Bucureşti 555. Distracţia în Bucureştiul de odinioară

Timpul liber era umplut cu petreceri, spectacole de teatru şi operetă, băi calde, dresuri de cai şi patinaj
Grădina Bellu era cea mai căutată în epoca regulamentară, fiind situată în afara oraşului, la capul podului Belicului (Calea Şerban Vodă de astăzi), scrie Emanuel Bădescu în volumul “Bucureşti, 550 de ani de la prima atestare documentară”. Cândva proprietate a Mitropoliei, era cel mai apropiat loc de petrecere în zilele de sărbătoare sau la sfârşit de săptămână al Bucureştenilor. După 1864 această grădină a fost cumpărată de primăria oraşului şi transformată în cimitir.

Un alt loc de răsfăţ pentru bucureşteni era Grădina cu cai. Situată în stânga râului Dâmboviţa, de o parte şi de alta a străzii cu acelaşi nume era cuprinsă între Splaiul M. Kogălniceanu şi bulevardul Elisabeta. Conform mărturiilor, aici se întâlneau tinerii conspiratori paşoptişti la o cană de bere şi pentru a vedea reprezentaţiile dresorilor de cai. Mai târziu, între 1860 şi 1865, s-au ridicat câteva pavilioane unde vara, contra doi sfanţi de persoană, se făceau băi calde, în timp ce iarna, baia mare de două persoane costa şase sfanţi. Grădina avea şi o scenă pe care a debutat viitorul mare actor Ştefan Iulian, pe atunci elev al Liceului Matei Basarab de la Podul Calicilor. Grădina a fost desfiinţată cu ocazia canalizării Dâmboviţei.

De la Grădina la Galeriile Blanduziei
Grădina Blanduziei a fost printre primele locuri în care  s-au prezentat spectacole de operetă. Numită la început Grădina Gagel, mai apoi Edison şi în cele din urmă prin 1890, Blanduziei, grădina se afla pe locul unde se întretaie str. Academiei cu strada Doamnei. Acolo au jucat actorii I. Băjenaru, C. Murgeanu, V. Maximilian, Margareta Dan, Leontina Ioanid şi M.A. Alexandrescu. După Primul Război Mondial, de jur împrejurul ei s-au ridicat construcţii cu parter şi etaj pe care le deţineau remizierii Bursei unde se perfectau tranzacţiile diferitelor vânzări şi cumpărări de acţiuni care au funcţionat până în 1947, în clădirea din spate organizându-se frevent expoziţii şi concerte de muzică de cameră. Cândva, locul s-a numit Galeriile Blanduziei.
Grădina Union era situată pe str. Câmpineau, colţ cu str. sf. Ionici, unde s-au aflat în urmă cu 70 de ani Hotelul Simplon şi grădina restaurantului Viticola, iar astăzi se înalţă Blocul Turn. Fusese întemeiată de colonia Union- Suisse. Cunoscută mai cu seamă din comedia “O noapte furtunoasă” a lui I.L. Caragiale, grădina Union a fost un punct de atracţie datorită actorului braşovean I.D. Ionescu, întemeietorul cupletului politic.
 
Grădina Oteteleşteanu
Grădina Oteteleşteanu se afla pe Calea Victoriei în spatele clădirii în care a locuit Ioan Oteteleşteanu cel care acumulase între 1841 şi 1881 o avere imensă de pe urma contractului de exploatare a ocnelor de sare ale statului. Bogăţia a permis soţilor Oteteleşteanu să dea recepţii la care era invitat “high-life”-ul Bucureştilor şi despre care scria Claymoor (Mişu Văcărescu) în L’independence Roumaine şi în La Roumanie Illustree. Neavând moştenitori, Ioan Oteteleşteanu şi soţia sa, Elena, au lăsat moştenire întreaga avere, prin testament, Academiei Române. Clădirea din Calea Victoriei a fost transformată în hotel, numit Frascatti, iar în grădina de alături, înspre Calea Victoriei, s-a amenajat o construcţie cu terasă şi umbrare numită Terasa Oteteleşteanu, unde funcţionau o cafenea, o berărie şi un restaurant. Mai târziu, s-a făcut şi un teatru de vară unde nenumărate companii particulare de teatru au susţinut spectacole de revistă şi de operată. Din presa vremii mai aflăm că, în timpul iernii, pe un lac artificial se făcea patinaj şi se juca hochei.