Richard Bovnoczki: One man Show!

Talent... Dacă o să-l vedeţi jucând, o să vă “vizua­li­zaţi” semnificaţia acestui cu­vânt... La început de drum, reţinut, dar foarte în­zestrat, doamnelor şi domnilor: Richard Bovnoczki.

Talent... Dacă o să-l vedeţi jucând, o să vă “vizua­li­zaţi” semnificaţia acestui cu­vânt... La început de drum, reţinut, dar foarte în­zestrat, doamnelor şi domnilor: Richard Bovnoczki.

Jurnalul Naţional: Ai ju­cat la Festivalul de Tea­tru în Moskova–Pe­tuş­ki. O piesă de tristă iro­nie, în care i-ai “îm­bătat” pe toţi. A avut un succes enorm, iar talentul tău e evident. Ce a repre­zen­tat pentru tine interpretarea lui?

Consimt cu spusele perso­najului şi de aceea mă bucur că am ocazia să-i însufleţesc gân­durile, comentariile, reflexiile.

Întâlnirea cu acest text plin de esenţă încadrată de un umor tragic mi-a dat prilejul să pun în practică, la un nivel îndrăzneţ, zic eu, însuşiri dobândite în urma unor întâlniri valoroase. Moskova-Petuşki s-a concretizat în urma unei discuţii iniţiate de regizoarea Teodora Herghelegiu, fondatoarea Tea­tru­lui Inexistent. Lucrând la un triptic al zilelor noastre intitulat de ea “Eu, tu şi Costică”, Teo s-a gândit că acest text al lui Ve­nedict Erofeev mi s-ar po­trivi... îi sunt recunoscător pen­tru acest gând. Aş dori să-i amintesc şi pe colegii mei din spectacol, Dana Voicu şi Pavel Bârsan, care fiecare în parte completează cu câte un monolog acest triptic. 

În ce piesă urmează să joci?

Nu e o piesa, ci un recital. Se numeşte Batrahomiomahia. E proiectul meu de suflet din mai multe motive, dar unul important ar fi metoda pedagogică ce stă la baza lui. Metoda în ade­vă­ratul sens al cuvântului care con­ţine reguli şi principii unice în pedagogia artei teatrale şi nu numai. Ea întâmpină, uşu­rează şi clarifică procesul complex şi munca titanică necesare actorului în scopul atingerii unor per­for­manţe artistice. Me­to­da îi a­pa­rţine artistului liric şi profesor uni­versitar Nicolae Gafton, “domn profesor”, cum îi spunem mai mulţi. Deocamdată aş men­ţio­na doar atât despre acest plan de viitor… 

Pe lângă teatru şi film ai făcut şi dans, pantomimă. De care te simţi cel mai aproa­pe?

Fiecare are valoarea şi frumuseţea ei şi la fiecare apelez în slujba ideeii pe care vreau să o edific.

Cum a fost să colaborezi cu Dan Puric?

Vorbeam mai sus de acele întâlniri valoroase care devin re­pere în viaţă. Mulţi îşi doresc să colaboreze cu Dan Puric, eu am avut parte de această colaborare. Este o personalitate artistică, a crezut, a sperat, a iubit şi uite că a creat un limbaj, un feno­men. Îi mulţumesc  pe aceas­tă cale, iar această mulţumire aş vrea să se vadă în special prin ceea ce fac pe scenă.

În Moskova-Petuşki ai făcut un one man show de excepţie... Nu te-ar tenta un proiect de stand up comedy?

Radu Gheorghe mi-a propus să particip la un stand up. Nu a fost să fie. Poate pe viitor... cine ştie... Mă tentează orice lucru, în general, nu neapărat stand up comedy, prin care pot să comunic ceva solid oamenilor.

Se poate compromite un actor printr-un rol anume sau este doar o altă valenţă a meseriei sale?

Eu am o experienţă de acest gen, în ciuda faptului că îmi aleg cu stricteţe colaborările. Se poate compromite. Depinde fiecare ce-şi doreşte. Depinde şi de abordare. Dar se poate compromite...

Ce i-ai zice unui tânăr căruia îi place actoria, dar este foarte sărac? Să se apuce de altă meserie?

Să aştepte şi să aibă răbdare, deşi sună greu şi este greu. Ni­mic valoros nu se face uşor. În ge­neral, vocaţia te ajută să “devii”, pentru că este în tine acestă chemare.