x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Românii încă îşi doresc un trai mai bun

Românii încă îşi doresc un trai mai bun

31 Oct 2009   •   00:00
Românii încă îşi doresc un trai mai bun
Sursa foto: /iStock Photo

Jurnalul Naţional publică astăzi un nou capitol din cercetarea sociolo­gică rea­lizată de CURS în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional: ce visau românii să aibă şi să fie înainte de 1989 şi ce visează în prezent.

Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială - Universitatea din Bucureşti, expert CURS

Dacă vrabia nu ar visa mălai, nu ar găsi nici grăunţe de mei. Dacă nu am dori să avem realizări profesionale, nici nu am mai exista propriu-zis ca persoane. Munca - aşa cum spunea sociologul german Erich Fromm (1900-1980) - "nu este pentru om numai o necesitate inevitabilă. (...) În procesul muncii, omul se modelează şi se transformă pe sine prin acţiunea sa asupra naturii. (...) Munca îl ajută să-şi dezvolte individualitatea, să-şi perfecţioneze îndemânarea, să-şi mărească forţele creatoare".

În ciuda stereotipurilor negative despre noi înşine ("Românul e leneş", "Românul mai mult vorbeşte decât munceşte" ş.a.m.d.), mai mult de o treime (mai precis, 37%) din persoanele intervievate în cadrul sondajului CURS din 25 septembrie-7 octombrie a.c. aspiră să se realizeze prin muncă, prin profesie. Mi se pare notabil acest lucru şi, în acelaşi timp, demn de reflecţie.

Să ne amintim de "piramida trebuinţelor", imaginată în anul 1970 de psihosociologul american Abraham Maslow, unul dintre iniţiatorii psihologiei umaniste.

Primele două trepte ale celebrei piramide sunt populate de trebuinţe de bază: satisfacerea nevoilor alimentare şi asigurarea protecţiei faţă de pericolele care pot leza integritatea noastră fizică. Odată satisfăcute trebuinţele de bază, apar pe scara valorilor sociale alte trebuinţe, mereu mai înalte: a fi acceptat de ceilalţi, a fi stimat de cei care te cunosc. Sunt trebuinţe de relaţionare, de integrare socială.

Spre vârful piramidei apar trebuinţele epistemice, estetice şi, în cele din urmă, la cel mai înalt nivel, nevoia împlinirii de sine, ca om. La acest nivel se ridică, foarte probabil, 37% din cetăţenii României de azi. Nu avem date comparative la nivel internaţional, dar cred că nu greşim dacă apreciem ca fiind foarte lăudabil faptul că patru din zece români ating nivelul cel mai înalt al piramidei lui Maslow (Vezi grafic: "În prezent visaţi să aveţi...").

5343-105511-073.jpg

5343-105509-071.jpg

Aproximativ o pătrime din eşantionul de 1.600 de persoane (în vârstă de 18 ani şi peste) se situează la nivelurile trei şi patru ale piramidei, pe la jumătatea înălţimii ei: doresc să aibă case, terenuri, bani, avere. Pentru aceştia, "a avea" valorează cât "a fi", dacă nu chiar mai mult. De altfel, printre răspunsurile date la întrebarea "Care este visul dvs. în prezent?" nu s-au înregistrat decât foarte puţine declaraţii, nesemnificative din punct de vedere statistic, ce ar indica trebuinţe cognitive, deşi am intrat programatic în "societatea cunoaşterii".

De asemenea, respondenţii nu s-au referit nici la trebuinţele estetice: nevoia de frumos, de armonie. Probabil că mulţi români încă mai sunt preocupaţi de satisfacerea trebuinţelor de bază.
VISELE DIN "EPOCA CEAUŞESCU": SA­TISFACEREA TREBUINŢELOR DE BAZĂ
Răspunsurile obţinute la întrebarea "Care era visul dvs. înainte de 1989?" in­dică o concentrare a aspiraţiilor celor care în decembrie '89 aveau cel puţin 18 ani pe satisfacerea trebuinţelor de bază: 25% au declarat că "visau cu ochii des­chişi" să aibă o locuinţă, bani, dotări gos­po­dăreşti (Vezi grafic: "Înainte de 1989 doream să am...").

5343-105510-072.jpg

Mulţi dintre aceşti "vi­sători" au rămas "cu ochii în soare", cum se spune într-un limbaj sugestiv, chiar dacă neacademic. Doar 4% dintre respondenţi se ridicau înainte de evenimentele din decembrie '89 la nivelul cel mai înalt al piramidei trebuinţelor, aspirau să se rea­lizeze profesional şi uman. Mi-am per­mis să spun "doar", pentru că pro­por­ţia celor care în "Epoca Ceauşescu" aveau aspiraţii de autorealizare, de îm­pli­nire de sine ca oameni este de aproape zece ori mai mică decât propor­ţia celor care de­clară că în prezent doresc să tră­ias­că sentimentul împlinirii de sine.

Idealul celor care au trecut prin experienţa comunismului era legat mai mult de viaţa de fa­milie decât de afirmarea în spaţiul pu­blic. Fiecare al zecelea respondent îşi amin­teş­te că, înainte de 1989, visul lui era împli­nirea familială. "Dacă nu eu, cel puţin copiii mei" - pare a fi fost pentru mulţi dintre noi compensaţia ne­ajun­surilor vieţii de zi cu zi. Poate că a fost şi un efect al pro­pagandei acelor timpuri: "Să facem totul pentru generaţiile viitoare!". Eram "Pe drumul construirii societăţii multilateral dezvoltate" (titlul celor 14 volume ale "operei" tov. Ceau­­şescu) şi - cum spuneam între noi, în şoaptă, făcând haz de necaz - "Pe drum, tovarăşi, se înaintează, nu se mănâncă!".  
"A FI" ŞI "A AVEA" - NU DOUĂ VERBE, CI DOUĂ FILOZOFII DE VIAŢĂ
Am putea să credem că "a fi" generează mai puţine vise decât "a avea". Nu este deloc aşa. Am putea, de asemenea, să anticipăm răspusul la întrebarea "Care este visul dvs. în prezent?", presupu­nând că toate persoanele intervievate doresc să fie "mari în grad" şi "mari în funcţii".

Nu este chiar aşa. Aproximativ 6% dintre cei care au oferit răspunsuri la această întrebare visează într-adevăr să aibă funcţii înalte, să fie şefi respectaţi sau vedete. Unul din zece respondenţi se imaginează în viitor să fie pa­tron, om de afaceri, om bogat. Aproa­pe o treime din populaţia cuprinsă în eşan­tion are vise general umane: să fie să­nătoşi, să trăiască în linişte, să fie buni părinţi şi să ajungă bunici. (vezi graficul cu distribuţia răspunsurilor "Ce visaţi să fiţi")

5343-105512-074.jpg

Ce poate fi mai frumos decât să îţi doreşti să fii OM? Vorba ro­mânului "A fi mare este o întâmplare, a fi mic nu-i nimic; a fi om e lucru ma­re" rezumă foarte bine rezultatul sondajului CURS. Nu ne aşteptam, măr­tu­risesc, să obţinem răspunsuri la între­ba­rea despre visele celor de azi în le­gă­tură cu ei înşişi numai de la două treimi din eşan­tion.

Cealaltă treime nu speră la mai bine? Nu se proiectează în viitor? Nu are vise? Greu de evaluat situaţia. Fapt este că şi-au mărturisit visele, au bi­fat "Nu ştiu" sau pur şi simplu nu au răspuns. Visele noastre sunt ancore în viitor. Cu cât sunt mai realiste, mai înal­te, dar plasate în "zona proximei dezvoltări", cu atât împlinirea lor este mai probabilă. Fiecare al zecelea respon­dent îşi doreşte să aibă altă profesie. Leagă "a fi" de munca adu­că­toare de satisfacţie, de "munca decentă". Mi se pare acesta un vis cât se poate de realist.

De visat visează şi bărbaţii, şi femeile, şi tinerii, şi vârstncii, chiar şi longevivii. Pentru unii, visele sunt în nuanţe de gri, pentru alţii sunt în culori pastelate. În aceeaşi proporţie (6%), femeile, ca şi bărbaţii, doresc să aibă o altă ocupaţie decât cea de azi. O dată cu înaintarea în vârstă, visul de a fi altceva print-o mun­că mai plină de satisfacţie se pierde: de la 28% pentru persoanele de 18-30 de ani la 10% pentru cele cu vârsta de 31-55 şi la 1% pentru categoria vârstnicilor.

O concluzie se impune: visează să fii cât eşti tânăr. Da­tele sondajului arată că 24% dintre personele tinere (18-30) se ima­ginează în po­ziţia socială de patron, de om de afaceri de succes sau de vede­tă, de persoană cu mare notorietate. Per­soanele mature (31-55 de ani) îşi păs­trează sau îşi construiesc un astfel de vis într-o măsură mai redusă (20%), iar cei ajunşi în "anticamera bă­trâ­neţii" (per­soanele de 56 de ani şi peste) abia dacă mai îndrăznesc să viseze la poziţii sociale înalte (5%).

Firesc, situaţia se in­versează când este vorba de visul de a fi sănătos: nutresc acest vis aproape ju­mă­tate dintre vârstnici (46%), aproa­pe o pă­trime (24%) dintre maturi şi 15% dintre ti­neri. Apar diferenţe în culoarea viselor şi în func­ţie de nivelul de şcola­ri­zare al res­pondenţilor: cei cu studii su­perioare îm­part visele în mod egal între a fi într-o po­ziţie socială înaltă (22%) şi a fi să­nătos (20%).

Persoanele cu studii elementare vi­sează să fie sănă­toa­se într-o proporţie de trei ori mai mare decât să fie situate la ni­velele mai înalte ale priamidei sociale (35% faţă de 10%). Fie că sunt mai intens pastelate sau mai estompate, un lucru ră­mâne de netăgăduit: fără vise în starea de veghe, viaţa este searbădă. Aşadar, să vi­săm, dar - cum ne îndemna poetul britanic Rudyard Kipling în binecunoscuta poe­zie "If" (Dacă) - să nu ne facem din vise uni­cul ţel.
DATE TEHNICE
Întrebările referitoare la visele românilor în prezent şi înain­te de 1989 fac parte dintr-un sondaj de opinie reprezentativ la nivel naţional. Întrebările din acest sondaj sunt  focalizate pe cunoaşterea opiniilor populaţiei României în ceea ce priveşte viaţa, dar şi pe idolii românilor, pe aprecierea liderilor poli­tici, preşedinţi şi prim-miniştri de după 1989, a persona­lităţilor care au făcut cel mai mult pentru România în ultimii două­zeci de ani în domeniul lor de activitate, pe evaluarea atitudi­nilor populaţiei faţă de valorile capitalismului sau ale eco­no­miei de piaţă.
Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.600 de persoane în vârstă de 18 ani şi peste, cu o marjă ma­ximă de eroare de ±2,45%, la o probabilitate de 95%. Inter­viu­rile au fost realizate la domiciliul respondenţilor, faţă-n faţă. Calitatea rezultatelor a fost validată prin controlul pe teren a 15% din interviuri şi pe baza analizei statistice a consistenţei in­ter­ne a datelor.
Perioada de culegere a datelor a fost 25 septembrie-7 octombrie 2009, participând 80 de operatori de in­terviu din toate zonele ţării. Echipa de realizare a cercetă­rii din partea CURS a fost formată din dr Dorel Abraham (coordonator), dr Cătălin Augustin Stoica (director CURS), prof. dr Sep­timiu Chelcea (expert CURS), Ionela Sufaru (sociolog CURS), dr Marin Burcea (sociolog CURS), Mircea Capros (ex­pert pre­lucrare date), Vladimir Creţoiu (coordonare şi control teren).

×
Subiecte în articol: special 20 de ani degeaba