivi în scaunele lor, în întunericul sălii. Participanţii se strâng într-un loc de întâlnire prestabilit, apoi sunt urcaţi într-un autocar elegant şi confortabil şi sunt duşi în patru locuri din Bucureşti. În fiecare dintre aceste locuri, din diferite cartiere bucureştene, ei se întâlnesc cu poveştile caselor respective", spune Cristina Modreanu, curator și critic de teatru, cea care a gândit acest proiect.

Tururi virtuale în octombrie

Luna aceasta au fost organizate două tururi, pe 7 şi pe 9 octombrie. „Cei care au participat la primele trei tururi au fost foarte încântaţi de experienţă, ne-au mulţumit pentru idee şi în unele cazuri au promis că vor revizita şi singuri anumite locuri, fiind impresionaţi de încărcătura lor de istorie” mai spune Cristina Modreanu.

Grădina cu flori de plumb

Turul a început din cartierul Berceni. Undeva, pe strada George Bacovia, la nr. 63, o casă galbenă cu tavane joase şi camere mici. Se zăreşte puţin peste gardul de beton gri ce o înconjoară. Un drapel flutură peste faţadă şi lasă să se bănuiască faptul că este vorba despre o clădire importantă.

Puţini ştiu că este casa unde George Bacovia a creat poezia „Plumb” şi a trăit o mare parte a vieții. Şi mai puţini ştiu cât de multe îi datorează poetul soţiei sale, Agatha, la rândul său poetă, dar şi profesoară.

Construită în anii ′30, pe terenul cumpărat de Agatha Bacovia cu ajutorul unui împrumut de la Casa Corpului Didactic, locuinţa surprinde vizitatorii prin intimitate. Doar prezenţa unui ghid aduce aminte de un muzeu. Aflăm că Bacovia a avut aici o viaţă liniştită: dimineţi în care prieteni apropiaţi ai familiei beau cafeaua la măsuţa cu picioare subţiri, o grădină cu un scăunel de piatră pe care-şi petrecea după-amiezile şi serile în care soţia îl găsea ascultând muzică simfonică la radio.

Casa, transformată în muzeu chiar de Agatha, în 1958, după moartea poetului, păstrează multe obiecte ale familiei: instrumentele de scris ale lui Bacovia, serviciul de ceai al Agathei, tablouri de familie şi un scăunel realizat de poet din pielea ghiozdanului fiului său, Gabriel. Agatha şi-a revărsat dragostea peste toată casa. S-a ocupat personal de construcţia ei, fiind diriginte de şantier, apoi a rânduit-o cu grijă pentru a deveni muzeu: ceasul din camera soţului, oprit la ora morţii acestuia, desenele şi schiţele sau pipa lui Bacovia aşezate cu grijă prin locuinţă.

Casa cu ușa mereu deschisă

Turul continuă apoi pe strada Caragea Vodă, la numărul 1. Găsim aici casa familiei Sturza-Pop, care atrage imediat atenţia prin arhitectura ei. A fost şi locuinţa, dar şi biroul de avocatură al lui  Sturza-Pop. După căsătoria Irinei (fiica lui Constantin Sturza) cu Mihai Pop, cunoscut folclorist şi etnolog, pentru casă se deschide un nou capitol. Devine întâi locul unde se întâlneau copiii elitei culturale şi aristocratice la ceaiuri dansante. Când familia s-a lărgit, se transformă într-un loc cu mese încărcate de pe care nu lipseau horinca lui Pop şi plăcinta cu carne a Irinei, alintata Fof de prieteni.

Conform legendelor care s-au transmis prin viu grai, istoria clădirii de la nr. 1 din strada Caragea Vodă începe în 1913 când arhitectul Storck începe construcţia pentru un antreprenor ceh. Cum soţia acestuia nu a fost mulţumită de rezultat, casa este vândută în 1916 lui Constantin Sturza.

Anii au trecut, iar Pop a devenit Moșu, iar casa, un refugiu în faţa timpurilor  nu tocmai prielnice, spaţiu de dezbateri şi discuţii pentru studenţii profesorului, dar şi locul de joacă al nepoţilor. La Pop nu trebuia să suni ca să te anunţi, era de ajuns să te abaţi dacă erai prin zonă, să intri pe uşa casei care era mereu deschisă şi să urci treptele ce scârţăiau. Se găsea tot timpul cineva care să se bucure că ai trecut pe la ei. Și să te învite la masă, bineînţeles!

Turist în mașina timpului

Ajungând pe strada Luigi Cazzavillan, observăm pe faţada unei clădiri o plăcuţă albă pe care scrie: „Aici a trăit și a creat între 1947-1970 dramaturgul Tudor Muşatescu”. Este locuită în prezent de Bogdan Muşatescu, fiul dramaturgului şi al actriţei Kitty Gheorghiu - Mușatescu. Bobi, cum îl numesc prietenii, face ca locuinţa să nu reprezinte doar ziduri şi obiecte, ci o adevărată poartă spre poveştile trecutului, care se abat pe la teatru, dar şi prin viaţa unei elite culturale şi sociale dispărute. De la ceaiurile dansante unde răsunau melodii de jazz, la discuţiile prelungite până în zori şi însoţite de fum gros de ţigară, până la năzbâtiile adolescenţei, Bobi Muşatescu le povesteşte cu drag pe toate.

De pe fotoliul lui cu spătar înalt, amestecă vorbele de duh cu glumele şi priveşte prin lentilele ochelarilor la alte lumi: spre copilăria petrecută prin parcul Cazzavillan, spre teatrul pe care l-a slujit toată viaţa, spre teatrologul Cristina Dumitrescu, care i-a fost soţie şi care a umplut casa cu alte poveşti despre teatru. Valoarea Casei Muşatescu nu stă neapărat în istoria ei, ci în spiritul tânăr al lui Bobi Mușatescu, care însufleţeşte fiecare obiect.

"Acolo sunt părinții mei" - explică în timp ce arată spre două fotografii alb-negru înrămate. „Aici e locul unde scria tata" şi punctează un birou masiv de lemn plin cu cărți. "Aceştia sunt soldăţeii mei de plumb din copilărie" - ţinând în mână două figurine. Fiecare obiect e însoţit de o poveste scurtă, iar toate completează tabloul altor vremuri.

Turul se termină pe o străduţă din apropierea Bulevardului Iancului. Într-o casă liniştită locuieşte o supravieţuitoare a Holocaustului: Mirjam Korber Bercovici. Deseori îi trec pragul jurnalişti şi documentarişti pentru a-i afla povestea impresionantă. După moartea soţului, Mirjam Bercovici a rămas singură cu amintirile celui care a fost secretarul literar al Teatrului Evreiesc de Stat: Israil Bercovici. Biroul soţului îl păstrează neatins şi îi pofteşte să arunce câte un ochi pe toţi cei care doresc.

 

ALTE CASE MEMORIALE ÎN BUCUREŞTI

Casa Memorială C.I. Nottara – Bdul Dacia nr. 105

Casa Memorială George Călinescu – Str. George Călinescu nr. 53

Casa Memorială Tudor Arghezi – Str. Mărţişor nr. 26

Casa Muzeu Theodor Pallady – Str. Spătarului nr. 22

Muzeul "Theodor Aman" – Str. C.A. Rosetti nr. 8

Muzeul "Victor Babeş" – Str. Andrei Mureşeanu nr. 14


 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 4972


Mai multe titluri din categorie

Bunicuţa din hotelurile lui Dorin Cocoş 

Bunicuţa din hotelurile lui Dorin Cocoş 
Galerie Foto Cu câteva luni înainte să fie arestat în dosarul „Microsoft 1”, afaceristul Dorin Cocoș a devenit co-asociat în firma de hoteluri pe care o deține, SC Euro Hotels International Co....

Ingineria prin care „cablistul” RCS&RDS vinde statului energie electrică 

Ingineria prin care „cablistul” RCS&RDS vinde statului energie electrică 
RCS&RDS SA vinde curent electric către instituțiile statului, chiar în timp ce se află în litigiu cu Guvernul României, într-un proces deschis de două companii afiliate grupului coordonat ...

Iubita lui Marian Vanghelie, învinsă de Agenția Națională de Integritate 

Iubita lui Marian Vanghelie, învinsă de Agenția Națională de Integritate 
Fostul deputat PSD Oana Nicu­lescu-Mizil Ștefănescu, partenera de viață a lui Marian Vanghelie, a pierdut definitiv procesul cu Agenția Națională de Integritate, privitor la constatarea incompatibilității,...

Suveica incompatibilă construită de Sorin Blejnar la vârful ANAF 

Suveica incompatibilă construită de Sorin Blejnar la vârful ANAF 
În perioada în care Sorin Blejnar conducea Agenţia Națională de Administra­re Fiscală, și-a adus în subordine o colegă a soției sale dintr-o renumită casă de avocatură. Ioana Toma, pe...

Tribunalele private din România: costuri reduse și procese mult mai scurte

Tribunalele private din România: costuri reduse și procese mult mai scurte
Românii care ajung la tribunal, pentru diverse probleme de drept civil sau comercial, au de doi ani alternativa Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat. Costurile sunt la jumătate față de cele din...

CAMPANIE JURNALUL NAŢIONAL: 10 ani de nu e. Milioane de euro pentru (ne)atragerea turiştilor

CAMPANIE JURNALUL NAŢIONAL: 10 ani de nu e. Milioane de euro pentru (ne)atragerea turiştilor
În episodul trecut vă arătam cum nu au reuşit o mare parte din satele româneşti să iasă din evul mediu, deşi fonduri de la Bruxelles pentru asta ar fi existat. Astăzi vă arătăm cum s-au tocat...

Conf. univ. doctor Horaţiu Moldovan: Cea mai frecventă boală de inimă este boala coronariană

Conf. univ. doctor Horaţiu Moldovan: Cea mai frecventă boală de inimă este boala coronariană
Care sunt semnele unei boli de inimă? Când rezolvarea se face cu montarea de stenturi, fără chirurgie? Când gravitatea afecţiunii impune chirurgia cardiacă cu deschiderea unui traseu paralel prin...

Cristian Pârvan: Nu avem o politică publică pentru susţinerea grupurilor de firme româneşti

Cristian Pârvan: Nu avem o politică publică pentru susţinerea grupurilor de firme româneşti
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte procentul de holdinguri ce au acţionari autohtoni în totalul grupurilor de firme care activează în...

Cum combătea SIPA atacurile la adresa siguranței naționale în fabrici

Cum combătea SIPA atacurile la adresa siguranței naționale în fabrici
Galerie Foto Ministerul Justiției a deținut, până în anul 2008, o companie ce avea, la rândul ei, mai multe sucursale care produceau mobilier, construcții metalice, îmbrăcăminte sau produse din lemn,...

Ineleț, cătunul din Banat mai aproape de nori, unde se ajunge cu scara

Ineleț, cătunul din Banat mai aproape de nori, unde se ajunge cu scara
Patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, reprezintă legătura cea mai scurtă dintre mai multe cătune izolate din Banat cu civilizația. Aici, oamenii nu duc grija banilor și au...
Serviciul de email marketing furnizat de