Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe fondul pandemiei de COVID-19, care a adâncit criza economică și socială din țară, circa 3,3 milioane de cetățeni din Republica Moldova au fost așteptați ieri la centrele de votare, pentru a-și alege președintele și a decide, implicit, dacă merg în continuare pe mâna Moscovei sau virează pe calea europeană și transatlantică. În cursă s-au înscris opt candidați, cinci de orientare pro-europeană și trei pro-ruși.
Toate sondajele de opinie realizate înaintea scrutinului indicau însă că șansele cele mai mari de a pătrunde în turul doi al alegerilor le aveau actualul președinte filorus, Igor Dodon, candidat independent susținut de Partidul Socialiștilor (PSRM), și fostul premier de dreapta Maia Sandu, reprezentanta Partidului Acțiune și Solidaritate, într-o reeditare a finalei de acum patru ani, câștigată de liderul de la Chișinău cu numai patru procente (52%-48%).
De altfel, ieri seară, conform exit poll-ului realizat de Comunitatea WatchDog.md și de Institutul de Politici Publice după închiderea urnelor, fără a lua în calcul însă opțiunea alegătorilor din diasporă și din stânga Nistrului, Dodon ar fi obţinut 40,9% din voturi, iar Sandu 34,6%,.în primul tur al scrutinului prezidenţial.Ulterior, după procesarea a peste 99,8% din buletinele de vot, Sandu avea 36.1% din sufragiile exprimate, iar Dodon 32,66%, potrivit rezultatelor parțiale oficiale, într-o răsturnare de situație generată de numărarea opțiunilor din diasporă, acolo unde candidata pro-europeană a obținut o victorie categorică.
Ultimul sondaj de referință, comandat de Institutul de Politici Publice, susținea că, anul acesta, în eventualitatea unui tur doi cu finaliștii Dodon și Sandu, primul ar câștiga alegerile cu o diferență de mai puțin de 1%. Această diferență infimă de voturi, precum și miza uriașă a scrutinului prezidențial au generat o situație electorală tensionată. Opoziția și-a concentrat deja toată atenția asupra votului din regiunea transnistreană, ce ar putea înclina balanța în favoarea lui Dodon, în condițiile în care pentru locuitorii de pe malul stâng al Nistrului a fost deschis un număr nejustificat de mare de secții de votare, așa cum au remarcat o serie de analiști politici. Această manevră a determinat opoziția să afirme că și de această dată se va încerca manipularea votului celor din Transnistria, mai ales că regimul de la Tiraspol, deși a închis regiunea din cauza pandemiei, până pe 1 decembrie 2020, a decis să le permită totuși celor din regiunea transnistreană să vină la vot, în partea dreaptă a Nistrului, la 1 noiembrie. De altfel, opoziția a avertizat deja, prin diferite canale că, în cazul fraudării alegerilor pe baza rezultatelor obținute în regiunea transnistreană, scenariul protestelor din Belarus va fi reeditat în Republica Moldova.
Și în urmă cu patru ani, atunci când candidata pro-europeană conducea în sondaje, Kremlinul și armata de consultați ruși, aflați și acum în spatele lui Dodon, par să fi apelat la votul contra cost al locuitorilor pro-ruși din regiunea transnistreană, aduși în mod organizat, cu autocarele, la secțiile de vot. Concomitent, la vremea respectivă, Biserica rusă a început să-l laude pe familistul Dodon și să o blameze pe Maia Sandu că nu are copii, inoculând electoratului ideea că este mason și susținută de homosexuali. Nu în ultimul rând, imensul aparat de propagandă organizat în sprijinul lui Dodon a răspândit celebra știre fake cu cei 30.000 de sirieni pe care Sandu ar fi convenit cu cancelarul german, Angela Merkel, să-i adăpostească în Republica Moldova, în contextul crizei din Siria.
„Kremlinovici”, promisiuni neonorate
Poreclit „Kremlinovici” pentru servilismul său față de Moscova, Dodon a refuzat să participe anul acesta la orice dezbatere electorală cu contracandidații săi, pe fondul acuzațiilor că actualul președinte ar primi bani de la oligarhul Vlad Plahotniuc, cel care a continuat să sărăcească țara și în timpul primului mandat al liderului de la Chișinău, în pofida promisiunilor sforăitoare de luptă contra corupției făcute de liderul PSRM în campania electorală din 2016. De asemenea, Dodon mai este acuzat că este finanțat masiv de către Rusia.
În timpul actualei campanii, Dodon nu a mai pledat pentru anularea Acordului de Asociere cu UE. Ar fi fost un pic cam dificil, în condițiile în care, deși își arogă meritul revenirii produselor moldovenești pe piața rusă, statisticile oficiale arată că peste 60% din exporturile moldovenești sunt asimilate de piața UE, cota Rusiei fiind de doar 15 procente. El și-a continuat însă retorica pro-rusă, antiunionistă și împotriva NATO, iar planul de federalizare nu a dispărut dintre prioritățile PSRM, al cărui lider de facto a rămas.
Același Dodon i-a speriat pe alegători că, dacă vor vota un alt candidat, țara va fi „destabilizată și în conflict”, deoarece Președinția, Guvernul și Parlamentul nu vor mai avea aceeași linie politică. În cei patru ani de mandat, pe lângă promisiunile neonorate în lupta anticorupție, Dodon i-a numit pe unioniști, ce constituie circa 25% din populația țării, drept „lepădături și trădători ce trebuie interziși” și, deși, conform Constituției, ar trebui să fie „garant al suveranității”, el a depus flori, alături de liderul separatiștilor din Tiraspol, la monumentul cazacilor de la Bender, care, în 1992, au tras în polițiștii moldoveni chemați să apere integritatea țării.
„Moldova nu are nevoie de haos și de criză politică”.
Igor Dodon
