Parte din comoara nazistă, ascunsă şi în Elveţia? Cazul octogenarului german Cornelius Gurlitt pare o poveste fără de sfârşit

Tot mai multe indicii întăresc ideea că octogenarul Cornelius Gurlitt a fost tot timpul conştient de ceea ce face şi de comoara nazistă pe care o posedă. În 2012, vameşii şi procurorii bavarezi au găsit şi confiscat 1.406 de opere de artă în locuinţa sa din cartierul munchenez Schwabing. Cazul a ajuns în atenţia opiniei publice abia în toamna lui 2013, prin intermediul jurnaliştilor de la revista germană Focus. La începutul anului 2014, procurorii austrieci au descins în casa din Salzburg a lui Gurlitt şi au găsit alte 60 de opere de artă. Spre deosebire de colegii lor germani, austriecii au predat operele găsite avocaţilor în tutela cărora se află Cornelius Gurlitt, o instanţă germană considerând că acesta are probleme de discernământ. La sfârşitul lunii februarie, echipa de căutări angajată de avocaţii lui Gurlitt a găsit alte 180 de opere ascunse într-o încăpere secretă a locuinţei din Salzburg, colecţia din Austria ajungând astfel la 240 de opere de artă, dintre care cel puţin 60 de mare valoare.

Seifuri în Zurich
Jurnaliştii de la Focus merg mai departe şi susţin că au probe care atestă că Gurlitt are o serie de opere ascunse în Elveţia. Practic, tot scandalul comorii naziste a lui Gurlitt a pornit din Elveţia. Acum trei ani, octogenarul a transportat câteva opere din Germania în Elveţia, pentru a le vinde la o casă de licitaţie. Vameşii elveţieni l-au luat în vizor pe bătrân şi i-au alertat pe omologii germani. După luni de supraveghere şi de colectare de informaţii, aceştia au descins în 2012 în locuinţa sa. Acum, jurnaliştii de la Focus susţin că procurorii germani au extins deja ancheta şi pe teritoriul Elveţiei. Prima certitudine este că, în perioada 1983-1988, Gurlitt a închiriat două seifuri la o bancă din centrul oraşului Zurich. Codurile de identificare ale acestora sunt 5.585 şi 5.647 şi sunt active şi în ziua de astăzi pe numele lui Cornelius Gurlitt.
O altă certitudine este că în perioada 1988-2010 Gurlitt a retras periodic sume mari de bani în numerar de la banca elveţiană. “Unul dintre seifuri are dimensiunile 28-50-9 cm, suficient pentru a depozita picturi şi alte opere de artă. Anchetatorii sunt convinşi că Gurlitt are o colecţie şi în Elveţia”, notează sursa citată.
Două case de licitaţii din Berlin au fost percheziţionate zilele trecute, anchetatorii încercând să găsească acte care să ateste vânzările efectuate de Gurlitt din colecţia sa. Şi mai interesant în această poveste este faptul că enigmaticul domn Gurlitt, care trăia retras în apartamentul său din Munchen, întotdeauna cu storurile trase şi izolat de restul lumii, aproape că nu exista pentru statul german. Oficial, el nu plătea impozite, nu era asigurat social. Cel puţin asta s-a afirmat când presa a descoperit cazul Gurlitt.

Secret
Procuratura din oraşul german Augsburg nu este obligată să dea publicităţii date despre operele din colecţia confiscată de la Cornelius Gurlitt. Asta a decis Curtea de Apel din Bavaria. În luna ianuarie, un reporter al tabloidului german Bild a dat în judecată Procuratura din Augsburg pentru refuzul acesteia de a-i oferi date exacte despre operele confiscate. Jurnalistul a câştigat procesul la Tribunalul din Augsburg, care a decis că informaţiile sunt de interes public, dar decizia a fost corectată de Curtea de Apel din Bavaria, după recursul intentat de Procuratura din Augsburg.

Acuzaţii
Bild acuză o încălcare gravă a Constituţiei.  Preşedintele Consiliului Central al Evreilor, Dieter Graumann, s-a arătat dezamăgit de secretomania autorităţilor germane. “Nu pot să înţeleg o astfel de decizie. Transparenţa ar trebui să fie cuvântul de ordine. Cine caută soluţii corecte şi legale trebuie să asigure o anumită transparenţă”, a acuzat Graumann.