Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Ungaria, autorităţile au strâns toate statuile epocii comuniste
într-un fel de grădină zoologică-parc al groazei şi fac bani buni cu
asta. Bizonii occidentali se înghesuie să-i viziteze pe Lenin, Marx,
Engels, Ianos Kadar şi Matyas Rakossi din piatră sau bronz.
În Ungaria, autorităţile au strâns toate statuile epocii comuniste într-un fel de grădină zoologică-parc al groazei şi fac bani buni cu asta. Bizonii occidentali se înghesuie să-i viziteze pe Lenin, Marx, Engels, Ianos Kadar şi Matyas Rakossi din piatră sau bronz.
La noi nici măcar comuniştii în plină epocă a cultului personalităţii nu şi-au făcut prea multe statui. Schimbările de echipă de la vârful conducerii PCR din anii ’50 nu au lăsat timp artiştilor să-i imortalizeze pe Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu sau Vasile Luca. După ce Nikita Hurşciov a condamnat "cultul personalităţii", Gheorghiu-Dej nu a avut chef să îşi facă un chip cioplit de mare conducător. Perioada proletcultistă s-a manifestat plenar în pictură, grafică şi literatură, mai puţin în sculptură. Am încercat totuşi să indentificăm potenţialele exponate ale unui muzeu al sculpturilor comuniste.
În 1990 a existat un avânt demolator anticomunist. Primele două victime au fost Lenin şi dr Petru Groza.
CAP ÎN CAP. La 5 martie 1990, manifestanţii din Piaţa Universităţii, însoţiţi de o macara, l-au dat jos de pe soclu pe Lenin. Făcut din bronz de sculptorul Boris Caragea (metal rezultat din topirea statuii ecvestre a lui Carol I, a sculptorului croat Ivan Mestrovici), el era înşurubat în Piaţa Presei. În aceeaşi zi, mulţimea l-a doborât şi pe fostul premier dr Petru Groza, care era amplasat în faţa Facultăţii de Medicină de lângă Eroilor. L-am cunoscut personal pe omul care le-a dat jos. Era macaragiul Gigi Gavrilescu, victimă a represiunilor de după evenimentele de la Braşov din 1987. Săracul, a sfârşit rău. S-a spânzurat câţiva ani mai târziu în sediul Alianţei Civice, unde era portar. A lăsat un bilet prin care spunea că e dezamăgit de clasa politică românească.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu cele două măgăoaie de bronz imediat după ce au fost date jos. Cert e că au aterizat nu se ştie cum la Mogoşoaia, în spatele unui zid al Palatului Brâncovenesc. Cei doi "camarazi de cauză" zac cu căpăţânile lipite una de alta, ca doi siamezi, dintre care Lenin e bineînţeles cel mai dezvoltat.
ÎI PUŢEAU PICIOARELE. Un alt monument exilat, ba chiar de două ori, a fost statuia ostaşului sovietic. Făcută de Constantin Baraschi, un favorit al regimului, ea era foarte înaltă, "eliberatorul" fiind cocoţat pe un fel de par. Păstorel Teodoreanu a scris despre ea o epigramă, din care rezulta că soldatul rus era la o asemenea înălţime fiindcă îi puţeau picioarele, nu fiindcă îl iubeau popoarele. Iniţial a fost pus la loc de cinste, fix în Piaţa Victoriei. Nicolae Ceauşescu, în perioada lui naţionalistă, l-a mutat ceva mai la vale, pe Bulevardul Aviatorilor, în locul în care se află acum un patinoar. La începutul anului 1990, manifestanţii anticomunişti au cerut demolarea ei. Ca să nu iasă cine ştie ce conflict diplomatic cu încă existenta URSS, statuia a fost dusă în cimitirul sovietic din Bucureşti.
ŢÅRANUL MIGRATOR. O altă operă proletcultistă care a avut o soartă zbuciumată la propriu a fost statuia sculptorului Naum Corcescu, "1907". Iniţial ea a fost instalată în faţa magazinului Bucur Obor. Îmi aduc aminte că un coleg de redacţie care stătea în zonă avea o senzaţie stranie dimineaţa când se trezea şi-l vedea pe ţăranul răsculat ameninţându-l cu pumnul. Anul trecut, statuia a dispărut pur şi simplu. A reapărut în luna octombrie 2007, când primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu, a reamplasat-o în Parcul Florilor, cu tăiere de panglică, mici, bere şi popor. Pe lângă că a furnizat un prilej pentru o chefuială şi de campanie pentru domnul de la PSD, ţăranul este cât se poate de bine plasat. El poate chema alte "statui politice" şi Parcul Florilor poate fi populat în timp cu diverse produse ale artei comuniste.
CEAUŞESCU ŞI COMPANIA. Alte potenţiale exponate ar putea fi căpăţâna lui Ceauşescu, lucrată în bronz de Ion Jalea, un artist specializat în "conducători", care a realizat şi efigia lui Carol al II-lea de pe monedele bătute la sfârşitul anilor ’30. Din câte am înţeles, ea se află depozitată alături de tablouri, goblenuri şi alte aiureli cu chipul "iubitului conducător", undeva în fostul mausoleu al eroilor PCR din Parcul Carol. Tot Jalea a fost şi autorul unui basorelief botezat "Zdrobiţi orânduirea cea cruntă şi nedreaptă", care se afla la Muzeul de Istorie al PCR. Îmi aduc aminte că, pe la mijlocul anilor ’90, undeva în spatele instituţiei sus-pomenite, devenită între timp Muzeul Ţăranului Român, zăcea un alt basorelief masiv, din marmură albă, cu tripleta de bărboşi Marx – Engels – Lenin. Nişte cetăţeni revoluţionari le vopsiseră celor trei corifei bărbile în maro, cu căcat. Nu se ştie nimic despre soarta "operei".
Dacă pe vremea lui Ceauşescu numărul "statuilor ideologice" realizate nu a fost imens, în primii ani ai comunismului au existat destule producţii fără mare valoare artistică. În epocă exista chiar o "fabrică de căpăţâni". Se realizau capete din ghips în serie, iar apoi, prin adăugirea de mustăţi, păr, ochelari, deveneau de la caz la caz Lenin, Miciurin, Alexandru Sahia, Dej sau Ana Pauker şi erau plasaţi în curţi de întreprinderi sau prin parcuri. În Herăstrău, botezat în anii ’50 Parcul Stalin, era plin de savanţi şi politicieni sovietici, despre a căror soartă azi nu se mai ştie nimic, probabil că sunt depozitaţi undeva pe la Fondul Plastic sau la UAP. La fel, nu se ştie ce s-a întâmplat cu statuia lui Stalin făcută de sculptorul Dumitru Demu care a stat ani buni în Piaţa Aviatorilor.
Şi în provincie au existat "monumente" comuniste. Anul trecut a ieşit un mic scandal diplomatic cu ambasada rusă, generat de un "erou sovietic" de la Iaşi, care a fost topit în circumstanţe obscure. La Braşov, botezat "Oraşul Stalin", se afla o statuie de bronz a lui Stalin care a fost dată jos prin 1956. Aceasta era, se pare, o operă colectivă, căreia un cunoscut academician actual avusese "onoarea" să îi facă gaica de la manta. La Bacău, încă mai e amplasată o statuie a lui Vasile Roaită, eroul-turnător la siguranţă de la Griviţa, din 1933. Dacă i-ar veni cuiva ideea să adune toate "vestigiile" astea la un loc, s-ar putea pune de un muzeu.
La noi nici măcar comuniştii în plină epocă a cultului personalităţii nu şi-au făcut prea multe statui. Schimbările de echipă de la vârful conducerii PCR din anii ’50 nu au lăsat timp artiştilor să-i imortalizeze pe Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu sau Vasile Luca. După ce Nikita Hurşciov a condamnat "cultul personalităţii", Gheorghiu-Dej nu a avut chef să îşi facă un chip cioplit de mare conducător. Perioada proletcultistă s-a manifestat plenar în pictură, grafică şi literatură, mai puţin în sculptură. Am încercat totuşi să indentificăm potenţialele exponate ale unui muzeu al sculpturilor comuniste.
În 1990 a existat un avânt demolator anticomunist. Primele două victime au fost Lenin şi dr Petru Groza.
CAP ÎN CAP. La 5 martie 1990, manifestanţii din Piaţa Universităţii, însoţiţi de o macara, l-au dat jos de pe soclu pe Lenin. Făcut din bronz de sculptorul Boris Caragea (metal rezultat din topirea statuii ecvestre a lui Carol I, a sculptorului croat Ivan Mestrovici), el era înşurubat în Piaţa Presei. În aceeaşi zi, mulţimea l-a doborât şi pe fostul premier dr Petru Groza, care era amplasat în faţa Facultăţii de Medicină de lângă Eroilor. L-am cunoscut personal pe omul care le-a dat jos. Era macaragiul Gigi Gavrilescu, victimă a represiunilor de după evenimentele de la Braşov din 1987. Săracul, a sfârşit rău. S-a spânzurat câţiva ani mai târziu în sediul Alianţei Civice, unde era portar. A lăsat un bilet prin care spunea că e dezamăgit de clasa politică românească.
Habar nu am ce s-a întâmplat cu cele două măgăoaie de bronz imediat după ce au fost date jos. Cert e că au aterizat nu se ştie cum la Mogoşoaia, în spatele unui zid al Palatului Brâncovenesc. Cei doi "camarazi de cauză" zac cu căpăţânile lipite una de alta, ca doi siamezi, dintre care Lenin e bineînţeles cel mai dezvoltat.
ÎI PUŢEAU PICIOARELE. Un alt monument exilat, ba chiar de două ori, a fost statuia ostaşului sovietic. Făcută de Constantin Baraschi, un favorit al regimului, ea era foarte înaltă, "eliberatorul" fiind cocoţat pe un fel de par. Păstorel Teodoreanu a scris despre ea o epigramă, din care rezulta că soldatul rus era la o asemenea înălţime fiindcă îi puţeau picioarele, nu fiindcă îl iubeau popoarele. Iniţial a fost pus la loc de cinste, fix în Piaţa Victoriei. Nicolae Ceauşescu, în perioada lui naţionalistă, l-a mutat ceva mai la vale, pe Bulevardul Aviatorilor, în locul în care se află acum un patinoar. La începutul anului 1990, manifestanţii anticomunişti au cerut demolarea ei. Ca să nu iasă cine ştie ce conflict diplomatic cu încă existenta URSS, statuia a fost dusă în cimitirul sovietic din Bucureşti.
ŢÅRANUL MIGRATOR. O altă operă proletcultistă care a avut o soartă zbuciumată la propriu a fost statuia sculptorului Naum Corcescu, "1907". Iniţial ea a fost instalată în faţa magazinului Bucur Obor. Îmi aduc aminte că un coleg de redacţie care stătea în zonă avea o senzaţie stranie dimineaţa când se trezea şi-l vedea pe ţăranul răsculat ameninţându-l cu pumnul. Anul trecut, statuia a dispărut pur şi simplu. A reapărut în luna octombrie 2007, când primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu, a reamplasat-o în Parcul Florilor, cu tăiere de panglică, mici, bere şi popor. Pe lângă că a furnizat un prilej pentru o chefuială şi de campanie pentru domnul de la PSD, ţăranul este cât se poate de bine plasat. El poate chema alte "statui politice" şi Parcul Florilor poate fi populat în timp cu diverse produse ale artei comuniste.
CEAUŞESCU ŞI COMPANIA. Alte potenţiale exponate ar putea fi căpăţâna lui Ceauşescu, lucrată în bronz de Ion Jalea, un artist specializat în "conducători", care a realizat şi efigia lui Carol al II-lea de pe monedele bătute la sfârşitul anilor ’30. Din câte am înţeles, ea se află depozitată alături de tablouri, goblenuri şi alte aiureli cu chipul "iubitului conducător", undeva în fostul mausoleu al eroilor PCR din Parcul Carol. Tot Jalea a fost şi autorul unui basorelief botezat "Zdrobiţi orânduirea cea cruntă şi nedreaptă", care se afla la Muzeul de Istorie al PCR. Îmi aduc aminte că, pe la mijlocul anilor ’90, undeva în spatele instituţiei sus-pomenite, devenită între timp Muzeul Ţăranului Român, zăcea un alt basorelief masiv, din marmură albă, cu tripleta de bărboşi Marx – Engels – Lenin. Nişte cetăţeni revoluţionari le vopsiseră celor trei corifei bărbile în maro, cu căcat. Nu se ştie nimic despre soarta "operei".
Dacă pe vremea lui Ceauşescu numărul "statuilor ideologice" realizate nu a fost imens, în primii ani ai comunismului au existat destule producţii fără mare valoare artistică. În epocă exista chiar o "fabrică de căpăţâni". Se realizau capete din ghips în serie, iar apoi, prin adăugirea de mustăţi, păr, ochelari, deveneau de la caz la caz Lenin, Miciurin, Alexandru Sahia, Dej sau Ana Pauker şi erau plasaţi în curţi de întreprinderi sau prin parcuri. În Herăstrău, botezat în anii ’50 Parcul Stalin, era plin de savanţi şi politicieni sovietici, despre a căror soartă azi nu se mai ştie nimic, probabil că sunt depozitaţi undeva pe la Fondul Plastic sau la UAP. La fel, nu se ştie ce s-a întâmplat cu statuia lui Stalin făcută de sculptorul Dumitru Demu care a stat ani buni în Piaţa Aviatorilor.
Şi în provincie au existat "monumente" comuniste. Anul trecut a ieşit un mic scandal diplomatic cu ambasada rusă, generat de un "erou sovietic" de la Iaşi, care a fost topit în circumstanţe obscure. La Braşov, botezat "Oraşul Stalin", se afla o statuie de bronz a lui Stalin care a fost dată jos prin 1956. Aceasta era, se pare, o operă colectivă, căreia un cunoscut academician actual avusese "onoarea" să îi facă gaica de la manta. La Bacău, încă mai e amplasată o statuie a lui Vasile Roaită, eroul-turnător la siguranţă de la Griviţa, din 1933. Dacă i-ar veni cuiva ideea să adune toate "vestigiile" astea la un loc, s-ar putea pune de un muzeu.
Bani în Ungaria
Parcul Statuilor din Budapesta conţine 42 de sculpturi proletcultiste adunate de pe străzile capitalei maghiare şi este amplasat la marginea oraşului. A fost inaugurat în 1993 şi a devenit cunoscut în scurt timp în toată lumea. Anual, el este vizitat de aproximativ 50.000 de turişti, atât maghiari, cât şi străini. Preţul unui bilet este de zece euro. Pentru un ban suplimentar poţi apela la serviciile unui ghid poliglot. Pe lângă asta, în apropierea parcului merge un înfloritor comerţ cu suveniruri, de la busturi în miniatură ale lui Lenin şi Stalin până la efecte militare ale fostelor trupe sovietice de ocupaţie. Unul dintre cele mai gustate exemplare de către vizitatori este un soclu cu cizmele imense ale lui Stalin. În timpul revoluţiei anticomuniste din 1956, populaţia Budapestei a încercat să demoleze imensa statuie a dictatorului sovietic din centru. Ungurii revoltaţi au reuşit să frângă statuia lui Stalin de la nivelul genunchilor, aşa că au rămas doar cizmele din glorgianul cel crud.
