"Tovarasul e iubit! Sa fie un miting puternic!"

MOMENTUL-CHEIE - Barbu Petrescu este cel care a insistat pe langa Nicolae Ceausescu sa aiba loc adunarea de sustinere din fata Comitetului Central Conform cercetarii efectuate de generali ai Ministerului de Interne, faptul ca ideea mitingului i-a apartinut lui Nicolae Ceausescu nu mai lasa loc de dubii.

APLAUDACI. Muncitorii din Bucuresti au fost adusi de autoritatile comuniste ca sa ii legitimeze lui Ceausescu masacrul de la Timisoara

Din relatarea secretarului sau personal, am aflat ca Ceausescu a avut o consfatuire cu Dinca si Manea Manescu in legatura cu ideea de a organiza mitingul. Cu amintirea momentului ‘68 in cap, "Ceausescu il convoaca pe Barbu Petrescu, prim-secretar si primar al Capitalei, provocandu-i perplexitate, atunci cand il intreaba daca poate organiza mitingul dorit. Prudent, acesta ii cere… timp de documentare si il cheama la randu-i, pentru consultari, pe seful Inspectoratului Ministerului de Interne al Municipiului Bucuresti, colonelul Dumitru Dumitrascu. Audiat la Procuratura Militara in legatura cu aceasta imprejurare, iata ce declara acesta la 19 martie 1990: "In seara de 20 decembrie 1989, in jurul orei 23:30, eu fiind la sediul inspectoratului, am fost chemat de primul secretar Barbu Petrescu care, in mod confidential, mi-a spus ca Nicolae Ceausescu l-a intrebat daca se poate organiza, in ziua de 21.12.1989, un mare miting in Piata Palatului, asa cum a fost cel din 1968 - cu privire la evenimentele din Cehoslovacia. Cu toate ca stiam foarte bine starea de spirit din Capitala, in ultima perioada fiind difuzate foarte multe inscrisuri si manifeste cu continut anticeausist, anticomunist, iar populatia se pronunta cu multa fermitate impotriva masurilor care nu asigurau o aprovizionare corespunzatoare cu produse agroalimentare, oamenii muncii nu primeau retributiiile complete, se comenta lipsa de apa, energie, caldura, alimente, programul TV, etc., la intrebarea ce parere am de acest miting, am spus de la inceput fara ezitare ca sunt de acord si avem incredere in oamenii muncii cu care construim socialismul. Din punctul nostru de vedere, al organelor de stat, vom actiona pentru afluirea coloanelor oamenilor muncii in liniste si siguranta spre Piata Palatului. Primul secretar a telefonat lui Ceausescu ca se poate organiza mitingul, insa nu a precizat ora. A avut apoi mai multe discutii cu Silviu Curticeanu pentru unele detalii cu privire la miting. Din biroul primului secretar am dat si eu telefon ministrului de Interne, care era la birou, si am raportat in legatura cu mitingul de a doua zi"".

O SINGURA ADUNARE. Cercetarea originii acestui miting a aratat ca, initial, Ceausescu ceruse organizarea unor mitinguri in marile intreprinderi, mediatizate amplu prin televiziune si radio, dar a fost convins de Barbu Petrescu sa accepte o singura mare adunare in Piata Palatului. Constantin Manea, fostul sef de cabinet, a formulat in fata membrilor Comisiei senatoriale un raspuns la problema originii mitingului care contine, probabil, esenta gandirii lui Nicolae Ceausescu. Scopul a fost "sa se faca mitinguri de solidaritate cu activitatile organizate de conducere si sa fie infierata situatia de la Timisoara. Si a venit 21. Ziua mitingului. Parerea mea, din tot ceea ce s-a spus si s-a scris, ca a fost sfatuit sa faca asemenea miting, eu cred ca nu e adevarat. Este dorinta lui, la care a tinut mortis, sa fie organizat mitingul din 21 aici in Piata Palatului. Mitingul fatal". Prin expresia "activitatile organizate de conducere" nu putem intelege decat ordinele si masurile in vederea represiunii. Deci, Ceausescu cauta o acoperire pentru ordinele sale ilegale.

"TOVARASUL E IUBIT!" Seful Securitatii Bucuresti, colonelul Goran, va explica Comisiei senatoriale succesiunea partilor componente ale deciziei: "Pe la 11 (noaptea, n.a.), el ( Barbu Petrescu) a dat un telefon din proprie initiativa, a intrebat si pe Croitoru (secretarul cu propaganda al Comitetului Municipal Bucuresti al PCR, n.a.) - care n-a fost de acord sa faca mitingul - , m-a intrebat si pe mine si i-am spus: "Asta-i treaba dv. Nu pot eu sa zic da sau nu". Asa, si a zis: "Politrucul asta al meu nu prea e de acord, dar o sa-i spun lui tovarasul sa nu mai facem atatea adunari in intreprinderi, sa facem... Tovarasul e iubit... Sa facem un miting puternic si combatem, si nu stiu ce...". "De sefule, faceti cum doriti, dar sa stiti - cam nepregatiti, asa, cu dispozitivele, cu ce trebuie sa facem". "Las ca te mai sun eu!". Eu atunci, in conditiile astea, am zis: "Bai, sa-i spun lui Barbulescu, sa-i spun lui ala... ca... daca e miting". Dar ca imi confirma maine dimineata. Dimineata, eu il intreb: "Care e situatia?". "Pai - zice - la ora noua si jumatate trebuie sa am un raspuns definitiv". Dar primii secretari de la sectoare deja adusesera puhoaie de lume in locurile de adunare, la Gradina Icoanei etc. Stiti cum era atuncea, care sa fie mai... prezent si mai nu stiu ce... si, pana la 10 s-a hotarat sa se tina". Noaptea va fi scurta pentru cei de la Bucuresti si ingrozitor de lunga pentru cei de la Timisoara.

PROVOCATORII. Printre demonstrantii din intreprinderi s-au aflat si alte grupuri de indivizi care pregateau, in clandestinitate, detunatura

AFLUIREA. In noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 alarmarea garzilor patriotice si chemarea salariatilor de pe platformele industriale Pipera si Baneasa din Bucuresti s-au facut la ora 02:00. Au fost distribuite uniforme si materiale de propaganda, apoi oamenii au fost trimisi sa astepte in birouri si sectii ordinul de plecare. La Intreprinderea Optica Romana nu s-a dat alarma, oamenii au venit normal la servici si abia acolo au fost anuntati ca vor participa la miting. Alte intreprinderi au inceput afluirea, pe jos, inca de la ora 06:00, fapt care a fost observat de Securitate. Generalul Vlad a telefonat la CC intreband ce cauta oamenii la ora aceea pe strada. In acea noapte a avut loc o dezbatere agitata in cadrul Comitetului Municipal de Partid in care s-au formulat opinii pro si contra mitingului, Barbu Petrescu fiind presat de faptul ca la ora 09:00 trebuia sa se prezinte la Ceausescu pentru a primi decizia finala. Securitatea a constatat ca in oras se intampla doua lucruri anormale: grupuri mari de salariati deplasandu-se pe jos spre punctele de adunare si grupuri mici de tineri suspecti, asistati de autoturisme Dacia si Lada, care migreaza in jurul locurilor de adunare ale celor dintai. La conducerea DSS apar primele rapoarte verbale despre grupurile de tineri si informatia ca unii dintre ei vorbesc stricat romaneste sau nu vorbesc deloc. Ei sunt identificati provizoriu ca basarabeni. Totodata, din teritoriu vine informatia ca unele coloane de masini sovietice din Transilvania si Banat, precum si grupuri de tineri imbarcate pe trenuri de la Timisoara se indreapta spre Bucuresti. Unii dintre indivizii suspecti se interesau cum sa ajunga in cutare loc sau cutare loc, dar locurile pe care le cautau erau cele foarte centrale, astfel ca daca erau romani era imposibil sa nu fi stiut unde sunt Piata Universitatii, Piata Palatului si Piata Romana, pentru ca acestea erau locurile cautate.

ACEIASI. Indivizii grupului ciudat de la Gradina Icoanei, conform descrierii facute de filaj "erau imbracati ca militarii nostri in termen care asigurau traseele, civil, dar cu costumele acelea ieftine care stateau ca naiba pe ei si noi le spuneam "tinuta de civil", pentru ca vedeai de la o posta ca sunt militari. Nu vorbeau. Mi s-a raportat ca erau complet tacuti. Se pare ca ar fi incercat sa se atasaze unui grup si au fost respinsi, fiindca erau niste ordine". Decizia finala i-a apartinut lui Ceausescu si stim sigur ca el o optat pentru un mare miting, deoarece avea de dat doua mesaje centrale: o sporire salariala si denuntarea amenintarii sovietice, ca in 1968. Indecizia din noaptea aceea a derutat si Directia V, inclusiv Serviciul Garzi, care avea misiunea sa asigure paza CC din interior. Colonelul Octavian Nae, sef al acestui serviciu, va arata ca, de regula, exista un dispozitiv de siguranta in jurul Pietei Palatului, instalat in anumite apartamente goale sau locuite de colaboratori, precum si la Hotelul Bucuresti. Totodata, erau amplasati lunetisti pe cladirile din jurul pietei, care insa nu deschideau focul decat la ordin, daca observau ceva concret, iminent si numai impotriva unor posibili tragatori aparuti la nivelurile superioare ale cladirilor sau pe cladiri. Se urma o procedura standard, care insa nu era complet asimilata pentru ca nu avusesera ocazia sa o foloseasca. Dispozitivul de lupta al lunetistilor de pe acoperisul Palatului nu permitea executarea focului in jos, spre piata. La scurt timp dupa miezul noptii, colonelul Nae primeste confirmarea ca se va tine un miting si ordinul sa se deplaseze in piata pentru a pregati supravegherea pavoazarii si a instalarii celor de la Televiziune. Acestia insa nu au aparut. Inainte de ora 09:00 se intoarce la sediu, crezand ca mitingul nu se mai tine, dar este trimis din nou in piata. Este interesant ca aceste culori si zone de protectie, desi atunci apucasera sa fie bine organizate, "cazusera", fusesera dezorganizate si cu ocazia Congresului. Dupa terminarea lucrarilor Congresului, Nicolae Ceausescu a iesit in Piata Palatului pentru o "baie de multime" si a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta multimea. Colonelul Nae arata ca Directia V a scapat de sub control situatia, Ceausescu fiind inghesuit, strivit, busculat de entuziasmul multimii si numerosi participanti au ajuns in contact direct, fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor de garda insemna "atentat reusit". Dar si mai interesant este ca multimea din Piata Palatului din ziua incheierii Congresului al XIV-lea al PCR era aceeasi cu multimea adusa la miting in 21 decembrie. Oamenii erau aceiasi, sectoarele repartizate intreprinderilor aceleasi, iar in 24 noiembrie, cu numai o luna in urma, oamenii il aclamasera pe Ceausescu de aproape, dadusera mana cu el, i-au vorbit. Nimeni din zecile de mii de oameni stransi acolo dupa aceleasi proceduri de Comitetul Municipal al partidului nu a strigat vreo lozinca anticeausista.

MARTORII. Putine informatii au fost cautate in randurile Militiei, desi aceasta a fost pe strada tot timpul si a vazut destule. Colonel (r) Ionel Bejan a relatat urmatoarele: "La data evenimentelelor din decembrie 1989 eram un tanar capitan de Militie judiciara. Evenimentele au inceput sa se precipite in dupa-amiaza zilei de 17 decembrie, cand a fost data alarma la Militia Capitalei si, implicit, la toate unitatile si subunitatile din subordine. La momentul alarmei, informatiile despre evenimentele de la Timisoara erau extrem de vagi si confuze, materialele venite de la esaloanele superioare facand referire la "grupuri de huligani si elemente dusmanoase care au devastat magazinele si institutiile situate in centrul municipiului". De la aceasta data efectivele nu au mai parasit sediul unitatii decat in misiuni cu caracter preventiv, specifice muncii si adaptate momentului. Asta pana la data de 21 decembrie 1989, cand, la ora 06:30, am plecat de la unitate impreuna cu alti colegi si ne-am prezentat la sala de festivitati a Militiei Capitalei, unde, la orele 07:00, s-a facut instruirea efectivelor ce aveau sa participe la masurile de ordine prilejuite de mitingul ce urma sa se desfasoare in P-ta Palatului. Dupa terminarea instruirii, efectivele au ramas in rezerva (contrar precedentelor misiuni, cand de obicei se intra in dispozitiv imediat), pana in jurul orelor 09:00, cand s-a primit ordinul de a se intra in dispozitiv. Am ajuns in Piata unde am stat aproximativ 30 de minute. Apoi am revenit la sala de festivitati, unde am ramas in continuare in rezerva. La aproximativ orele 11:00, am primit ordin sa intram din nou in dispozitiv, lucru care s-a realizat. Au inceput sa vina grupurile de muncitori de pe marile platforme industriale. Intre momentul instalarii dispozitivului si sosirea grupurilor de muncitori (circa 45 min. - 1 ora), am intrat in contact cu colegii nostri de la Securitatea Municipiului Bucuresti, care erau in acelasi dispozitiv si care cunosteau cu mult mai bine situatia operativa in contextul evenimentelor de la Timisoara. Din discutiile avute cu acestia s-au conturat clar cateva elemente, care, legate de evenimentele care s-au derulat in continuare in P-ta Palatului cu ocazia mitingului, nu ni s-au mai parut deloc ciudate. In primul rand mi s-a relatat ca de la Timisoara urma sa soseasca la Bucuresti, cu trenul nr….., un grup de circa… persoane (se cunostea cu exactitate numarul de persoane ce urmau sa soseasca in Bucuresti), care de la Gara de Nord aveau sa se deplaseze pe jos in P-ta Palatului, unde era in desfasurare mitingul. Ei urmau sa actioneze de asa maniera - nu mi s-a spus cum, dar am avut impresia ca se cunostea si cum vor actiona in multime - , incat sa se produca dezordinea care sa duca la spargerea mitingului. Nu doresc sa fac speculatii, dar din prezentarea evenimentelor de mai sus in mod cronologic, se poate trage si concluzia ca cineva s-a ingrijit sa coreleze de asa maniera succesiunea instalarii dispozitivelor cu intrarea muncitorilor in P-ta Palatului, astfel incat sosirea grupului de la Timisoara sa nu le devanseze". Corelarea a apartinut lui Nicolae Ceausescu si lui Ion Dinca, prin faptul ca ei asteptau efectul actiunii detasamentelor de Garzi patriotice trimise la Timisoara, care trebuiau sa spulbere manifestatia de acolo. Negocierile si fraternizarea de la Timisoara, esecul acelei misiuni au provocat oscilatiile puterii centrale in privinta mitingului de la Bucuresti.

IMPOTRIVIREA. In dimineata de 21 decembrie, Ceausescu a venit la ora 08:00 si a intrat in cabinet cu Dascalescu si Bobu, care i-au raportat situatia de la Timisoara. La ora 08:30, Ceausescu l-a chemat pe Barbu Petrescu. O marturie a unui activist de partid din cladirea CC, consilierul de presa Eugen Florescu, l-a intalnit pe Barbu Petrescu pe hol:

Eugen Florescu: (...) In ziua de 21 decembrie am revenit la sediu la ora 08:00, cand incepea programul meu, si l-am intalnit in drum spre biroul meu pe Barbu Petrescu, care avea o servieta mare la el. Agitat, emotionat. "Ce se intampla?", il intreb. "Nenorocitii astia ma impiedica sa organizez mitingul in favoarea tov. Ceausescu - imi spune. Se retrag".

Reporter: Era vorba de Securitate si de Consiliul Municipal... s-au opus.

Eugen Florescu: Da, de ei era vorba. "Am trimis toata noaptea oamenii la intreprinderi" - a continuat, iar eu i-am spus: "Pe vremea asta de iarna, ai tinut oamenii in intreprinderi?! Nu pot sa iasa decat necazuri". "Nu, tovarasul, eu vreau sa-l fac, dar ma impiedica unii".

Reporter: Care unii?

Eugen Florescu: Unii, n-a spus, dar erau clar cei amintiti de dv. Am trecut impreuna prin fata biroului lui Curticeanu si el a intrat la Curticeanu. Eu am urcat la Mitea, la etajul 4, si cand urcam si intram pe culoar, iese Curticeanu urmat de Barbu Petrescu, si Curticeanu striga la el: "Tine minte de la mine, daca tu convingi sa se tina mitingul, eu din clipa asta ma arunc pe fereastra, fiindca totul s-a terminat". Avusese o premonitie Curticeanu. M-am dus la Mitea sa inregistram cuvantarea, cuvantarea lui Ceausescu la miting. Si cand ajung, Mitea imi spune: "Acum mi s-a dat telefon de la Cab. 1 sa se tina mitingul"".

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004.

INTREBAREA "Am fost chemat de primul secretar Barbu Petrescu, care, in mod confidential, mi-a spus ca Ceausescu l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21.12.1989 un mare miting in Piata Palatului, ca in 1968" Dumitru Dumitrascu - seful Inspectoratului MI Bucuresti in 1989 ACORDUL "Am spus fara ezitare ca sunt de acord si avem incredere in oamenii muncii cu care construim socialismul. Din punctul nostru de vedere, vom actiona pentru afluirea coloanelor oamenilor muncii in liniste" Dumitru Dumitrascu - seful Inspectoratului MI Bucuresti in 1989 IDEEA "Politrucul asta al meu nu prea e de acord, dar o sa-i spun lui tovarasul sa nu mai facem atatea adunari in intreprinderi, sa facem... Tovarasul e iubit... Sa facem un miting puternic si combatem..." Barbu Petrescu - in dialog cu seful Securitatii Bucuresti DECIZIA "Decizia finala i-a apartinut lui Ceausescu si stim sigur ca el o optat pentru un mare miting, deoarece avea de dat doua mesaje centrale: o sporire salariala si denuntarea amenintarii sovietice, ca in 1968" Alex Mihai Stoenescu

Nu ratati!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.