x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Sacrificati la "Mineriada" din septembrie '91

0
Autor: Vasile Surcel 19 Iul 2004 - 00:00
Sacrificati la


Andrei Frumusanu si Aurica Crainiceanu au murit in septembrie 1991, in cursul "mineriadei" incheiate prin "debarcarea" Guvernului Petre Roman.

Initial, justitia s-a laudat ca l-a gasit pe ucigas: un ofiter SPP, care a si fost trimis in judecata. Ulterior, aceeasi justitie s-a razgandit si a clasat cazul in categoria AN (cu autor necunoscut).

O toamna haotica. 25 septembrie 1991, ziua in care Bucurestiul a fost luat din nou cu asalt de hoardele de mineri. Spre deosebire de "mineriadele" din 1990 in care ortacii fusesera asmutiti impotriva celor mai marunti dintre opozantii FSN-ului, de asta data ei au navalit asupra Capitalei pentru a "faulta" chiar Guvernul Romaniei, condus pe atunci de Petre Roman. Stiind la ce se pot astepta din partea lor, autoritatile au luat masuri pentru protejarea Palatului Victoria si a demnitarilor de acolo. Minerii au ajuns in zona in jurul orei 14:30. La inceput, s-au multumit sa scandeze lozinci antiguvernamentale. In orele urmatoare, multi bucuresteni, care uitasera probabil atrocitatile comise de mineri cu un an inainte, li s-au alaturat protestand, cot la cot cu ei. In cateva ore, situatia a scapat de sub control. Dupa ce au ocupat Piata Victoriei, protestatarii au atacat fortele de ordine, cu tot ce le-a cazut in mana, de la pietre smulse din caldaram pana la sticle incendiare. Catre seara, autoritatile au reactionat energic pentru depresurarea Guvernului. Multimea, extrem de violenta, a reusit, la un moment dat, sa incendieze parterul cladirii. In acele imprejurari, soldatul jandarm Nicolae Lazar a suferit arsuri grave si a murit in chinuri. El a fost prima victima a "mineriadei" din septembrie ’91. Ca raspuns, fortele de ordine din Guvern au deschis focul asupra multimii, cu munitii neconventionale. Doua dintre acele proiectile si-au incheiat traiectoriile in piepturile tinerilor Aurica Crainiceanu si Andrei Frumusanu.

 

FOCUL IZVORAT DIN PIEPTURI. Primul-ministru, Petre Roman, si restul demnitarilor au fost evacuati in jurul orelor 16:30-17:00, iar la 18:00, fortele M.I. au inceput depresurarea Guvernului si evacuarea Pietei Victoria. Cam pe la 18:15-18:20, Aurica Crainiceanu trecea prin zona impreuna cu sotul ei. La intrarea in santierul "Bloc TAROM", a fost lovita de un proiectil tras dinspre Guvern. Proiectilul i-a intrat in torace si ea a mai apucat doar sa-si duca mainile la piept, intr-un gest reflex de aparare. Ea se afla la circa 94-100 m de Palatul Victoria. Viorel Crainiceanu, sotul femeii, a descris astfel clipele de dupa impact: "Intreg toracele i s-a umflat brusc si s-a auzit o bufnitura infundata, de mica intensitate. Am observat ca prin rana ieseau in afara flacari insotite de fum". Nechita Constantin, care a fost si el de fata in acele clipe dramatice, a relatat acelasi fenomen: "Din piept, din locul prin care intrase proiectilul, iesea un jet puternic de foc, de culoare galben-rosu, insotit de un fum cenusiu-albicios". Cu toate ca rana produsa de acel proiectil ciudat era deosebit de grava, Aurica a mai trait pana a doua zi , cand a murit, la Spitalul Municipal Bucuresti. In urma ei au ramas doi copii orfani.

Dupa 20 de minute de la impuscarea femeii, aceeasi scena s-a repetat identic si in cazul lui Andrei Frumusanu. In jurul orelor 18:40-18:45, tanarul se afla la o distanta de aproximativ 130-135 de metri de sediul Guvernului, cu fata catre cladire. Si el a fost impuscat tot in torace. La fel ca in primul caz, si pieptul lui Frumusanu a devenit un izvor sinistru, de unde, timp de cateva secunde, a tasnit un suvoi de flacari si fum. Dus la Spitalul de Urgenta Floreasca, a murit pe masa de operatie, la ora 19:05.

 

PATRU ANI DE ANCHETA. Justitia a inceput sa cerceteze imprejurarile mortii celor doi imediat dupa restabilirea ordinii. A fost o ancheta complexa si laborioasa, iar adunarea probelor si audierea tuturor celor care au avut vreo legatura cu evenimentele au durat patru ani. La expertizele medico-legale specialistii au extras din trupul victimelor cateva fragmente metalice care, ulterior, au fost identificate ca fiind resturile unor proiectile reactive de iluminare-semnalizare. Atunci, procurorul civil Nicolae Stan a stabilit ca obiectele aveau un diametru de 14 mm si o lungime de 43 mm. In schimb, medicii legisti care le-au gasit au apreciat ca ele aveau cinci centimetri lungime si un diametru de trei centimetri, valori apropiate de cele stabilite de expertul Mihai Tomescu. Conform declaratiilor unor martori, proiectilele ar fi fost trase dinspre Guvern. In cazul Auricai Crainiceanu, martorii au identificat clar si locul de unde a pornit proiectilul ucigas: o fereastra de la etajul doi, aripa din dreapta a cladirii, locul in care functiona Secretariatul General al Guvernului. Primul pas facut de anchetatori a constat in stabilirea apartenentei militarilor adusi atunci la Palatul Victoria. Deosebit de importanta a fost si identificarea tipurilor de arme pe care le-a avut in dotare fiecare categorie de militari. Astfel s-a aflat ca in jurul Guvernului au existat cateva cordoane de militari de la UM 0305 Bucuresti si de la Politia Capitalei, inclusiv din Brigada pentru Asigurarea Ordinii si Linistii Publice (BAOLP). Conform datelor retinute de procurori, paza interioara a "obiectivului" a fost asigurata de militari din UM 0530 si alte unitati care, ca si aceasta, erau subordonate UM 0350 si UM 0223 Bucuresti. In sediul Guvernului au mai fost aduse si forte din MApN de la UM 02450. Anchetatorii au mai stabilit ca aceste efective aveau acces doar la parter si la etajul 1 al cladirii. Exceptie au facut doar cateva cadre ale UM 0530 Jandarmi-Bucuresti care, in mod normal, asigurau posturile de santinela de la punctele de control si de acces in Guvern. De asemenea, in cladire se mai aflau si angajati ai Serviciului de Protectie si Paza (SPP) - UM 01066, inclusiv grupele de insotire si grupa de interventie condusa de capitanul Dorel Vasile Gabor, oameni care asigurau paza si securitatea primului ministru si a celorlalti demnitari.

 

MISTERIOASA ARMA A CRIMEI. Inca de la inceputul anchetei au existat controverse legate de provenienta proiectilelor care i-au ucis pe Aurica Crainiceanu si Andrei Frumusanu. Primele au fost chiar cele legate de dimensiunile resturilor masurate de procuror, medico-legist si de expertul tehnic care le-a examinat. Cercetarile au stabilit ca schijele apartin unor proiectile reactive de iluminare-semnalizare. Ceva mai tarziu, au aparut opinii diferite si in legatura cu natura resturilor metalice gasite in corpurile victimelor. In final, anchetatorii au decis ca dimensiunile acelor fragmente corespund munitiei reactive de iluminare-semnalizare de 26 mm, care poate fi trasa doar cu un pistol cu teava lisa (neghintuita) de acest calibru. Am insistat asupra acestor detalii tehnice, deoarece ele au avut un rol decisiv in identificarea presupusului vinovat. Analiza dispunerii efectivelor dislocate in sediul Guvernului, dar si declaratiile catorva martori i-au convins pe anchetatori ca singurul dintre militarii aflati atunci in zona, care avea in dotare o astfel de arma, era capitanul Dorel Vasile Gabor, seful Formatiunii Antiteroriste a SPP.

 

UN PROCES LUNG SI COMPLICAT. Aceste detalii de natura tehnica si organizatorica i-au convins pe procurori ca Gabor este cel vinovat de moartea victimelor. Ancheta s-a incheiat pe 16 august 1995, cand Gabor, ajuns intre timp maior in SPP, a fost trimis in judecata sub acuzatia de "omor deosebit de grav". O data cu Gabor a mai fost trimis in judecata si colegul sau, maiorul Marian Constantin, pentru comiterea infractiunilor de "fals intelectual si uz de fals", precum si cea de "favorizare a infractorului". El era acuzat ca, pentru a-si "acoperi" colegul, ar fi falsificat actele referitoare la gestiunea proiectilelor reactive consumate in ziua de 25 septembrie 1991. Dupa patru ani de ancheta, judecata, in prima instanta, a mai durat inca trei ani. In cursul celor 1.021 de zile ale acestui proces-maraton s-au schimbat cinci judecatori, dintre care doi presedinti de instanta si sase procurori de sedinta. In cursul a 67 de termene de judecata au fost audiati 146 de martori, printre care si cativa specialisti in balistica si tehnica militara. De asemenea, au fost audiate si personalitatile politice aflate atunci in functie. In cadrul procesului s-au reluat controversele legate de tipul munitiei care a provocat moartea celor doi tineri si de identitatea celui care a apasat pe tragaci. La un moment dat s-a cerut chiar si exhumarea victimelor, in vederea efectuarii unor expertize AND. In tot acest timp, Gabor a sustinut ca nu este vinovat si ca nu el este cel care a manuit arma ucigasa. Procesul s-a incheiat pe 10 iulie 1998, cand Dorel Vasile Gabor a fost condamnat la opt ani de detentie. In acelasi timp, el trebuia sa achite familiilor victimelor daune materiale si morale de 143 de milioane de lei. Colegul sau, maiorul Marian Constantin, a fost condamnat la sase luni de detentie, pedeapsa gratiata anterior.

 

PESIMISM

"In tara asta oricine poate sa fie ucis intr-o secunda. Apoi, tu, ruda victimei, trebuie sa lupti timp de opt ani sa se faca dreptate. Si totul este degeaba. Nimeni nu te ajuta. Pana la urma, mori tu insuti cu dreptatea in brate. In tara asta nu mai exista nici legi, nici dreptate" - Luciana Frumusanu - mama lui Andrei Frumusanu

 

REVOLTA

"Timp de opt ani am fost obligati sa batem drumurile tribunalelor. Am sperat ca-i vom putea face dreptate copilului nostru. Am sperat ca justitia il va pedepsi pe cel care ni l-a trimis in pamant. Nu a fost posibil. Dupa atatia ani se vede clar ca autorii morali isi protejeaza ucigasii platiti" - Stefan Frumusanu - tatal lui Andrei Frumusanu

 

RASTURNARE SPECTACULOASA

Aceasta prima sentinta a fost atacata cu apel, atat de inculpati, cat si de familiile celor doua victime. Judecarea apelului a durat inca un an si s-a incheiat pe 29 septembrie 1999, printr-o rasturnare spectaculoasa a situatiei. Dupa o analiza complexa a tuturor probelor adunate in dosarul cauzei, magistratii Curtii Militare de Apel au contrazis concluziile procurorilor si judecatorilor de prima instanta: au stabilit ca Gabor nu este vinovat de moartea victimelor Crainiceanu si Frumusanu si au dispus achitarea lui. Aceasta sentinta surprinzatoare a fost atacata cu recurs, finalizat, dupa inca trei ani, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Instanta suprema a validat sentinta Curtii Militare de Apel. Mai mult decat atat, prin sentinta de recurs s-a dispus restituirea dosarului la Parchet, pentru completarea anchetei. Dupa inca un an, Parchetul a stabilit ca rezultatul celor patru ani de cercetari penale efectuate in acest caz nu face nici cat o ceapa degerata si, in final, a decis clasificarea cazului "Frumusanu - Crainiceanu" in categoria omorurilor cu AN ("autor necunoscut").

 

Oamenii in negru de pe Palatul Victoria

Oricate nemultumiri a provocat achitarea lui Gabor in familiile victimelor, este foarte posibil ca magistratii Curtii Militare de Apel sa fi fost singurii care au examinat cu atentie toate probele acestui dosar. Cercetarea judecatoreasca, facuta de ei inaintea achitarii lui Gabor, a scos la iveala o situatie de fapt deosebita de cea avuta in vedere de anchetatorii care l-au trimis in judecata pe SPP-ist. Cum spuneam, procurorii au sustinut ca Gabor a fost singurul care avea un pistol de semnalizare, calibru 26 mm. Analiza atenta a declaratiilor unor martori, dar si a documentelor din dosar arata insa ca asupra manifestantilor s-a tras din mai multe zone ale Palatului Victoria. De asemenea, rezulta ca in sediul Guvernului au existat mai multe persoane care aveau in dotare astfel de pistoale si munitia aferenta. In acest sens, judecatorii militari au stabilit ca acelasi tip de arma s-a aflat si in dotarea cadrelor de la Brigada de Asigurare a Ordinii si Linistii Publice (BAOLP), precum si a celor de la UM 0563-Jandarmi. Acestia din urma au avut patru astfel de arme. Din ancheta a mai rezultat ca in sediul Guvernului se mai aflau si angajati ai Brigazii "Antiteroriste" (USLA), din cadrul SRI. Dar, in mod ciudat, aceste informatii nu au fost luate in calcul de anchetatori, desi ele demonstrau clar ca acolo s-au aflat mai multi tragatori care au putut folosi si ei acelasi tip de arma. Analiza actelor din dosar mai arata ca, pe 25 septembrie 1991, din magaziile SPP a iesit un singur pistol de semnalizare calibru 26 mm, care a fost insa "repartizat" la Palatul Cotroceni. Fapt care ar putea demonstra ca, in acea zi, capitanul SPP Dorel Vasile Gabor nici nu putea sa aiba asupra lui o astfel de arma.

 

PISTOLUL PIERDUT. Judecatorii Curtii Militare de Apel au observat ca situatia acestor arme este cu atat mai ciudata cu cat unul din cele patru pistoale calibru 26 mm, aduse in sediul Guvernului de angajatii UM 0563 Jandarmi, a disparut fara urma si a reaparut doar dupa doua saptamani cand, in mod ciudat, a fost gasit in celalalt capat al Bucurestiului, in zona Ghencea. Cu toate acestea, anchetatorii nu au luat in calcul, nici macar ca ipoteza de lucru, posibilitatea ca acel pistol sa fie chiar arma ucigasa. "Scapare" cu atat mai semnificativa cu cat arma cu care s-a spus ca ar fi tras Gabor nu a fost identificata niciodata cu certitudine. Examinarea actelor din dosar a mai aratat ca in ziua de 25 septembrie ’91, in sediul Guvernului, chiar in zona din care s-a tras au existat mai multe categorii de militari decat cele mentionate in rechizitoriu.

 

"MASCATII NIMANUI". Dar cele mai ciudate informatii legate de acest caz sunt cele referitoare la "mascatii" aflati pe terasele superioare si pe acoperisul Palatului Victoria. In afara de declaratiile unor martori, prezenta lor a fost inregistrata si pe pelicula, fiind prezentata in reportajele Televiziunii Romane. In acele imagini, pe terasele cladirii Guvernului apar luptatori echipati in combinezoane negre, cu cagule pe fata, care trageau in multime cu proiectile de natura celor care i-au ucis pe Crainiceanu si Frumusanu. Existenta lor este confirmata si de doua personalitati care, in acel timp, raspundeau de securitatea Guvernului. Este vorba despre Paul Jerbas care, printre altele, era si comandantul obiectivului "Guvernul Romaniei" si de maiorul Danut Popescu, seful obiectivului "Palatul Victoria". Audiati ca martori, ambii au recunoscut existenta acelor luptatori, dar, in mod surprinzator pentru functiile pe care le detineau pe atunci, au sustinut nonsalant ca nu stiu de unde proveneau. Desi au aflat despre existenta acelor mascati, anchetatorii s-au ferit "ca dracu’ de tamaie" sa intre in amanunte si sa afle cu ce se ocupau "mascatii" in acele ceasuri dramatice. Astfel se face ca, in acest moment, "dosarul Frumusanu - Crainiceanu" ramane in categoria AN.

De la moartea celor doi tineri au trecut deja 13 ani. Timp in care Romania a fost condusa de cateva guverne diferite. Pe la carma justitiei au trecut mai multi ministri si procurori generali. Miron Cozma, "tartorul" mineriadelor care au zguduit periodic Romania timp de aproape un deceniu, a fost trimis la puscarie, unde ispaseste o pedeapsa de 18 ani, la care a fost condamnat exact pentru dezastrul din septembrie ’91. Cu toate acestea, misterul mortii lui Andrei Frumusanu si Auricai Crainiceanu a ramas la la fel de nepatruns ca in prima zi. Si probabil ca asa va ramane pentru totdeauna.

 

IGNORANTA

"Luptatorii echipati in negru, cu cagule, nu faceau parte din dispozitivul de aparare a Guvernului, asa cum ii stiam eu compozitia (jandar-mi, grupe MI-scutieri). Nu cunosc cine apara terasa Guvernului" - Paul Jerbas, secretarul general al Guvernului Roman

 

HAOS

"Nu stiu daca pe cladirea Guvernului au fost luptatori echipati in uniforme negre cu cagule. Este posibil ca prezenta lor sa fi fost ordonata de factori de decizie competenti pentru acest lucru". - Danut Popescu, seful obiectivului "Palatul Victoria".

 

IN LUME

Septembrie 1996 - Tupac Shakur si Notorious B.I.G

Circumstantele mortilor celor doi rapperi, Notorious B.I.G si Tupac Shakur, au fost asemanatoare. Amandoi tinerii au fost impuscati de mai multe ori, in timp ce stateau in propriile masini. Notorious B.I.G, nascut Christopher Wallace, supranumit si Biggie Smalls, a murit pe loc, in timp ce Tupac Shakur a mai trait sase zile dupa ce a fost impuscat, indurand operatii multiple pana sa moara. Ambele incidente au urmat unor evenimente publice si s-au intamplat pe strazi populate. Shakur a fost omorat in Las Vegas in septembrie 1996. Notorious B.I.G a fost impuscat in Los Angeles ,la cateva saptamani dupa moartea lui Tupac. In ambele cazuri, martorii au refuzat sa ajute politia. Pare ca dusmania dintre grupurile Bloods si Crips a fost mobilul ambelor crime. Amandoi rapperii aveau mare succes, fiind cei mai populari artisti din tagma. Tupac Shakur era in topul vanzarilor casei de discuri Death Row Records. Notorious B.I.G se bucura de acelasi succes in cadrul casei de discuri Bad Boy. In mod ironic, inainte de a muri, cei doi cantareti deziluzionasera industria muzicii. Tupac dorea sa termine colaborarea cu Death Row, iar B.I.G dorea sa iasa de tot din lumea muzicii. Directorii executivi ai caselor de discuri au asistat la ambele crime. Suge Knight de la casa de discuri Death Row conducea masina in care se afla cantaretul, cand Tupac a fost impuscat. Un fragment de glont a ricosat in capul lui Knight. In mod similar, fondatorul casei de discuri Bad Boy se afla in masina, chiar langa Notorious, cand acesta a fost impuscat. Imediat dupa incident Combs a ordonat caravanei de masini care ii insotea sa-l duca pe B.I.G direct la Spitalul Cedar-Sinai din Los Angeles. Apoi Combs a ingenuncheat si s-a rugat la Dumnezeu sa-i salveze viata lui B.I.G. In ciuda eforturilor mari de investigare ale politiei, relatate si de presa, moartea celor doi a ramas nerezolvata. Unii cred ca Shakur a fost omorat la ordinul lui B.I.G, care, la randul lui, a fost omorat de oamenii de incredere ai casei de discuri Death Row. Altii cred ca aceste crime au fost o incercare deliberata de a-i pastra pe cei doi in topul muzicii rapp post-mortem, iar cele doua case de discuri sa le vanda in continuare muzica.
Citeşte mai multe despre:   special,   guvernului,   victimelor,   căteva,   septembrie,   s-au,   armă,   gabor,   frumusanu,   crainiceanu,   b.i.g,   discuri,   tupac,   sediul,   palatul victoria

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 7296


Mai multe titluri din categorie

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...
Serviciul de email marketing furnizat de