x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Zoia celor 237 de zile

Zoia celor 237 de zile

de Serban Cionoff    |    16 Dec 2007   •   00:00
Zoia celor  237 de zile

O interesantă carte despre Zoia Ceauşescu. Cei care se aşteaptă să găsească in această carte revelaţii despre viaţa ei secretă ori dezvăluiri despre "odiosul şi sinistra" vor fi decepţionaţi!

O interesantă carte despre Zoia Ceauşescu. Cei care se aşteaptă să găsească in această carte revelaţii despre viaţa ei secretă ori dezvăluiri despre "odiosul şi sinistra" vor fi decepţionaţi!

Ca şi cei care vor căuta judecăţi aspre şi imprecaţii despre cei care au arestat-o pe Zoia numai pentru "vina" de a fi fiica părinţilor săi. In realitate, revelaţia acestei cărţi, reunind de la scrisorile din inchisoare ale Zoiei şi ale soţului ei, Mircea Oprean, din perioada mai 1990-noiembrie 1990 (237 fiind numărul zilelor de detenţie), pănă la răndurile scrise de Zoia in preajma morţii, vine din imprejurarea că ea ne pune in faţa unui personaj de un tragism unic in felul lui. "Corespondenţa dintre Zoia şi soţul ei dovedeşte două suflete duioase şi-n acelaşi timp pline de luciditate", notează doamna Ileana Vulpescu in postfaţă. Parte din această corespondenţă a fost publicată de Ion Cristoiu in revistele pe care le păstorea la inceputul anilor ’90.

VINA. "Trebuie să rămănem integri, buni şi luminoşi", ii scrie Zoia lui Mircea la 25 martie 1990, cănd acesta implinea 40 de ani. Surprinzător este că, deşi arestată sub pretextul: "sabotarea economiei naţionale", Zoia nu face procese de intenţie acuzatorilor: "Cred sincer că nu poate fi considerat cineva răspunzător pentru ceea ce ni s-a făcut. A fost o măsură globală, pripită şi fără discernămănt".

Dacă pentru actorii simulacrului justiţiar, Zoia arată inţelegere, nu acelaşi lucru se intămplă atunci cănd se află in faţa trădării slugoilor de pănă mai ieri. Astfel, cănd Mircea o avertizează pe Zoia să fie atentă cu interviurile (suntem in august 1990), argumentul forte este acesta: "S-a supărat şi marele intelectual Bobu cănd a văzut ce ai spus despre el. Mi-a spus Toma (Ioan Toma, ultimul prim-secretar al CC al UTC - n.n.) că s-ar fi exprimat de forma: «uite că şi asta n-are ce vorbi». Oricum e departe de ceea ce găndea, dacă o fi avănd această facultate!!!".

De fapt, singura vină a omului Zoia Ceauşescu a fost aceea de a se fi aflat prinsă, fără voia sa, intre două oglinzi la fel de mincinoase. Hărţuită pănă in decembrie ’89, numai pentru că era fiica "celor mai iubiţi fii ai poporului", a devenit apoi culpabilă pentru că era fiica "odiosului şi a sinistrei". "Am fost pentru totdeauna frustrată de libertatea de a mă bucura de Credinţă şi de Iubire", va mărturisi Zoia spre zenitul vieţii.

In aceste imprejurări, singura salvare ii rămăn dragostea şi devoţiunea lui Mircea Oprean.

"Imi pot fi confiscate suvenirurile, dar nu propriile amintiri, imi pot fi denaturate faptele, dar nu propriile trăiri, imi pot fi răstălmăcite vorbele, dar nu şi tainicele şoapte. Trecutul meu sunt eu. (...) Nu am de ce, pentru ce să mă apăr (...)"


"Este o eroare să-şi inchipuie că arestarea noastră ar folosi la ceva. Inţeleg că orice revoluţie are victimele ei şi, deşi nu acceptăm, inţelegem că sunt unul dintre cei nedrept sacrificaţi, dacă acest sacrificiu ar fi avut o minimă utilitate"

Desigur, nimeni nu ne crede periculoşi. Am fost prea apolitici pentru asta. Cred că şi-au inchipuit că suntem sau am putea deveni incomozi. Oricine mă cunoaşte işi dă seama de imposibilitatea acestui lucru: (...) sunt prea comodă pentru a deveni incomodă"

Zoia Ceauşescu

×
Subiecte în articol: martorii zoia