Primul om supersonic

Câte citate despre curaj ați citit în ultimii ani, mai ales pe site-urile de socializare? Probabil, mai multe decât vrea mintea să rețină. „Platitudini solemne”, cum spunea un renumit eseist de la noi despre transformarea „pro-activă” a omului de astăzi. Dar când citești o „platitudine” spusă de un om pregătit să sară de la 40.000 de metri pentru a depăși bariera sunetului, lucrurile încep să capete sens. Poate sunteți avizi de un nou citat: „câteodată trebuie să fii foarte sus pentru a realiza cât de mic ești.”

„Nu trăi viața ca un spectator”. Încă una dacă nu v-ați săturat. Când dai căutare pe Google cu privire la viteza sunetului, este imposibil să nu-ți apară și figura lui. Este primul om care a atins, în săritură, viteza sunetului: Felix Baumgartner. Pentru cine nu știe sau nu are chef să caute, recapitulez pe scurt: pe 14 octombrie 2012, Felix Baumgartner a sărit de la 39 de kilometri distanță de Terra și a atins la coborâre viteza de 1.357 de kilometri/oră. Este omul de 170 de centimetri care a privit lumea de sus. În ultima vreme și-a făcut drum mai des prin România. La ultimul interviu acordat în România, austriacul a vorbit, în stilul său direct, despre pasul acela în gol pe care l-a făcut în drumul spre celebritate și despre cum sunt, cu adevărat, românii.

Și albii știu să sară
Povestea este simplă. Sau, cel puțin, pare. Cine s-a urcat în copilărie în vârful celui mai înalt copac știe despre ce vorbesc.
„La 16 ani am făcut primul salt din avion. Mama tremura de frică, mă întreba de ce trebuie să fac asta. I-am spus: mamă, vreau să simt că zbor. I-am câştigat încrederea în toţi aceşti ani. Am luat-o de la capăt 10 ani mai târziu, când am început să sar de pe clădiri. I-am explicat din nou că aceea este adevărata libertate. În pozele din copilărie eram tot timpul căţărat pe ceva. Am vrut să ştiu cum este să fii pe marginea unei clădiri şi după ce mai faci un pas în gol şi ajungi teafăr la pământ.”

Creatorul de hărți
„Eu sunt unul dintre acei temerari care nu se ghidează după hartă, aşa cum fac mulţi oameni. Eu sunt unul dintre aceia care au deschis calea, un creator de hărţi. Steve Jobs a fost unul dintre acei creatori de hărţi ale omenirii”.

Este o concluzie. Sau ține loc de alt început. După atâtea salturi celebre, te poți gândi ce ar mai putea urma. Ei bine, austriacul vrea să ajute oameni aflați în suferință. Cutremurul din Nepal l-a impresionat. Pe vremea când făcea primele salturi, visa să devină pilot de elicopter. Banii erau o problemă. Prin 2006 a reușit să-și ia licența de pilot comercial în Los Angeles. Acum vrea să salveze vieți. Pune bazele unei echipe de intervenții rapide în zone calamitate. „Vreau să-mi iau licenţa pentru aşa ceva. Să pot merge într-un colţ de lume să ajut oameni în situaţii limită”.

Zâmbesc mult, sunt fericit
Este un om fără regrete. Se vede pe chipul său. „Când mă uit în urmă, am tendinţa să-mi spun că este imposibil, că nu sunt un super-erou, că puteam să mor. Dar mi-am spus după ce am sărit de pe prima clădire: stai puţin, asta ai vrut să faci mereu!”

La 46 de ani, Felix Baumgartner spune că nu vrea să arate ca Brad Pitt. „Ar fi o problemă dacă aş arăta de 50. Zâmbesc mult, am o grămadă de fani, sunt un om fericit. Se vede copilul din mine. Mă distrez mult la fiecare eveniment la care merg. Cred că mulţi mă invidiază, vor să gasească o scuză pentru că nu fac aceleaşi lucruri ca mine. 95% ţine de tine, pentru a-ţi îndeplini visul.”

Cel mai sigur loc să te ascunzi este printre autorii clasici, scria Bruckner în cartea sa „Mon petit mari”. Acolo era vorba despre o trecere de la alegorie la farsă. Aici nu este nicio farsă.

Primul salt nu se uită niciodată
24 octombrie 2014. Motorul său de căutare a sensului vieții a avut un moment când a încetat să mai funcționeze. A fost vorba de câteva minute grele. Atunci când un vicepreședinte de la Google, Alan Eustace, i-a doborât recordul. A sărit de la cea mai mare altitudine, 41,425 kilometri. „Când îl vezi pe un tip în vârstă ca Alan Eustace sărind, te întrebi cum este posibil? Spui că poţi face şi tu. A fost o acţiune copiată după a mea. Totuşi, nimeni nu-şi va aminti de el. E nevoie de multă muncă. Noi am promovat evenimentul timp de doi ani. Eu sunt tipul care a atins primul viteza sunetului. Nu contează cine a fost al doilea.” Fața i se destinde din nou când își amintește despre saltul său din stratosferă. Când o mulțime de copii îl priveau fascinați. Atunci a realizat că cel mai important lucru a fost să ajungă teafăr pe pământ. Să poată povesti acea experiență, pe stradă sau invitat la conferințe în colegii și universități.

Altă Românie
Ai putea spune că unul dintre cei mai rapizi oameni de pe planetă vede România așa, ca la unul dintre salturile sale. Totul calculat cu sânge rece. Dar când este vorba de oameni, problema se pune altfel. Românii au și multe lucruri bune. Poate vă surprinde. Vine de la un om pentru care fiecare secundă contează. Te-ai fi așteptat să spună cu totul altceva, dar nu și asta: „Voi, românii, sunteţi foarte bine organi¬zaţi. Când urmăreşti ştirile, vezi doar români criminali sau hoți. Este altă experienţă când ajungi aici. Am întâlnit mulţi oameni prietenoşi. Mulţi vorbesc engleza, au acces la internet şi au aspiraţii înalte. Am văzut ţări în care lucrurile nu funcţionează cum trebuie, aşa ca în România.”