x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scandalurile familiei Cocea

0
Autor: Simina Stan 04 Feb 2011 - 11:23
Scandalurile familiei Cocea Bogdan Iuraşcu/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


În încercările de a afla istoria unor clădiri din Strada Nicolae Iorga au prins contur poveştile mai mult sau mai puţin scandaloase ale unor personalităţi care au marcat epoca în care au trăit. Cum spune Petru Comarnescu în memoriile sale, „în romane, asemenea lucruri ar părea imposibile, neverosimile, dar iată că există în realitate”. Actorii principali sunt N.D. Cocea, Gina Manolescu Strunga şi Petru Comarnescu.
Fascinaţia familiei Cocea pentru lumea teatrului atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi este, poate, unică în istoria teatrului românesc.

Cei trei copii ai generalului Dumitru Cocea, monarhist convins, „descendent al căpitanului Cocea, din armata lui Mihai Viteazul”, s-au dovedit a fi toţi oi negre. „Bolşevicul” N.D. Cocea mărturisea că în tinereţe şi-a dorit enorm de mult să devină actor, iar surorile lui, Florica şi Alice, au devenit cunoscute actriţe la Paris. N.D. Cocea a transmis această pasiune şi fiicelor sale, două dintre ele – Tantzi şi Dina Cocea – devenind celebre actriţe de teatru şi film. „Chemarea scenei, care m-a chinuit pe mine şi mă chinuieşte şi acum, a răbufnit şi în sângele ei. Florica, Alisa, Dina, Tantzi, toate au simţit chemarea asta. Cum ne-a venit? De unde ne-a venit? Mama se uita la noi ca găina care a clocit ouă de raţă. Şi generalul, când a aflat că fiică-sa se înscrisese la Conservator, exclama exaspe­rat: Fata colonelului Cocea să joace pe funie!”, scria pamfletarul în jurnalul său.

Niculae D. Cocea (1880-1949), Nicu sau Niculici, Papi cum îl alintau în intimitate, a fost „un temut gazetar, socialist, magistrat, avocat, director de ziare, puşcăriaş, scriitor, deputat, director general al teatrelor”. Căsătorit de trei ori, a avut patru copii: Tantzi, Dina, Radu şi Maria.

„Viaţa lui N.D. Cocea a fost aceea a unui boem: apărea, dispărea, nu spunea nimic, dar era fermecător, irezistibil, unic”, afirma într-un interviu, spre sfârşitul vieţii ei, Dina Cocea. „Dimineţile le trăiam în atmosfera redacţiilor sau în incinta pasionantă a tribunalelor, prânzurile le luam la Capşa sau în vreun local de plictiseală boierească. După-amiezele treceau repede între case, recepţii, expoziţii, iar serile cu tovarăşii de la România muncitoare.”

Prima soţie, Florica, fiica ziaristului Constantin Mille, inteligentă şi maliţioasă, a divorţat în 1920, fiind „prea mândră pentru a-i suporta capriciile de bărbat seducător, dar atrasă până la sfârşitul vieţii lui de mintea lui formidabilă, de umorul său caustic, de boemia imposibil de schimbat, de neiertat, dar fascinant”. „Îmi povestea cum l-a aşteptat într-o noapte în vârful scărilor, cu o mătură în mână şi l-a cotonogit niţel, aşa, ca învăţătură de minte. Degeaba însă, căci aventurile se repetau tot mai des, dispariţiile lui se înmulţeau şi nu erau întotdeauna motivate de rămâneri între tovarăşi, aşa cum motiva el”, scria Dina Cocea în memoriile sale.

Din documentele păstrate la Arhivele Statului şi publicate de Vladimir Tismăneanu în revista Sfera Politicii aflăm că acesta „nu ezita să îşi folosească scrisul pentru a stoarce foloase necuvenite, să şantajeze, să se lase plătit cu cinism. Spre deosebire de alt gangster de presă, Pamfil Şeicaru, nu a făcut avere, iar pe cea de acasă a risipit-o, pentru că aşa cum îi primea îi cheltuia, mai ales în aventuri amoroase. Unele dintre aventurile sale le-a descris în diverse romane”. Tot V. Tismăneanu scrie că „a fost judecat şi închis pentru corupere de minori, după ce a fugit cu Gina Manolescu Strunga, în vârstă de 16 ani atunci, singurul copil al ministrului liberal”.

A doua căsătorie cu Lila Stănescu a fost de formă, aceasta fiind iubita şi ulterior soţia lui Ion Gh. Maurer, prieten bun cu N.D. Cocea. „Cum s-a căsătorit, aşa va şi divorţa”, ca să se căsătorească cu Gina în 1936, de care se desparte în 1939. În ultimii zece ani de viaţă a trăit la Sighişoara împreună cu „Ioana Mosora, fată de ţărani săraci”, care în 1939 avea 17 ani.

Gina Manolescu Strunga a fost o celebritate a epocii atât datorită frumuseţii sale, a familiei, cât şi a vieţii ei agitate. Era singura fiică a lui Ion Manolescu Strunga şi a Dianei Ghica. Părinţii divorţaseră, iar mama ei s-a recăsătorit cu zgârcitul bancher Iosif Pincas. „Familia Ginei este extrem de ciudată, anormal de neiubitoare şi iraţională. Un grup de egoişti şi afacerişti, care mă scârbesc”, scria, în 1934, Petru Comarnescu. A dus, de copilă, o viaţă tumultuoasă, trepidantă. La 16 ani a fugit cu N.D. Cocea, s-a măritat mai târziu de formă cu Petru Comarnescu, apoi cu N.D. Cocea, şi în 1941 cu Ghiţă Ionescu.

În 1933, Petru Comarnescu, viitor soţ, o descria ca fiind „blazată, terorizată de familie, sceptică înainte de vreme”, dar avea „calităţi care nu se găsesc mai niciodată într-una şi aceeaşi persoană: frumoasă, excepţional de inteligentă, temperamentală, de fami­lie”. La începutul anului 1934 nota: „Mi-e teamă că fata asta nu se va cuminţi niciodată. Sorţii mă îndreaptă către un trai abundent. Voi putea filosofa având o soţie puţin cocotă prin comportament şi nebunie. (...) Dar ce deşteaptă e. Şi tristă. Găseşte bucuria doar bând. Nu voi face niciodată din ea o Marthe Bibescu, cum speram. Şi totuşi acum nu mai pot trăi fără ea: iubire, ambiţie, orgoliu, interes? Poate de toate”. Acesta recunoaşte cu sinceritate că ea este uşa prin care poate „intra în lumea de care fu­sesem îndepărtat, a celor puternici, suficienţi, eficienţi, oameni tari”.

Orbit de farmecele ei şi de propriile ambiţii, deşi avea destule îndoieli, Comarnescu s-a căsătorit la sfârşitul lunii iunie 1934, nunta fiind un adevărat eveniment monden, cu multă lume bună invitată.
Două luni mai târziu, acesta scria deziluzionat: „Acum e ca o viperă, o fiinţă în fond frivolă, dar cu pretenţii mari. Mediul ei este îngrozitor, dar îmi dau seama prea târziu. Femei şi fete frivole, cu pospai de cultură şi pretenţii de ducese”. La 27 august 1934 scria: „Gina trăieşte doar ca să epateze pe ceilalţi cu mese originale şi aranjamente fistichii de cabotină. Vrea să fie cineva, să aibă personalitate, să se vorbească mereu de dânsa, dar resursele şi metodele ei sunt de vedetă de cinema, care nu ascultă de nimeni decât de capriciile şi frivolităţile ei.

Face pe inocenta, cu aerul acela de candoare ce şi-l însuşeşte uneori admirabil, pe când alteori joacă pe scenă rolul unei femei fatale, gen Marlene Dietrich. Ah, filmele ame­ricane au prea mare influenţă şi dau unor fiinţe uşor dezaxate ca Gina posturi şi roluri ridicole, dacă nu tragice. Romanele nu exercitau atâta influenţă nefastă cât filmele şi mai ales Hollywoodul dă mereu la iveală femei fatale, vampe, cabotine care zăpăcesc fiinţe care se vor interesante şi sunt dornice mereu de comentarii. (...) Gina joacă teatru mai bine decât actriţele, trecând dintr-o extremă în alta pe nesimţite”.

Exasperat şi neputincios, soţul ei scria: „Cheltuieşte ca o nebună ce are şi ce nu are, vinde lucruri din casă, ce primeşte de la tatăl ei cheltuieşte, apoi cheltuim salariul meu şi hai împrumuturi. (...) Dezechilibrată în toate, făcând şi teorii despre lipsa de însemnătate a banului”. Cu toate acestea nu poate să nu o admire – „Gina s-a făcut blondă, vopsindu-şi părul. Pare o stea de cinema americană, lumea se întoarce după ea pe stradă. Are ceva de aventurieră şi de boemă, cu toate că face pe vedeta aristocra­tică”. „A fost strălucitoare în vervă şi în dialog (...) la Operă Gina în rochie de tafta neagră, vopsită cu violet pe păru-i blond, cu orhidee la corsaj. A făcut senzaţie ca un star de cinema.”

Petru Comarnescu nu exagera când scria: „Nu ştiu dacă se vede iar cu el, cum poate că s-a văzut la Sinaia. De ieri am început să bănuiesc şi asta. Dar chiar de-ar fi adevărat, ce aş putea face? Nu mai ţine de mine, căci acum s-a consumat pretinsa iubire. E o cabotină, căreia îi place scandalul şi vrea să se vorbească mereu despre ea. S-a vorbit îndestul în legătură cu mine, acum vrea să se vorbească şi în legătură cu Cocea. Vrea cu tot dinadinsul să fie eroină de bârfeli şi comentarii. Din memoriile lui N.D. Cocea reiese că cei doi se întâlneau, chiar dacă aceasta era căsătorită. „Gina s-a travestit, s-a aranjat altfel, ca să meargă în secret la o conferinţă a lui N.D. Cocea. Tot o intrigă omul acesta şi o instigă probabil contra mea”, scria, cu amărăciune, Comarnescu.

În septembrie 1935, a căzut bomba – „Gina s-a arătat întreagă aşa cum e - monstru capabil de orice. O bucată de vreme, Gina a ascuns tuturor că va avea un copil, iar acum spune că copilul ce-l va naşte nu este al meu, ci al lui Cocea. În felul acesta vrea să forţeze mâna de a se căsători cu Cocea. Ea ştia că tatăl ei şi tatăl ei vitreg nu vor admite niciodată reluarea legăturii cu Cocea şi mai ales căsătoria cu dânsul. Deci îi trebuia cineva onorabil cu care să se căsătorească, devenind doamnă, apoi, după legitimarea ei socială, să treacă din nou la Cocea, cu care fugise ca tânără. Când i-am spus lui Strunga de aceste urzeli, a chemat-o şi a pus-o sub interdicţie. Gina s-a internat singură la Sanatoriul Filantropia, unde a refuzat să mă mai vadă.

Tatăl ei a fost furios, dar ea are un calm de criminală, aşa că puţin îi pasă de toţi. Jocul cu paternitatea copilului, care nici acum nu ştiu ce nume va purta, continuă. Gina e capabilă de orice ca în tragediile cele mai înfiorătoare”. Cei doi au divorţat înainte de sfârşitul anului 1935.

În decembrie 1939, Cocea prevedea viitorul Ginei – „societatea capitalistă a fost vitregă cu ea, i-a răpit cum se tânguieşte «mon pauvre petit bonheur de chaque jour». Revoluţia o să îi confişte moştenirea pe care o aştepta de atâţia amar de ani şi după care a tânjit atâtea”. Ea, naivă, nu realiza ce urma să se întâmple: „Îmi mărturiseşte că i-a răspuns lui taică-său, care, pare-se, o sfătuia să înceapă odată divorţul. «Cum? De ce? Tocmai acum când bărbatul meu o să fie comisar al poporului»„.

 

Gina Balamuc
„Scumpa, insuportabila mea Gina. Câte zile amare mi-a făcut! Un amestec bizar, încântător uneori, obositor mai întotdeauna, de scăpărătoare inteligenţă verbală, de totală incapacitate în judecată şi raţionamente, de egoism feroce şi, după toane sau bâzdâcuri, de izbucniri imprevizibile de generos altruism, de blândeţe şi violenţă nebună, de sinceritate şi inocentă făţărnăcie, de viţiu şi virtute, de abnegaţie şi răutate, de inconsecventă şi totuşi de o logică feminină împinsă până la absurd. Darnică, neprevăzătoare, risipitoare, e de o zgârcenie sordidă în lucrurile mici. Indolentă şi agitată, laşă în faţa vieţii, dar curajoasă la căpătâiul bolnavilor sau al nenorociţilor, îşi cheltuieşte toată energia pe nimicuri şi, cu mlădieri de şarpe, urmăreşte pieziş, într-ascuns, pe ocolite, cu tenacitate inflexibilă, ceea ce vrea. Detestă minciuna şi minte zi şi noapte. Adoră simplitatea, trăieşte numai din complicaţii. Are cultul moralei şi o încalcă la tot pasul. Acum câţiva ani căuta un pseudonim.
A pălit, a râs galben şi m-a rugat să nu-l mai repet la nimeni când i l-am găsit: Gina Balamuc.” N.D. Cocea

Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Afisari: 15352


Mai multe titluri din categorie

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...
Serviciul de email marketing furnizat de