Antidoping şi mandate de filaj

Obişnuiţi să analizăm cererile cetăţenilor români adresate CEDO, care reclamă, în majoritatea cazurilor, condiţiile inumane din puşcării sau proceduri abuzive ale Poliţiei şi parchetelor, aflăm cu surprindere că aria plângerilor europenilor către Curtea de la Strasbourg este cu mult mai largă.Totuşi este o surpriză să descoperim o decizie CEDO care a soluţionat o reclamaţie a unor sportivi de top din Franţa. Federaţia naţională a asociaţiei şi sindicatelor sportive (FNASS) şi alte organizaţii sportive au dat în judecată statul francez (cauzele 48151/11 şi 77769/13) în baza art. 8 al Convenţiei care impune respectarea vieţii de familie, respectarea domiciliului şi respectarea vieţii private. Sportivi din numeroase discipline, înscrişi într-un ,,grup-ţintă”, au obligaţia de furnizare prealabilă a informaţiilor privind localizarea lor în vederea efectuării de controale inopinate pentru lupta împotriva dopingului. Aceste informaţii şi reglementările în detaliu pentru fixarea locurilor unde pot fi făcute testele antidoping, anunţate de sportiv pentru fiecare zi a unui trimestru, cu o agendă zilnică precisă, sunt cuprinse într-o ordonanţă din 2010 a Agenţiei franceze pentru lupta antidoping.

Curtea a respins reclamaţia sportivilor de top considerând că nu este nicio încălcare a art. 8 al Convenţiei. Motivaţia deciziei accentuează protecţia pentru sănătatea sportivilor atât prin mijloacele de combatere a dopingului, cât şi păstrarea unor întreceri corecte în competiţii, faţă de care publicul are un interes legitim. „Fără a subestima impactul pe care îl au obligaţiile de localizare asupra vieţii private a reclamanţilor, motivele de interes general care le impun au o importanţă deosebită şi justifică restricţiile privind drepturile acordate acestora prin articolul 8 din Convenţie”, conchide decizia în unanimitate a judecătorilor în Hotărârea din 18.01.2018, Secţia a V-a.

Cum ar fi soluţionată însă o reclamaţie la intruziunea secretă în domiciliu, în viaţa privată prin puterea unui mandat de siguranţă naţională acordat abuziv şi care se dovedeşte infirmat de realitatea faptelor? Câte din cele 2.496 de mandate date în România în anul 2014 de supraveghere extinsă prin filaj continuu, montare de aparatură video şi de ascultare la domiciliu a „suspecţilor”, aleşi dintr-un ,,grup-ţintă” de politicieni aflaţi în campania electorală, încalcă art. 8 al Convenţiei? Iată cum statul represiv, de factură stalinistă, deschide o pistă nouă pentru cererile venite la CEDO din România.