Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu: Investigaţii bioenergetice populare

Prezenta lui Valeriu Popa la Barca si in alte localitati doljene se lasa, cum era de asteptat, cu foarte multa munca. Nu sunt dintre aceia care sa considere ca, daca un om nu face un efort care sa-l prabusesca, el nu munceste.

Valeriu Popa are capacitatea unica de a intinde mana spre bolnav, de a-i lua caracteristicile bioenergetice, de a le prelucra, de a da solutii si a obtine rezultate, cat nu reusesc spitale intregi. Casa noastra din Barca a devenit loc de pelerinaj. Vin tot felul de oameni, din satul nostru, dar si din imprejurimi, unii paralizati, adusi in carute, altii cu picioarele infectate de la muncile campului, unii cu rinichii si plamanii distrusi de apa rea si praf, altii cu ulcere si constipatii.

Nu e de mirare ca, dupa o astfel de zi, in care a constatat boli si a indemnat pe drumul cel bun zeci de oameni, nenea Valerica adoarme seara, cu capul in maini, pe fotoliu.
Doamna doctor Pastoru pregateste masa de dimineata, cu un plus de gingasie fata de bunicul meu, la care constata, intr-adevar, minunile facute de regimul lui Popa. Viata ei intima, voluptoasa si agitata, intesata de 17 avorturi, nu s-a incheiat.

Atentie la un criminal autocriminal
Doctorul Dumitru Constantin ne-a povestit, recent, o intamplare senzationala, care l-a avut ca erou pe Valeriu Popa. Noi stiam povestea si din alte surse, dar preluarea ei din gura unui general al medicinei a fost o reconfirmare binevenita.

In 1967, la Intreprinderea 'Relon' Panduri, inginerul Valeriu Popa detinea o functie de conducere, care-l plasa in situatia de a-si da acordul pentru anumite angajari. La un moment dat, i-a venit la semnat o hartie, prin care un oarecare barbat solicita sa fie incadrat pe postul de zugrav. Desi proba practica fusese trecuta cu bine si toti ceilalti sefi avizasera favorabil primirea zugravului, Valeriu Popa a fost ferm: 'Nu sunt de acord cu angajarea acestui criminal si autocriminal'.

Dar zugravul nu facuse nimic, avea dosarul curat, nu avea nici un fel de antecedente care sa determine asemenea concluzii. Si, totusi, Valeriu Popa a ramas neclintit, sustinand ca individul este un potential criminal si autocriminal. Zugravul a fost angajat, pana la urma, dar, nu dupa mult timp, colectivul a aflat, cu stupefactie, ca inginerul Valeriu Popa a avut dreptate. Zugravul competent si nepatat si-a violat nora, care era angajata la aceeasi intreprindere, a ucis-o bestial si apoi s-a sinucis.

Ancheta a stabilit ca omul dorise neaparat sa se angajeze in intreprinderea respectiva tocmai pentru ca vroia sa fie mai aproape de nora lui, de care se indragostise. L-am intrebat pe Valeriu Popa cum a avut nu premonitia, ci curajul sa exprime o rezolutie atat de exacta si de incriminatoare. Pe ce s-a bazat? Mi-a raspuns ca sistemul sau de apreciere nu are un corespondent perfect cu sistemul nostru de apreciere, dar ca vibratia omului respectiv i-a creat, fara dubiu, imaginea unui om cu intentii criminale si cu disponibilitati autocriminale.

Scriu randurile de fata in camera aflata vizavi de odaia lui A.P., in casa parinteasca de la Barca. Valeriu Popa este in fata mea si doarme omeneste, de parca n-ar fi individul supradotat, cu care, iata, ne-am obisnuit pana acolo incat ii consideram calitatile incomparabile aproape un lucru comun.