România stă sub zodia Tătucului

Prezentăm astăzi opiniile unor specialişti despre visele românilor înainte şi după 1989, un capitol dintr-o amplă cercetare sociologică realizată de CURS în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional. Înainte de 1989, cei mai mulţi români visau să aibă, case, terenuri, apartamente şi altă ocupaţie. Acum, după 20 de ani, majoritatea românilor visează să aibă realizări profesionale, ocupaţionale şi personale şi să fie sănătoşi, liniştiţi şi părinţi.







Sociologul Cristian Pârvulescu a declarat pentru Jurnalul Naţional că din evoluţia nevoilor personale ale românilor din '89 până în prezent se remarcă apariţia unui sistem de valori liberale. "Nu sunt schimbări radicale, aşa cum reiese din rezultatele sondajului de opinie, nevoile legate de casă, teren, apartament rămân cam la fel. Aş vorbi însă despre nişte schimbări la nivelul realizărilor profesionale, care înainte de '89 depindeau în mare măsură de partid. Aici apare o creştere a preocupărilor individuale, asumarea unui sistem de valori liberale, bazate pe o filosofie individua­listă, ceea ce mă surprinde în oarecare măsură. În rest, lucrurile rămân cam la fel. În continuare, problemele sociale rămân importante, ceea ce demonstrează că modelul social actual nu satisface nevoile românilor", a comentat Cristian Pârvulescu.
VALORILE TRADIŢIONALE, SUBEVALUATE
"Memoria colectivă a evenimentelor şi si­tu­a­ţiilor dinainte de '89 este încă prezentă în pu­blicul românesc. Personal, mă aşteptam ca procentul ace­lo­ra care au dat un răspuns prioritar că principalul obiectiv al lor înainte de '89 era in­trarea în proprietatea unei case să fie mai mare, el totuşi rămâne la un nivel de procente destul de mic. Pot fi identificate elemente comune ca va­lori la aceeaşi întrebare înainte şi după '89 cum ar fi cele referitoare la cariera profesională, bunăstarea familiei, precum şi preocuparea faţă de sănătatea personală.

În general, când se măsoară starea de spirit a populaţiei cu referire la aceste lucruri, ele apar cu o frecvenţă ridicată în agenda individuală a cetăţeanului. Se du­blea­ză procentul celor care după '89 declară că e im­portant să ai bani, explicaţia fiind că înainte de '89, deşi populaţia avea acces prin remu­ne­ra­ţie la sume de bani relativ bune, ei nu aveau va­loa­re reală din cauza lipsei acute de produse de pe pia­ţa ro­mâ­nească. Tocmai de aceea banii în si­ne nu erau va­lorizaţi pozitiv şi semnificativ, ci erau va­lorizate mai degrabă relaţiile personale care pu­teau aduce procurarea de produse şi servicii necesare traiului.

Bulversarea sistemului normativ şi valoric după '89 a provocat o subevaluare din partea publi­cului a principalelor va­lori tradiţionale dintr-o societate, astfel că fami­lia, de exemplu, nu mai constituie una dintre principalele valori specifice din perioada comunistă. Cu siguranţă că precaritatea sistemului de sănătate pu­blică a provocat îngrijorarea ro­mâ­ni­lor faţă de siguranţa propriei sănătăţi. Ră­mâ­ne în continuare ca va­loare ideea de împlinire în viaţa personală şi dorinţa de a avea un copil", e de părere sociologul Marius Pieleanu.
CUM ÎMBĂTRĂNESC ŞI SE AMESTECĂ VISELE
"Este păcat că nu avem cercetări prea multe realizate pe aceste teme înainte de 1989, pentru a putea să facem o comparaţie mai exactă. Investigaţia sociologică realizată de CURS a pus su­bi­ecţii să-şi amintească la ce visau înainte de 1989 şi, evident, este singura metodă validă de a putea cerceta acest aspect al trecutului cu ajutorul anchetei. Dar eu cred că şi visele îmbătrânesc, foarte puţini dintre noi ne mai putem reconstitui cu exactitate stările de spirit din acea perioadă. Şi visele îmbătrânesc, memoria reformulează inconştient, selectăm doar lucrurile care să nu ne creeze o prea mare disonanţă cognitivă.

Cu toate acestea, rezultatele sondajului sunt interesante şi relevante, iar structura opţiunilor este un diagnostic pentru anatomia societăţii româneşti atunci şi acum. Oamenii visează azi să se realizeze profesional ca o condiţie pentru siguranţa personală şi a familiei, au dorinţe fireşti de bunăstare, iar familia a fost şi înainte, şi după 1989 un suport important. Această componentă a condiţiei lui A AVEA di­fe­ră astăzi prin faptul că individul trebuie să fie arhitectul propriului destin. Comunismul era mai simplu din această perspectivă, traseele profesionale erau previzibile, vechimea fiind de cele mai multe ori principalul criteriu care consfinţea trecerea individului dintr-o treaptă în alta. Mobilitatea era mică, majoritatea oamenilor rămâneau în interiorul aceleiaşi profesii, chiar întreprinderi sau instituţii, aproape toată viaţa. De aceea poate realizările profesionale sunt trecute la coadă. Cred totuşi că oamenii visau şi atunci la profesie şi la performanţă, dar acest lucru s-a şters din memorie sub impresia mai puternică a lipsurilor materiale.

Când analizăm rezultatele dimensiunii lui A FI, condiţie existenţială prin excelenţă, vedem poate mai clar cum îmbătrânesc şi visele. Oamenii îşi doresc să fie sănătoşi, îşi doresc o schimbare în viaţa lor, ceva resurse în plus şi un pic de prestigiu social sau profesional. Un ideal pe care îl pot formula uşor după telenovele sau revistele pline de sfaturi date de vedete. Un ideal sărac, A FI este tot mai cotropit de A AVEA. Este un fel de confuzie tot mai evidentă între  idealuri şi mijloacele pentru atingerea lor. Această confuzie se întinde şi retroactiv. Peste 50 de procente nu mai pot răspunde, iar cei care răspund pun pe primul loc o aspiraţie care nu cred că era atunci chiar atât de frecventă. Să visezi la schimbarea vieţii şi profesiei atunci era mai mult o utopie, şi dacă ar fi fost aşa atunci la întrebarea anterioară ar fi trebuit să vedem ceva mijloace pe care ar fi vrut să le aibă pentru a se materializa schimbarea. Dar nu vedem, formarea profesională sau specializarea a fost pusă pe ultimul loc. Nu cred că al patrulea vis în ordinea frecvenţei era acela de a deveni patron sau om de afaceri.

Dar, una peste alta, vedem un lucru interesant din sondajul realizat de colegii mei de la CURS: suntem o naţiune care amestecă trecutul cu prezentul, valorile cu mijloacele şi visarea cu pragmatismul. Ne învârtim în cerc, ne însufleţim de speranţe fără fundament şi nu am ştiut niciodată ce vrem, nu ştim să ne mobilăm libertatea. Nici nu cred că iubim libertatea, cred că doar ne urâm conducătorii. De aceea visele noastre îmbătrânesc şi le îngropăm cu fiecare generaţie. De aceea îl confundăm pe A FI cu A  AVEA", a comentat sociologul Vasile Dâncu.
"ACEASTĂ ATITUDINE ASCUNDE ŞI UN GRAD MARE DE SUPUNERE FAŢĂ DE AUTORITATE"
Potrivit psihologului Hanibal Dumitraşcu, cercetarea sociologică întreprin­să de CURS este un demers obiectiv de măsurare cantitativă a unor date ca­litative care au în vedere seturile de comportamente, percepţii şi modele de reprezentare ale populaţiei României. "Sondarea universului comportamental şi mental al populaţiei, realizată pe un eşantion reprezentativ, încearcă să decodifice dinamica acestuia prin surprinderea a două segmente semnificative sub aspectul experienţei personale şi co­lective a indivizilor, respectiv prin raportarea la anii 1989 şi 2009.

Întrebările adresate respondenţilor cuantifică prin răspunsurile date ima­ginea percepută despre ei înşişi, despre setul de aşteptări personale, trebuinţe, dar şi valori, idealuri pe care le împăr­tă­şesc. Astfel a fost extrasă o serie de indicatori obiectivi ai calităţii vieţii prin percepţiile subiective ale răspunsurilor oferite de respondenţi. Aceste răspunsuri reflectă gradul de satisfacţie cu via­ţa, de fericire sau de alienare, putând în acest fel să avem un tablou al acestora pe parcursul istoric al unei întregi ge­neraţii, într-un interval de timp de 20 de ani. Structura răs­pun­surilor date reflectă pe cele două secvenţe temporale că universul mental al indivi­zi­lor şi al colectivităţii din care fac parte nu s-a schimbat foarte mult. Identitatea personală este obiectivată printr-un ac­ces la statusuri sociale şi profesionale, dar şi la bunuri materiale care să le asi­gure siguranţă şi predictibilitate, într-un procent semnificativ majoritar, în cazul celor două secvenţe istorice com­parate, 1989 şi 2009. Acest fapt su­gerează ade­rarea majorităţii la un stil de viaţă conservator, cu reguli-norme bine interio­rizate pe care nu vrea să-l schimbe. Pe de altă parte, această atitudine ascunde şi un grad mare de obedienţă, de supunere faţă de structurile şi tipurile de autoritate din societate.

În structura de răspuns la cele două în­tre­bări «În prezent visaţi să aveţi» şi «În pre­zent visaţi să fiţi», observăm un număr ridicat de răspunsuri «NS/NR». Interpre­tarea acestor răspunsuri se poate face prin contabilizarea lor ca indicatori de alienare. Cei care au dat un asemenea răspuns nu se regăsesc în opţiunile va­lorice, în construcţiile perceptive, în stilul de viaţă acceptat de ceilalţi. Este răspunsul dat de o minoritate nemul­ţu­mită, neconformistă, profund dis­tan­ţată de staza psihologică a majorităţii, de pustiul mental unde nimic nu se miş­că şi nimic nu trăieşte. Cercetarea reflectă mai degrabă comportamentul narcisic al majorităţii, tributar nevoii de siguranţă şi de confort cu orice preţ, prizonieră a unui model de viaţă în care-i este anesteziat interesul pentru schimbare, capacitatea de a-şi exprima iniţiativele.

Rămâne să reflectăm dacă nu cumva dorinţa de securitate este o speranţă a perma­nen­ţei şi dacă speranţa pentru neschimbare nu este cum­va un dor de moarte, cea din urmă ga­ran­ţie a  securităţii; tot am fost catalogaţi mămăli­gari sau un popor vegetal. Oare nu ar fi mai bine, aşa cum spunea poetul Wi­lliam Blake, să fim «tigrii ai furiei, pentru că sunt mai înţelepţi decât caii educaţi»", spune Dumitraşcu.
DATE TEHNICE
Întrebările referitoare la visele ro­mâ­nilor în prezent şi înain­te de 1989 fac parte dintr-un sondaj de opinie re­prezentativ la nivel naţional. În­tre­bările din acest sondaj sunt  focali­zate pe cunoaşterea opiniilor po­pu­laţiei României în ceea ce priveşte viaţa, dar şi pe idolii românilor, pe aprecierea liderilor poli­tici, preşedinţi şi prim-miniştri de după 1989, a persona­li­tă­ţilor care au făcut cel mai mult pentru România în ultimii 20 de ani în domeniul lor de activitate, pe evaluarea ati­tudi­nilor populaţiei faţă de valorile ca­pitalismului sau ale eco­no­miei de pia­ţă. Sondajul a fost realizat pe un eşan­tion de 1.600 de persoane în vârstă de 18 ani şi peste, cu o marjă ma­ximă de eroare de ±2,45%, la o probabilitate de 95%. Inter­viu­rile au fost realizate la domiciliul respondenţilor, faţă-n faţă. Perioada de culegere a datelor a fost 25 septembrie-7 octombrie 2009.