Palatul fostei Burse de Valori a Bucureştiului

EDIFICIUL ÎN STIL ECLECTIC CU ACCENTE NEOCLASICE IMPRESIONEAZĂ PRIN MASIVITATEA ŞI ELEGANŢA SA DECORATIVĂ

Între Strada Smârdan, Doamnei, Eugeniu Carada şi Academiei se formează o piaţetă gândită în perioada interbelică să funcţioneze ca "trecere de pietoni şi vehicole" şi care urma să fie amenajată cu "lampadare şi aranjamente monumentale". "Piaţeta Doamnei" este de altfel singura suprafaţă cu dimensiuni relativ ample din fostul district bancar al Bucureştiului de altădată. Pe partea de nord este aripa Băncii Naţionale construită între 1939-1942, după proiectul arhitectului Radu Dudescu, apoi o extindere neinspirată cu o faţadă cortină ridicată în 1993. Colţul vestic este mărginit de turnul cilindric realizat în 1935 de arhitectul H. Stern, apoi frontul se continuă cu fostul cinematograf Apolo şi vechiul Palat al Bursei, cu intrarea însă în Strada Ion Ghica nr. 4. Iar în colţul dinspre est al piaţetei, imobilul Creditului Urban, actual sediu al Universităţii Spiru Haret, din Strada Ion Ghica nr. 13, construit între 1937-1940 de arhitectul C. Pomponiu. "Arhitectura şi principiile urbanistice bine în puse în aplicare oferă oraşului o zonă interesantă funcţional şi plăcută în ce priveşte arta construcţiilor" scrie criticul de artă şi arhitectură Cezara Mucenic.

BURSA
"Câte vise, câte dezamăgiri nu intră în acest cuvânt!". În 1904, o dată cu promovarea Legii Burselor de Comerţ, s-a luat în discuţie şi chestiunea construirii unui sediu al Bursei. Cum spune actul zidit la 11 mai în fundaţia clădirii Camerei de Comerţ: "În lipsa unui acaret al său ohavnic, nevoită a fost îndelungată vreme să îşi schimbe mereu sălăşluinţa, mutându-se din Hanul Greci la 1881 (când acesta a fost demolat), în casele Appel din Strada Doamnei numărul 9, apoi în anul 1886 în casa droghistului Ioan Ovessa din Strada Academiei numărul 4. De acolo în clădirea din Strada Doameni numărul 4, în anul 1896", cumpărând la 31 decembrie 1896 această casă de la Maria Cantacuzino. Proprietate pe care o vinde pentru a construi noul sediu.

Prin Legea de la 25 februarie 1906 urmează să primească un teren din partea statului, dăruit la 3 martie 1906 de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi domeniilor de atunci, Ioan N. Lahovary. Proprietatea era "locul din colţul ce face Strada Doamnei, cu Strada Vestei (actuală Ion Ghica) rămas vilan pe urma dărâmării fostei clădiri a clucerului Bărcănescu, unde odinioară fusese aşezat Senatul ţării, în suprafaţă de 2.215 metri pătraţi, este dăruit Camerei în vederea construirii Palatului propriu".

În anul 1907 se anunţa în Analele de Arhitectură "concursul pentru întocmirea planurilor de arhitectură a Palatului Bursei", specificându-se că se acordau premii: premiul I - 8.000 lei aur, premiul II - 5.000 lei aur şi premiul III - 3.000 lei aur. S-au prezentat 14 proiecte, din acestea au rămas în concurs 6. Comisia alcătuită din George Asan, preşedintele de atunci al Camerei de Comerţ, Mauriţiu Blanck, Sigmund Prager şi Nicolae Dane au decis acordarea proiectului arhitectului Ştefan Burcuş. Piatra de temelie a fost pusă de Principele Ferdinand şi principesa Maria la 11 mai 1908, fiind inaugurat trei ani mai târziu la 27 mai 1911 printr-o ceremonie solemnă în prezenţa regelui Carol I. În ziarul Universul din 23, 24, 25 mai 1911 este descrisă întreaga ceremonie de inaugurare. "După 42 de ani de existenţă Camera are un sediu care se înalţă măreţ în inima comerţului bucureştean. Clădirea aceasta impunătoare este un semn potrivit al dezvoltării comerţului nostru. Frumoasă şi înălţătoare a fost serbarea, la care s-au împărtăşit sufleteşte comercianţii din toată ţara şi toţi cei care ştiu să preţuiască însemnătatea negoţului."

EDIFICIU MONUMENTAL
Din revista Analele de Arhitectură aflăm că licitaţia pentru construcţia clădirii, care a fost evaluată atunci la 800.000 lei aur, a fost câştigată de antreprenorii Costa şi Luigi Forabasco, care au oferit o reducere de 3,83%, iar arhitectul Toma Dobrescu a fost numit dirigintele lucrării. Arhitectul Ştefan Burcuş l-a avut ca ajutor pe arhitectul I.G. Mayer pentru supravegherea lucrărilor. Palatul a fost început la 1 august 1907. "Valoarea construcţiei s-a ridicat în 1911 la 1.300.000 lei aur, iar a instalaţiunilor la 500.000 lei aur şi este executată atât în interior, cât şi exteriorul în stil Ludovic XVI modern."

Stilistic rămânem în aria ecletismului de factură academică, dar puţin orientat spre repertoriul clasic. Este o construcţie cu forme şi proporţii echilibrate, cu o decoraţie elegantă. Parterul şi mezaninul au bosaje, celelalte două nivele fiind ritmate de pilaştrii angajaţi, iar intrările mărginite de câte două coloane masive. Iese în evidenţă intrarea principală aflată la intersecţia străzilor Ion Ghica şi Doamnei, care este accentuată la nivelul etajelor superioare de câte două coloane masive care susţin o arcadă în plin centru. "Frontonul semicircular are în centru un cap de leu ce încadrează două personificări stând pe o plintă în poziţii relaxate. În partea stângă este Industria cu ciocanul în mână, iar în dreapta zeul Mercur având în mână dreaptă caduceul şi în cealaltă o ancoră.

Grupul statuar realizat din piatră în ronde bosse, exprimă nobleţe şi gravitate", scrie Petre Oprea. Statuile sunt bine proporţionate şi se încadrează elegant în întreaga arhitectură a edificiului. Grupul statuar este opera artistului Emil W. Becker. Acoperişul cu dantelăriile sale a fost realizat de meşterul tinichigiu Alexandru Dimitriu.

La parter erau "o serie întreagă de prăvălii, cantoare, un local de café, berărie, apoi o sală epliptică cu colonade a Bursei şi toate dependinţele ei. Antre-sol, birouri pentru diferite servicii. Etajul I rezervat pentru Camera de Comerţ şi Industrie, cu o imposantă sală de şedinţe în formă eliptică şi o galerie de tablouri. Etajul II rezervat cercului de comerţ şi industrie. La această construcţie au conlucrat cei mai importanţi specialişti".

Structura de rezistenţă a clădirii calculată de inginerul Gogu Constantinescu este impresionantă pentru epoca sa. Cărămida era specială întrucât "rezista la 150kg/cm2, cărămizile actuale sunt făcute să reziste la  50kg/cm2", afirmă Nicolae Noica în cartea sa despre edificiile publice construite în timpul domniei regelui Carol I. Planşeele sunt din beton armat pentru a asigura rezistenţa.

După ce a fost timp de jumătate de secol sediu al Bibliotecii Naţionale, în urma unui proces îndelungat va reintra în posesia Camerei de Comerţ, Biblioteca Naţională rămânând şi fără acest spaţiu.

ARH. ŞTEFAN BURCUŞ
"Absolvent al Şcolii Superioare de Arte şi Meserii, al Şcolii de ingineri de la Poduri şi Şosele, al Şcolii de Arhitectură şi diplomat al Şcolii Beaux-Arts, secţia Arhitectură de la Paris în 1900. A fost preşedinte al Societăţii Arhitecţilor şi profesor al Şcolii Superioare de Arhitectură, fondator şi adm. delegat al Soc. Construcţia Modernă."


Arhitectul Ştefan Burcuş (1871-1928) s-a remarcat în cadrul Expoziţiei jubiliare din 1906  când alături de Victor Ştefănescu s-a ocupat de supreavegherea lucrărilor cuprinse în planul expoziţiei. El a proiectat Palatul Artelor, care a ars în 1940 şi Pavilionul Regal. Este cunoscut pentru: Palatul Camerei Bursei, Palatul Administrativ din Craiova (actuala Prefectură), Catedrala din Galaţi şi alte reşedinţe particulare atât din Bucureşti cât şi din ţară    


Mulţumim pentru sprijinul oferit cu generozitate doamnei dr Elena Tîrziman, directoare a Bibliotecii Naţionale a României

Mulţumim doamnei
Letiţia Constantin pentru informaţiile puse la dispoziţie cu amabilitate