Ultimul dac salvează Sarmizegetusa

Vladimir Brilinsky, „ultimul dac al României”, un jurnalist pasionat de istoria strămoșilor noștri, a reușit să reînvie situl UNESCO Sarmizegetusa Regia, aflat de două decenii abandonat și distrus sistematic de turiști.

Dacii credeau că în noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea celor morți intră în contact cu cei vii. Și unii zic că asta s-a întâmplat în noaptea de Sânziene de acum trei ani: dacii au vorbit românilor. O furtună puternică a răscolit deopotrivă cerul și pământul atunci și un stejar secular din interiorul cetății Sarmizegetusa a fost smuls din rădăcini. A doua zi dimineață, un bărbat cobora în grabă la rădăcinile copacului căzut. O bucată de bronz octogonală, verzuie de atâta vreme, având gravat pe ea figuri de animale exotice și mitice ieșise la lumină în gaura lăsată de arborele prăbușit. Era o matriță a unui bijutier dac după care strămoșii noștri își făceau podoabele, o piesă care pe piața neagră a antichităților valora o căruţă de bani. Era cea mai importantă descoperire arheologică dacică din ultimul sfert de veac. Iar cel care a găsit-o și a predat-o autorităților era Vladimir Brilinsky, „ultimul dac”.

Numit administrator

„Ultimul dac” îi spun prietenii pentru că toată viața a militat pentru salvarea cetăților strămoșilor noștri din Munții Orăștie. Pasiunea pentru această civilizație o are din copilărie, pe când se juca împreună cu sora lui de-a Decebal și Andrada printre ruinele de la Sarmizegetusa.

Peste ani a purtat în inimă ecoul legendelor acelor locuri și la maturitate a încercat să facă ceva pentru acele ruine, după Revoluție. Chiar în 1990 a înființat împreună cu mai mulți prieteni o televiziune locală la Deva, a doua televiziune privată din țară după cum reține istoria presei românești. La presă a apelat de fiecare dată când găsea abuzuri în casa dacilor. A făcut memorii peste memorii, pândea noaptea turiștii care vandalizau locul și anunța poliția. Dar lucrurile astea erau ca zbaterea peștelui pe uscat. Însă „zânele” aveau să fie de partea lui, căci în 2013, după o perioadă lungă în care Sarmizegetusa a fost a nimănui, situl a intrat în administrarea Consiliului Județean Hunedoara, care l-a numit pe dacul Brilinsky administratorul locului. Cu un an înainte de numire, când reporterii Jurnalului Național au fost la fața locului, au găsit un dezastru fără margini. Turiștii se urcau pe zid, riscând să disloce pietre din el, sau se cățărau pe „soarele de andezit”, constituit din zece lespezi a căror dispunere radială aduce cu razele solare și folosit în trecut de daci, se crede, pentru ritualuri religioase. Iar „ritualurile românești” aveau să îi pună cruce: în același an cineva a făcut un foc pe monument, afumând piatra, urme care se mai văd și astăzi. Tot acest dezastru era posibil pentru că locul nu era păzit așa cum ar trebui să se întâmple cu orice monument istoric, mai ales unul aflat în patrimoniul mondial UNESCO. Singura persoană care se mai îngrijea atunci de monument și mai venea din când pe acolo era o bătrână, tanti Lucreția, care avea atribuții limitate în zonă: „Plivim pietrele alea toate să nu fie iarbă pe ele, canalele, sanctuarele, cosim, greblăm. Fac ce se vede, dar singură nu pot. Când vin turiștii noaptea și campează acolo, mai chem poliția, dar cu întârziere, că sus nu este semnal și, până ajung eu în vale, trec două ore”.

De unde a venit salvarea

Dar lucrurile s-au schimbat de când dacul Brilinsky a ajuns administrator. Acum cel puțin există pază. Prea multă pază, am putea să spunem. Am găsit acolo agenți care stăteau din metru în metru și care făceau de multe ori exces de zel, alungând turiștii care se așezau pe gazon, de parcă îndoirea firului ierbii ar aduce atingeri sitului. „Omul e singura ființă care își distruge habitatul în lume. Am cerut restricționarea accesului turiștilor în zona monumentelor. Erau foarte multe grupuri de oameni care veneau în aceste locuri căutând altceva decât istorie și care în numele unor credințe doar de ei inventate desăvârșeau anumite ritualuri aici, inclusiv spargerea acestor blocuri de piatră pentru a-și duce acasă suveniruri. Este vorba și de o disciplină turistică. Într-un muzeu în aer liber nu prea ai voie să faci ce vrei, nu poți să îl confunzi cu Vama Veche și să faci plajă sau picnic. Este cel mai important monument al României și trebuie respectat”, spune Vladimir Brilinsky. Dar paza nu a fost singura schimbare adusă aici. Au fost montate în sfârșit suficiente panouri de informare, astfel ca oamenii să înțeleagă că au în fața lor nu doar un morman de pietre, ci un drum pavat, un templu circular, un soare de andezit sau o monetărie dacică. Construcțiile antice nici nu prea se vedeau din pricina buruienilor crescute în voie, dar mai ales de munții de gunoaie lăsați de turiști. În câteva luni, Brilinsky a strâns din sit camioane de deșeuri lăsate acolo de toți cei care au fost în vizită  în ultimele decenii. Și toate aceste eforturi ale lui s-au văzut: Sarmizegetusa a înflorit an de an. Dacă în primul sezon au reuşit să vândă 25 de mii de bilete, în anul următor numărul aproape că s-a dublat.

Ce ar mai trebui făcut

Dar, cu toate aceste eforturi, situl este în continuare departe de a arăta așa cum ar merita un monument de o asemenea importanță. Puținele construcții rămase în picioare se degradează pe zi ce trece și nu există încă suficiente fonduri pentru consolidarea tuturor. Zilele acestea se lucrează pentru înlocuirea bârnelor din lemn din centrul marelui templu circular, cea mai importantă construcție de la Regia. „Bârnele nu au nimic de-a face cu imaginea pe care a avut-o la un moment dat Marele Templu, dar ele sunt puse în locul unde erau și în urmă cu 2.000 de ani, pentru că undeva în adâncime există niște stâlpi de calcar care susțineau ceva la un anumit moment. Acești stâlpi au fost plantați odată cu turnarea filmului Burebista, în anii 60, și trebuie înlocuiți pentru că sunt putreziți”, explică administratorul sitului dacic.

Iubit de unii, contestat de alții

 Deși are mulți fani, Vladimir Brilinsky are și destui contestatari. Aceștia recunosc că este un om pasionat de istoria dacilor, doar că ia decizii de multe ori de unul singur și nu tocmai pe cele corecte. I se reproșează că nu ar lucra cu consultanți în managementul turistic sau din alte domenii, chiar și cu graficieni care să îi facă panourile și imaginile din sit pentru a evita impresiile unora că ar produce acolo lucruri din zona „kitsch”-ului.

„ Plivim pietrele alea toate să nu fie iarbă pe ele, canalele, sanctuarele, cosim, greblăm. Fac ce se vede, dar singură nu pot. Când vin turiștii noaptea și campează acolo, mai chem poliția, dar cu întârziere, că sus nu este semnal și, până ajung eu în vale, trec două ore”, tanti Lucreţia

„Omul e singura ființă care își distruge habitatul în lume. Am cerut restricționarea accesului turiștilor în zona monumentelor. Erau foarte multe grupuri de oameni care veneau în aceste locuri căutând altceva decât istorie și care în numele unor credințe doar de ei inventate desăvârșeau anumite ritualuri aici, inclusiv spargerea acestor blocuri de piatră pentru a-și duce acasă suveniruri”, Vladimir Brilinsky

Pe site-ul Ministerului Culturii există un raport de monitorizare complet despre toate problemele cu care se confruntă cetățile României. Concluziile sunt clare: „cetățile sunt amenințate de agresiunea factorilor umani și naturali”, „managementul monumentelor istorice este defectuos, în afară de Sarmizegetusa Regia”, ”lipsa unui administrator de drept asupra cetăților din Munții Orăștie (cu excepția Sarmizegetusei Regia) face ca acestea să nu poată fi administrate, păzite și întreținute în mod constant și civilizat. Niciun fel de fonduri publice și private nu pot fi alocate în lipsa unui proprietar de drept. Este și motivul pentru care, din 2004, Institutul Național al Patrimoniului nu a mai putut să aloce fonduri pentru restaurarea și consolidarea acestor cetăți”.