x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revoluţia din decembrie ’89: curajul asumării trecutului

0
21 Dec 2010 - 18:47
Revoluţia din decembrie ’89: curajul asumării trecutului /Reuters
Vezi galeria foto


Restituirea adevărului istoric, o reparaţie adusă demnităţii naţionale
Emil Constantinescu
preşedintele Rom~niei (1996-2000)

Este necesară rememorarea Re­vo­lu­ţiei din decembrie ’89 într-o Românie membră a Uniunii Europene şi a NATO, care se confruntă astăzi cu efectele crizei financiare mondiale? Nu e momentul să întoarcem paginile însângerate ale Revoluţiei din decembrie ’89 şi pe cele controversate ale tranziţiei post-comuniste pentru a ne ocupa de un prezent şi mai ales de un viitor care se anunţă neliniştitor? Este importantă conturarea unei strategii pe termen lung pentru progresul României, dar cred că înainte de a întoarce paginile istoriei recente trebuie să le citim cu atenţie. Pentru că vremurile grele cer o solidaritate socială şi naţională care nu poate fi clădită pe minciună. Realitatea existenţei instituţiilor democratice nu poate ascunde lipsa de încredere în cei care le reprezintă. Performanţele econo­mice nu pot ascunde corupţia. Stabi­litatea politică nu poate ascunde lipsa unor ideologii bazate pe idealuri politice care separă partidele de grupurile de interese. Stabilitatea socială nu poate ascunde lipsa de demnitate a celor care acceptă să fie cumpăraţi sau mituiţi la un preţ de­rizoriu. Şi nici realitatea unei profunde crize morale generate de confuzia valorilor şi de o lipsă a respectului de sine. Toate acestea îşi au originea, după părerea mea, în lipsa de curaj întru asumarea unui trecut pe care nu-l putem schimba, dar pe care, dacă îl înţelegem, îl putem folosi pentru a-i evita erorile şi a construi un viitor mai bun.
Conspiraţia tăcerii şi a minciunii, care a sugrumat istoria adevărată a ultimelor decenii, şi nu numai, are temeiuri mult mai adânci decât teama de pedeapsă a celor care au comis crime şi abuzuri sau au profitat de ele. Ele nu se explică nici prin interesul material personal sau de grup al celor care au furat sau au beneficiat de jaful avuţiei naţionale. Sunt resorturi mult mai adânci, care vin din psihologia individuală, din mentalul colectiv. Ele merg de la acceptarea cu uşurinţă a unor falsuri evidente, care pot înjosi viaţa cuiva, până la contestarea unor dovezi clare, care pot înălţa demnitatea cuiva, de la plăcerea inventării minciunilor până la acceptarea perversă de a fi minţit frumos. În acest sens, restituirea adevărului istoric va fi o reparaţie adusă demnităţii naţionale reprezentate de o majoritate tăcută care trăieşte onest, cu conştiinţa respectului de sine.

1989 a fost un an hotărâtor pentru prăbuşirea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Sud-Est şi în zona baltică şi pentru eliberarea lor de sub dominaţia sovietică. Datorită radicalizării mişcărilor populare, URSS a fost obligată să accepte noii conducători impuşi de popor din rândul elitelor intelectuale anticomuniste, cu orientare ideologică de centru dreapta şi prooccidentale.

De ce Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost o tragică excepţie şi de ce tranziţia postcomunistă în România a fost mai lungă şi mai dureroasă decât în alte ţări? După părerea mea, putem găsi un răspuns la aceste întrebări dacă luăm în considerare mai multe fapte şi le privim ca un tot unitar.
• Specificul României a constat în persistenţa, până în ultimul moment, a unui regim dictatorial extrem de dur (mai dur chiar decât starea de asediu decretată de gene­ralul Jaruzelski în Polonia).

• Supravegherea totală de către Securitate a întregii societăţi, dar cu precădere a intelectualilor umanişti (scriitori, filosofi, artişti, muzicieni), foarte activi în celelalte ţări comuniste, a împiedicat organizarea civică şi politică a unei mişcări anticomuniste.

• Conspiraţiile anticeauşiste şi anticomuniste s-au limitat la simple contacte personale. Conspiraţia filosovietică militaro-civilă nu a putut racola persoane active din nomenclatură, armată şi securitate, astfel încât rolul ei în căderea regimului Ceauşescu a fost nul.

• Doborârea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu s-a realizat printr-o revoltă populară anticomunistă.

• O tentativă de realizare a unei revolte, cu participarea muncitorilor, a fost iniţiată la Iaşi de un grup de intelectuali curajoşi şi fără legătură cu vreo influenţă exterioară, dar ea a eşuat din cauza arestării liderilor şi contracararea ei de către Securitate.

• Revoluţia de la Timişoara din 16-21 decembrie a parcurs toate etapele unei revoluţii: revolta spontană a unui grup de oameni curajoşi, reprimarea sângeroasă executată de către forţele conjugate ale Securităţii şi Miliţiei, intervenţia Armatei cu TAB-uri şi tancuri, arestarea, torturarea şi asasinarea liderilor spontani, lichidarea martorilor incomozi, extinderea protestelor de stradă, greva generală, atacarea sediului puterii de partid şi de stat şi ocuparea acestuia, fuga conducerii locale şi a reprezentanţilor conducerii centrale, înfrângerea armatei în stradă şi obligarea acesteia să se retragă în cazărmi, crearea unui nou centru al puterii, alegerea publică a liderilor de către masa manifestanţilor, crearea unui partid politic şi a unui program politic şi publicarea acestuia într-un ziar special editat. Ea s-a încununat cu declararea Timişoarei ORAŞ LIBER în plină dictatură comunistă şi a conducerii lui Nicolae Ceauşescu.

• Revoluţia a continuat la Bucureşti în 21-22 decembrie după acelaşi scenariu: revolta spontană în timpul mitingului organizat de Ceauşescu iniţiată simultan de mai multe grupuri de oameni curajoşi, unii dintre ei veniţi de la Timişoara pentru a ridica Bucureştiul.

• Manifestaţia din Piaţa Romană înăbuşită cu brutalitate prin ridicarea şi apoi torturarea participanţilor la Miliţie şi încarcerarea lor la Jilava

• Manifestaţia din Piaţa Universităţii în jurul baricadei de la INTER a determinat concentrarea unor enorme forţe militare Armata, Securitatea, Miliţia, precum şi gărzi patriotice şi activişti de partid sprijiniţi de TAB-uri, tancuri şi elicoptere.

• Rezistenţa eroică a mani­festanţilor neînarmaţi în faţa acestei forţe total disproporţionate care a declanşat un război împotriva unor oameni care cereau doar libertate şi democraţie marchează pentru ziua de 21 decembrie ca şi pentru 18-19 decembrie, la Timişoara, una din paginile de glorie ale istoriei României şi a lumii civilizate.

• Acţiunea revoluţionară a fost amplificată în 22 decembrie de către muncitorii de pe marile platforme industriale care au neutralizat armata, determinând-o să se retragă în cazărmi. Revoluţionarii au pătruns în sediul Televiziunii şi Radioului naţional, au ocupat sediul Securităţii, au impus un acord de capitulare Miliţiei şi au ocupat sediul Comitetului Central, obligându-l pe Ceauşescu să abandoneze puterea.

• În vidul de putere creat, puterea a fost preluată în 22 decembrie de o fracţiune din conducerea Armatei, care şi-a subordonat Securitatea şi Miliţia, precum şi conducerea noilor autorităţi administrative create în ţară printr-un transfer paşnic de pu­tere de la organele comuniste locale.

• În aceeaşi zi, 22 decembrie, conducătorul de facto al Armatei, gene­ralul  Victor Athanasie Stănculescu, a cedat formal puterea politică lui Ion Iliescu, recunoscut ca lider de către o conspiraţie militaro-civilă anticeauşistă aflată în legătură cu structurile de spionaj sovietice, dar al cărui rol în căderea regimului Ceauşescu a fost nul.

• Din 22 decembrie 1989, puterea politică a fost exercitată în numele unui Front al Salvării Naţionale în care au fost incluse şi nume ale unor oponenţi anticomunişti, însă decizia efectivă a aparţinut exclusiv repre­zentanţilor complotului filosovietic compus din marginalizaţi ai regimului comunist, în acord cu fosta nomenclatură comunistă ceauşistă din Armată.

• Pentru a scăpa de răspunderea represiunii criminale din perioada 16-21 decembrie, cadre din condu­cerea Armatei au organizat, în perioada 22-25 decembrie, folosindu-se de Direcţia de Informaţii a Armatei şi a altor structuri de informaţii, o uriaşă diversiune mediatică, aşa-numita afacere a "teroriştilor" români şi străini, care ar fi acţionat în favoarea fostului dictator, ceea ce s-a dovedit a fi un fals.

• Diversiunea mediatică a avut rolul de a acorda legitimitate membrilor complotului filosovietic, lipsiţi de orice merit în căderea dictaturii. Ea a avut şi rolul de a distrage atenţia de la responsabilitatea vârfurilor nomenclaturii comuniste din România, singura dintre ţările cu condu­cere comunistă (Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria, Bulgaria, Albania, Rusia şi celelalte republici sovietice) care nu a întreprins nimic asemănător cu acţiunile din cadrul altor partide comuniste precum debarcarea liderilor compromişi în plenarele Comitetului Central, negocieri cu opoziţia, reforme economice transparente, democratizare treptată.

• Cele trei zile şi nopţi de confuzie şi teroare din 22 până în 25 decembrie au avut şi rolul de a deturna tendinţa anticomunistă a mişcărilor populare şi de a controla sau înlătura pe cei care puteau concura noua pu­tere cu un program de reforme reale.

• Manevrele criminale ale Consiliului Militar au condus direct sau in­direct, în perioada 22-25 decembrie, la uciderea a 942 de oameni şi ră­nirea gravă a 2.245 de persoane. Dacă în perioada 16-21 decembrie, mor­­ţii şi răniţii au fost civili neînarmaţi, morţii şi răniţii din perioada 22-25 decembrie sunt în cea mai mare parte militari ucişi şi răniţi de alţi militari şi în mică măsură civili uci­şi de militari sau de civili înarmaţi de către Armată. Aceasta în condiţiile în care în România nu existau nici un fel de arme şi muniţie la dispoziţia civililor.

• Represiunea împotriva revoltei populare ordonată de Ceauşescu şi executată de Armată, Miliţie şi Securitate, în strânsă cooperare cu organele de partid în perioada 16-22 decembrie, s-a soldat cu uciderea a 162 de persoane şi rănirea gravă a 1.107 oameni neînarmaţi.

• Pentru cele 162 de persoane ucise până în 22 decembrie ’89, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte şi executat, membrii CPEx au fost judecaţi şi condamnaţi la pedepse între 10-20 de ani închisoare, generalii Stănculescu şi Chiţac au fost, de asemenea, judecaţi şi condamnaţi la câte 15 ani închisoare.
• Pentru cele 942 persoane ucise după 22 decembrie 1989, ora 12:00, au fost judecaţi şi condamnaţi numai câţiva făptuitori direcţi. Iniţiatorii, conducătorii şi profitorii loviturii de stat au reuşit până acum să evite orice răspundere: şi penală, şi politică.

• După prăbuşirea dictaturii Ceauşescu, în decembrie 1989, s-a realizat rapid o reconciliere între toate fracţiunile nomenclaturii comuniste şi toate zonele de interese din Securitate şi Armată care s-au raliat rapid noii conduceri a FSN.

• Pe această bază a luat naştere încrengătura de tip mafiot care a devalizat România în perioada 1990-1996. Preţul pentru ca această
re­conciliere internă a nomenclaturii comuniste şi a vârfurilor compromise ale Securităţii şi Armatei să pară reconciliere naţională a fost plătit de morţii şi răniţii de după 22 decembrie.

• Teribila solidaritate la vârf a componenţilor oligarhiei româneşti de-a lungul a două decenii este legată de implicarea lor (directă, indirectă) sau de acceptarea beneficiilor rezultate din acţiunile criminale ale loviturii de stat.

• A considera că "armata" a dat o lovitură de stat este un fals. Nu armata, ci un grup de conspiratori cinici a pus la cale un puci şi a preluat pu­terea folosindu-se de armată. 

• A considera că "armata a înfăptuit revoluţia română" şi a vorbi despre "revoluţionari" din rândurile armatei este la fel de fals.

• Represiunea efectuată de trupele MApN la ordinul comandantului suprem  Nicolae Ceauşescu, împreună cu trupele de securitate şi miliţie ale Ministerului de Interne, se încadrează în conceptul de tero­rism de stat şi în categoria crimelor împotriva umanităţii din cauza amploarei infracţiunilor de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav, lipsire de libertate, tortură şi tratamente neomenoase.

• În perioada 22 decembrie – 27 decembrie, acţiunile armatei – care înglobase şi forţele de securitate şi miliţie ale Ministerului de Interne – au fost executate la ordinele miniştrilor Apărării Victor Stănculescu şi Nicolae Militaru, sub pretextul "luptei cu teroriştii" oficializate de Consiliul Frontului Salvării Na­ţionale şi de Consiliul Militar Superior. Ele se încadrează tot în conceptul de terorism de stat, plasându-se în aceeaşi categorie de infracţiuni a crimelor împotriva umanităţii ca şi cele din perioada 16-21 decembrie.

• În ceea ce priveşte acţiunile criminale din 16-25 decembrie, nu poate fi invocată o responsabilitate co­lectivă a Armatei ca instituţie; este vorba despre responsabilităţi individuale ale făptuitorilor direcţi, precum şi ale celor care au iniţiat, organizat şi ordonat acţiunile sângeroase sau distrugerile de bunuri publice şi private.
• Dorinţa de schimbare a mulţimilor care au participat la revolta populară din decembrie 1989 s-a materializat într-o Românie membră UE şi NATO, recunoscută ca o democraţie consolidată, cu economie de piaţă funcţională la finalul unui proces care poate fi numit pe drept cuvânt o REVOLUŢIE.

Cred că o problemă pe care nu o putem evita este cea a respon­sa­bilităţii. Într-o revoluţie care a fost marcată, în mod tragic, de pierderi de vieţi omeneşti şi de mutilarea pe viaţă a mii de oameni, cineva este responsabil pentru acestea. Responsabilitatea nu poate fi scoasă din contextul analizei revoluţiei române. Va trebui să fim însă capabili să facem o distincţie clară între responsabilitatea penală, politică şi morală, pentru că modul de a răspunde perso­nal sau colectiv la aceste trei tipuri de responsabilitate este diferit.

La două decenii de la revoluţia care a pus capăt celui mai criminal sistem dictatorial din istoria lumii şi care a eliberat peste două sute de mi­lioane de oameni, cercetarea ade­vă­ru­lui istoric este mai mult decât o investigaţie ştiinţifică: este o proble­mă de demnitate naţională.

Cercetarea adevărului despre re­voluţie trebuie privită ca o misiune care să ne adune în jurul interesului naţional, şi care nu mai depinde de interese economice politice, administrative sau militare. Este grav că după 20 de ani percepţia asupra Re­voluţiei Române continuă să fie deficitară pe plan internaţional. Este nevoie acum de o sinteză clară care să pună odată capăt unor nesfârşite aprecieri aproximative sau chiar peiorative la adresa Revoluţiei Române. Dacă vom reuşi, mai ales la nivelul cercetării, să eliberăm dezbaterea de luptele politice, de obsesia prezentului, de nemulţumirile zilei şi să descătuşăm pasiunea pentru cercetarea intelectuală a adevărului pentru a lămuri tenebrele trecutului, vom fi toţi în câştig.

În 17-21 decembrie 1989, unul din dezideratele clamate de mulţimea care invadase pieţele publice la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj, Arad a fost "alegeri libere!". Pentru acest ţel au murit, au fost împuşcaţi, arestaţi şi torturaţi mii de oameni. În alegerile din mai 1990, dezideratul alegerilor libere, chiar dacă s-a produs sub o manipulare intensă a televiziunii, s-a îndeplinit, şi o dată cu el o lecţie dură pentru români. Fără structuri civice puternice, alegerile libere sunt doar premise ale unei democraţii adevărate.

Pentru România, chiar dacă se bucură de statutul unei democraţii consolidate, cu economie de piaţă funcţională, această lecţie continuă să fie valabilă şi azi.
Citeşte mai multe despre:   dosarul revolutiei,   emil constantinescu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Alte ţinte marca Onea şi Negulescu: o fostă judecătoare şi edilul din Sinaia

Alte ţinte marca Onea şi Negulescu: o fostă judecătoare şi edilul din Sinaia
Galerie Foto O nouă lovitură primită de vedetele „unității de elită” a DNA, de la Ploiești. În dosarul de corupție, prin care Mircea Negulescu a trimis-o, în urmă cu doi ani, în judecată pe judecătoarea Ruxandra...

Bogdan Stoica: După ce au citit cartea mea, unele cupluri s-au despărţit

Bogdan Stoica: După ce au citit cartea mea, unele cupluri s-au despărţit
Tipul din filme nu există! Cel puţin asta susţine scriitorul Bogdan Stoica. Autorul le oferă femeilor câteva secrete din lumea bărbaţilor pentru ca acestea să-şi înţeleagă partenerii mai bine. În schimb,...

„Locotenentul” lui Kovesi a dezertat. Cum îşi devorează sistemul propriile unelte, după ce le-a folosit

„Locotenentul” lui Kovesi a dezertat. Cum îşi devorează sistemul propriile unelte, după ce le-a folosit
Galerie Foto Şeful DNA Ploieşti, procurorul anticorupţie Lucian Onea, a fost chemat, ieri, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a aflat că a fost pus sub acuzare într-un dosar,...

Ce afaceri noi învârte unul dintre “premierii în aşteptare” ai PNL

Ce afaceri noi învârte unul dintre “premierii în aşteptare” ai PNL
Deputatul PNL, Cătălin Predoiu, fost ministru al Justiţiei pe vremea guvernării “portocalii”, fost candidat, în 2016, la Primăria Capitalei din partea formaţiunii liberale şi pretendent, în aşteptare,...

Cele 30 de grame de tărâţe împotriva constipaţiei

Cele 30 de grame de tărâţe împotriva constipaţiei
Cel mai indicat pentru lupta cu constipaţia este consumul a 20-30 de grame de alimente bogate în fibre nedigerabile. Un foarte bun remediu pentru această problemă este consumul de tărâţe de grâu, însă există...

Consilierul personal al primarului Robu, tovarăș de chefuri cu interlopii din Timișoara. Cum a reacționat fostul ofițer SRI când a fost întrebat dacă este prieten cu aceștia

Ionuț Nasleu, consilierul personal al primarului Timișoarei Nicolae Robu, care are printre atribuții activitatea Corpului de Control Intern și Antifraudă și „problemele de securitate” din oraș, apare în mai...

Noi domenii pentru programele postuniversitare

Noi domenii pentru programele postuniversitare
Accesul la informație și accelerarea propagării informațiilor din toate domeniile a fost primită cu bucurie de specialiști, dar în scurt timp și-au dat seama că fenomenul e mai mult malefic decât benefic. Pe...

Urmează zile de foc pentru DNA şi pentru Laura Codruţa Kovesi

Urmează zile de foc pentru DNA şi pentru Laura Codruţa Kovesi
Galerie Foto Ultimele zile ale lunii mai vin cu încercări succesive pentru Laura Codruţa Kovesi şi pentru Direcţia Naţională Anticorupţie. Războiul declanşat, anul trecut, de şefa DNA, prin revocarea din cadrul...

Curtea de Apel a judecat ilegal un proces dintre ANI şi fostul chestor de la Camera Deputaţilor

Curtea de Apel a judecat ilegal un proces dintre ANI şi fostul chestor de la Camera Deputaţilor
Galerie Foto Situaţie incredibilă despre cum sunt judecate dosarele în instanţele din România. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că un proces intentat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) fostului chestor...

O nouă execuție marca DNA. Ținta: rivala lui Kovesi de la Tribunalul București

O nouă execuție marca DNA. Ținta: rivala lui Kovesi de la Tribunalul București
DNA a cerut Curții de Apel București arestarea judecătoarei Elena Burlan Pușcaș, magistrat de penal la Tribunalul București, pe care o acuză de luare de mită. Între Elena Burlan și șefa DNA, Laura Kovesi, au...

Dinu Săraru: Doar cerul şi stelele au rămas ţărăneşti, nu mai avem ţărani

Dinu Săraru: Doar cerul şi stelele au rămas ţărăneşti, nu mai avem ţărani
La 86 de ani, scriitorul şi omul de teatru Dinu Săraru îşi surprinde cititorii cu un roman diferit faţă de ce a scris până acum. "Corrida" este o carte care ne prezintă lupta cu viaţa a unui tânăr toreador....

Vidra și Voineasa, surorile-fantomă ale turismului românesc

Vidra și Voineasa, surorile-fantomă ale turismului românesc
Galerie Foto Ceaușescu visa ca numele Republicii Socialiste România să fie pe buzele schiorilor din lumea întreagă. Și pentru asta avea o strategie: să ridice în munții Lotrului cea mai mare rețea de stațiuni turistice...

Achiziție “strategică” la Banca Națională. Aparatura de bar și de restaurant din vilele de protocol ale BNR, controlate la sânge

Achiziție “strategică” la Banca Națională. Aparatura de bar și de restaurant din vilele de protocol ale BNR, controlate la sânge
Galerie Foto Problemele legate de evoluția indicelui ROBOR, a creșterii inflației, a majorării ratei de schimb leu-euro și alte asemenea amănunte par a fi, zilele acestea, la fel de importante, pentru reprezentanți Băncii...

Modelul Belina, importat de Emil Boc la Cluj

Modelul Belina, importat de Emil Boc la Cluj
Galerie Foto Trei kilometri liniari dintr-un drum de interes naţional, aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Transporturilor, au fost transmişi, în data de 3 mai, prin hotărâre de Guvern,...

Topul imobiliar al politicienilor de vârf ai ultimilor ani. Ce demnitari îl bat pe Iohannis la capitolul case, dar mai ales chirii

Topul imobiliar al politicienilor de vârf ai ultimilor ani. Ce demnitari îl bat pe Iohannis la capitolul case, dar mai ales chirii
Galerie Foto Cine este cel mai avut primar de municipiu din România, din punctul de vedere al terenurilor şi imobilelor pe care le are în posesie? Dar cel mai bogat, din aceeaşi perspectivă, preşedinte sau fost preşedinte de...
Pe 7 iunie, Jurnalul împlineşte 25 de ani. Spune-ţi povestea şi te premiem!
Serviciul de email marketing furnizat de