Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Curtea Constituţională va decide, astăzi, dacă va admite sau nu sesizarea făcută de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, în chestiunea completurilor specializate să judece cauze vizând infracţiunile de corupţie. Amânarea are loc pentru că judecătorul Petre Lăzăroiu nu a putut participa la deliberări ulterioare dezbaterii, deoarece urma să fie supus unei intervenţii chirurgicale la coloană. Ieri, atât Florin Iordache, cât şi Cristina Tarcea şi-au expus în faţa celor nouă judecători constituţionali punctele de vedere. Astfel, în timp ce reprezentantul puterii legislative arată că Înalta Curte a nesocotit prevederile imperative ale Legii 78/2000, nealcătuind completuri specializate care să judece, pe fond, cauzele de corupţie, preşedintele ÎCCJ susţine că această lege nu priveşte instanţa supremă şi că, în opinia sa de magistrat, articolul care obligă toate instanţele din România să desemneze astfel de completuri nu se mai află în vigoare.
Chestiunea supusă atenţiei CCR este foarte simplă. În Legea 78/2000, privind depistarea, combaterea şi sancţionarea faptelor de corupţie, există un articol, cu numărul 29, care prevede obligativitatea ca „pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate”. Actuala prevedere există aşa în lege încă din anul 2003, însă, până în prezent, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost respectată.
Există cel puţin trei situaţii în care această încălcare a legii a fost invocată, de avocaţii unor inculpaţi, chiar în faţa completului de 5 judecători de la ÎCCJ. În două dintre aceste cazuri, răspunsul judecătorilor a fost acela că Înalta Curte funcţionează sub o cu totul altă lege decât celelalte instanţe şi că această prevedere din Legea nr. 78/2000 nu se aplică în cazul ÎCCJ. Ultima dată când a fost ridicată o excepţie pe această temă a avut loc la ultimul termen de judecată din dosarul privind angajările de la DGASPC Teleorman, în care, anul trecut, preşedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat, pe fond, la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare, pentru instigare la abuz în serviciu. Avocaţii din dosar au cerut desfiinţarea hotărârii de condamnare şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând tocmai încălcarea prevederilor imperative ale articolului 29 din Legea nr. 78/2000. De această dată, completul de judecată a refuzat să analizeze excepţia invocată, preferând să o treacă sub tăcere şi să se pronunţe pe ea fără public, probabil până la termenul următor, care va avea loc în data de 15 aprilie.
Dreptul lui Iordache de a sesiza CCR, contestat
Pe 25 martie, însă, preşedintele delegat al Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi Înalta Curte, exact pentru neaplicarea prevederilor din Legea nr. 78/2000. În ultimul cuvânt, Florin Iordache a acuzat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de “sfidarea Parlamentului”. “Respectarea legii trebuie să plece şi de la Înalta Curte. A greşi e omeneşte, însă a persista în greşeală e foarte grav. Toţi judecătorii Înaltei Curţi sunt oameni foarte bine pregătiţi, dar invocăm faptul că de-a lungul timpului Înalta Curte trebuia măcar o dată, într-un an, să stabilească un număr de completuri specializate. Trebuia să existe o astfel de decizie, fie a preşedintelui, fie a colegiului”, a spus Iordache.
Preşedintele ÎCCJ, Cristina Tarcea, a afirmat că o decizie a Curţii Constituţionale prevede că vicepreşedintele Camerei Deputaţilor nu are competenţa să sesizeze un conflict juridic la CCR, pentru că această atribuţie nu poate fi delegată de către preşedintele Camerei Deputaţilor. Concret, Cristina Tarcea face o corelaţie între imposibilitatea delegării atribuţiei de a sesiza CCR cu un conflict juridic de natură constituţională de către primul-minstru şi aceeaşi atribuţie pe care preşedintele Camerei Deputaţilor o poate delega unuia dintre vicepreşedinţi.
În fapt, însă, potrivit articolului 34 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, “vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul Permanent”, nefiind inserat nicăieri faptul că pot fi delegate toate atribuţiile, cu excepţia aceleia de a putea sesiza CCR.
Tarcea: “În opinia mea, articolul de lege nu mai este în vigoare”
„Se pretinde faptul că ÎCCJ nu a respectat Legea 78/2000. Ei bine, această lege nu era aplicabilă ÎCCJ, pentru că atunci când instituie facultatea constituirii completurile specializate din Legea 78/2000 spune că vor fi constituite conform Legii 92/1992. Or, această lege nu viza funcţionarea ÎCCJ, ci a celorlalte instanţe, pentru că ÎCCJ avea propria lege de funcţionare, Legea 56/1993”, a declarat Cristina Tarcea, în faţa judecătorilor de la CCR. Întrebată fiind de magistratul Petre Lăzăroiu dacă ea consideră că articolul 29 din Legea 78/2000 mai este în vigoare, preşedintele ÎCCJ a dat un răspuns halucinant. “Am să vă răspund nu în calitate de preşedinte al Înaltei Curţi sau de autor al întâmpinării în cauza supusă, azi, dezbaterii, ci în calitatea mea de judecător. În opinia mea, acest articol nu se mai află în vigoare”.
Mai mulţi avocaţi contactaţi de “Jurnalul” au subliniat că această afirmaţie făcută de Tarcea nu are nicio legătură cu realitatea, ea nestând în picioare. “Dacă ar fi stat în picioare acest argument, cum că articolul 29 nu mai este în vigoare, cu siguranţă ar fi trebuit să fie trecut în motivele invocate de ÎCCJ, în scris, prin care s-a solicitat Curţii Constituţionle respingerea sesizării cu privire la existenţa acestui conflict juridic de natură constituţională”, ne-a declarat avocatul Adrian Toni Neacşu. Alţi jurişti sunt de părere că, în acest moment, Înalta Curte invocă o lege care prevede facultativitatea de a alcătui completuri specializate pe fapte de corupţie, în timp ce există în vigoare o altă lege, specială, care impune obligativitatea alcătuirii acestor completuri specializate. Dezlegarea acestei chestiuni nu poate fi făcută de Înalta Curte, care este parte în acest conflict juridic, ci doar de Curtea Constituţională. Mai exact spus, CCR trebuie să decidă dacă, începând cu anul 2003, ÎCCJ a încălcat o lege organică emisă de Parlament şi, dacă da, care este calea de urmat pentru viitor.
În chestiunea Completurilor de 5 judecători, declarate, de asemenea, ca fiind constituite nelegal, CCR a decis că soluţiile pronunţate de acestea pot fi atacate cu contestaţii în anulare, în măsura în care părţile vizate se mai află în termenul prevăzut de Codul de procedură penală pentru a formula o astfel de cale de atac, precum şi în cazurile “pendinte” (adică a acelora aflate pe rol). Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în măsura în care se va constata existenţa conflictului juridic de natură constituţională cu privire la completurile specializate în fapte de corupţie de la ÎCCJ.
Jurişti: Avem o lege în vigoare care prevede obligaţia tuturor instanţelor să alcătuiască completuri specializate. Dar avem şi o altă lege care lasă la latitudinea ÎCCJ să facă asta sau nu. CCR este singura entitate care poate dezlega această chestiune de drept.
