Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în această dimineaţă, la vârsta de 93 de ani. Era ultimul supravieţuitor al Rugului Aprins.
Mişcarea Rugului Aprins a fost o adunare a trăitorilor creştin-ortodocşi, la baza căreia au stat Alexandru Teodorescu (viitorul monah) şi Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în oraşul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim, potrivit activenews.ro.
Printre membrii grupării s-au aflat: Benedict Ghiuș, Roman Braga, Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Arsenie Papacioc, Alexandru („Codin”) Mironescu, George Văsii și Șerban Mironescu, Nicoale Rădulescu și Dan Grigore Pistol, Dumitru Stăniloaie, Petroniu Tănase, Grigore Băbuş, Bartolomeu Anania, Andre Scrima, Arsenie Boca, Antonie Plămădeală, Nichifor Crainic şi mulţi alţii.
Printrei ei, părintele Roman Braga, regretatul duhovnic care a murit, în această dimineaţă, la vârsta de 93 de ani, Născut în Basarabia, la Condriţa, el a început pregătirea teologică la seminariile de la Cernica, Bucureşti şi apoi Chişinău.
Părintele Roman Braga (Foto I www.cuvantul-ortodox.ro)
În 1947, a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să se înscrie la doctorat. Apropierea de viaţa autentică creştină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldăruşani. Însă vocaţia sa de luptător se va concretiza în timpul facultăţii, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă. Alături de alţi colegi, precum Antonie Plămădeală, Nicolae Bordaşiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest intitulat „Fraţi creştini” în care îi îndeamnă pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea de 1 mai.
La 9 iulie 1948 este arestat, apoi condamnat la cinci ani temniţă grea. A fost trimis la Peninsula-Valea Neagră, în „brigada preoţilor”, unde a muncit timp de 582 de zile. La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Dupa ce a iesit din prima detentie,Mitropolitul Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa, oficialilor nu le era pe plac activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou, dar nu gaseau motive. Pana la urma, a fost arestat si dus la Bucuresti.
În 1958 a fost condamnat, din nou la 18 ani de închisoare şi 10 ani de degradare civică. A fost eliberat în 1964, odată cu decretul lui Ceauşescu. În total, a făcut 11 ani de închisoare. În 1968, patriarhul Justinian îl trimite misionar în Brazilia şi apoi în Statele Unite.
