Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Constantin Ticu Dumitrescu, a încetat din viaţă ieri la Spitalul de Urgenţă Floreasca, în urma unei grave suferinţe hepatice.
Purtătorul de cuvânt al spitalului, doctorul Bogdan Opriţă, a precizat că Ticu Dumitrescu a fost internat mai mult de o lună în această unitate şi joi a cerut să fie externat. A fost om politic, deţinut politic, senator de orientare creştin-democrată (în două legislaturi între 1992 şi 2000), preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iniţiatorul Legii Lustraţiei, membru al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii. Din 1990 a fost membru al CPUN. La 22 decembrie 1989 a pătruns cu alţi oameni în sediul Comitetului Central, participând la evenimente. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democraţiei în România, iar ca parlamentar a iniţiat şi alte legi în afara Legii Lustraţiei, printre care amintim Legea deconspirării Securităţii, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă. S-a afirmat în activitatea PNŢCD, fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. După 2003 s-a retras din activitatea politică.
VIAŢĂ GREA ÎN COMUNISM
Viaţa sa a fost extrem de zbuciumată pe timpul comunismului. S-a născut într-o familie de învăţători, iar tatăl său, membru al Partidului Naţional Ţărănesc, a fost exclus din învăţământ pe motive politice, urmărit şi arestat. A urmat destinul familiei sale în lupta împotriva comunismului, fiind arestat în repetate rânduri de Siguranţa şi Jandarmeria comunistă pe când era elev al Liceului “Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, colaborator apropiat al profesorului Virgil Şerbănescu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc pe judeţul Prahova, sau student (1945-1948). A fost eliminat din Facultatea de Drept şi urmărit de Securitate. A devenit fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic la doi ani şi jumătate de puşcărie corecţională. Neputând continua studiile universitare, s-a refugiat în sectorul construcţiilor, unde a îndeplinit tot felul de activităţi: muncitor, tehnician, şef de brigadă, şef de şantier, pe şantiere de construcţii forestiere în Munţii Cerna, Bucegi şi zona Vrancea. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, a fost arestat din nou în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crimă de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la şase ani de închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, o dată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România. În anul 1982 primeşte din partea CC al PCR, cu semnătura lui Nicolae Ceauşescu, Ordinul Muncii Clasa a III-a pentru contribuţia adusă la “propăşirea muncii socialiste”. În închisorile comuniste s-a comportat exemplar ca deţinut, nu a ieşit din cuvântul paznicilor şi ofiţerilor de lagăr şi nu a făcut nici o zi de carceră, aşa cum făceau foarte mulţi dintre deţinuţii anticomunişti. După revoluţia din decembrie 1989 a primit dosarul de fost deţinut politic de la fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, dosar pe care a refuzat să-l publice, invocând diverse motive. CNSAS nu deţine dosarul lui Ticu Dumitrescu. La 27 mai, anul acesta, Constantin Ticu Dumitrescu şi-a lansat la sediul Institutului Cultural Român primul volum al cărţii “Mărturie şi document”, cuprinzând file de istorie a gulagului românesc.
LEGEA LUSTRAŢIEI S-A NĂSCUT CU GREU
Ticu Dumitrescu a depus în 1994 un proiect de lege a lustraţiei la Senatul României, însă proiectul a fost respins de majoritatea de atunci. Trei ani mai târziu, în 1997, Dumitrescu depune tot la Senat un alt proiect legislativ pe această temă, Legea accesului la funcţiile publice. Proiectul îi viza atât pe securişti, cât şi pe miliţieni sau pe judecătorii militari. Consiliul Legislativ l-a respins însă pe motiv că era neconstituţional. După doi ani, la 7 decembrie 1999, a fost votată Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, cunoscută mai ales sub denumirea de “Legea Ticu”. Prin aceasta s-a constituit Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). În formula iniţială, legea cuprindea şi principiul lustraţiei, preluat de fapt din Proclamaţia de la Timişoara. La 17 martie 2006, Guvernul l-a numit pe Ticu Dumitrescu reprezentant al său în CNSAS, iar în cursul acestui an “Legea Ticu” a fost declarată ca fiind neconstituţională.
ÎNMORMĂNTAT ÎN SATUL UNDE S-A NĂSCUT
Trupul neînsufleţit al lui Constantin Ticu Dumitrescu a fost depus ieri, la sediul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA), în holul central al clădirii, unde va rămâne până duminică dimineaţă, accesul fotoreporterilor şi al echipelor de televiziune fiind interzis, la cererea familiei defunctului. Ticu Dumitrescu a fost torturat în subsolurile clădirii MIRA, sediu în care în trecut a funcţionat Comitetul Central al Partidului Comunist Român şi care ulterior a găzduit Senatul. Ticu Dumitrescu va fi înmormântat mâine în satul Fânari (fostul Ciumaţi) din judeţul Prahova, acolo unde s-a născut şi unde sunt înhumaţi şi părinţii săi. Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Prahova, Paul Mancaş, a spus că Ticu Dumitrescu “este prahovean şi a vrut să fie înmormântat lângă părinţii săi. Aceasta a fost ultima sa dorinţă”.
