Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omenirea nu are prea multe soluţii de luptă impotriva schimbărilor climatice. Reimpăduririle rezolvă doar parţial problema dioxidului de carbon din atmosferă. Ele trebuie dublate de utilizarea energiei alternative, de metode industriale (pomparea directă a CO2 in apa oceanului, la mare adăncime, sau ingroparea gazului).
Opinia publica identifică drept factor principal pentru incălzirea globală şi schimbările climatice defrişarea pădurilor, considerănd că rezolvarea problemelor constă intr-un program de reimpădurire masivă. Adevărul este că responsabile pentru emisia de dioxid de carbon in atmosferă sunt, alături de defrişări, o multitudine de alte activităţi umane: arderea combustibililor fosili (păcură, cărbune) pentru producţia de energie electrică şi termică, arderea combustibililor fosili (benzină, motorină) pentru transporturi, producţia de ciment pentru construcţii (o tonă de ciment eliberează o tonă de CO2), producţia de oţel şi de materiale sintetice, agricultură, etc., iar soluţia problemelor nu este nici pe departe atăt de simplă.
REZOLVARE PARŢIALĂ. Reimpădurirea rezolvă doar parţial problema dioxidului de carbon din atmosferă, pentru că un arbore ajunge la maturitate in zeci de ani, procesul fiind lent, iar cantitatea de dioxid de carbon stocată in trunchiul său prin fotosinteză este eliberată la loc in atmosferă după moartea copacului, prin fenomenul de putrezire sau prin arderea materialului lemnos rezultat. Pentru ca dioxidul de carbon rezultat să rămănă fixat in sol este nevoie ca trunchiul arborelui să sufere un proces de incarbonizare (fosilizare), transformăndu-se in cărbune, dar acest fenomen se produce numai in condiţii speciale şi in perioade foarte indelungate de timp (ere geologice).
In raportul asupra incălzirii globale publicat de Grupul Interguvernamental pentru Schimbarea Climatului (IPCC), s-a pus accentul pe soluţii rapid aplicabile, cum ar fi eficientizarea producţiei de energie electrică şi termică prin creşterea randamentului şi reducerea cantităţilor de combustibili fosili consumate in proces, precum şi pe folosirea energiilor nepoluante. Utilizarea energiei solare, energiei eoliene, a mareelor şi a energiei geotermice, ajută substanţial la reducerea cantităţilor de CO2 eliberate in atmosferă. Folosirea energiei nucleare este de asemenea o soluţie vizată pentru diminuarea cantităţilor de gaze cu efect de seră, dar a fost subliniată necesitatea ca producţia acestei forme de energie să fie corelată cu o politică serioasă de reducere a riscurilor ce decurg din utilizarea acestei tehnologii.
Raportul a pus in evidenţă şi căteva metode industriale ce se conturează in prezent pentru reducerea cantităţii de CO2 din atmosferă, prin fixarea acestuia in sol prin procese speciale de mineralizare, prin pompare directă in straturile geologice chiar in procesul de extracţie a gazelor naturale sau a petrolului, prin pompare directă in straturi geologice saline (ce sunt potrivite pentru reţinerea CO2 pe timp indelungat), sau prin pomparea directă a CO2 in apa oceanului la mare adăncime, soluţie potrivită pe termen scurt. In acest din urmă caz, gazul formează cu apa o soluţie de acid carbonic care, in timp, eliberează dioxidul de carbon conţinut.
IMPACT PE TERMEN LUNG. Problema utilizării pe scară largă a acestor tehnologii este că procesul de captare şi stocare a dioxidului de carbon măreşte costurile, iar firmele implicate in producţia de bunuri şi energie nu au interes să le aplice. In plus, impactul pe termen lung al acestor tehnologii asupra mediului nu a fost bine studiat, fiind necesare in continuare fonduri şi programe susţinute de evaluare a costurilor, riscurilor şi beneficiilor rezultate. Dar partea cea mai dificilă a procesului de reducere a gazelor cu efect de seră este acordul naţiunilor pentru implementarea unei politici globale care să traseze o strategie-cadru cu obiective precise şi sancţiuni, strategie fără de care nu este posibilă stoparea fenomenului de incălzire globală.
