Ceva între guvernantă şi cucoană: Tovarăşa Ildiko

Luni, 20 octombrie, veţi putea citi în Jurnalul Naţional un interviu inedit cu primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.

• Marius Tucă: Era o întrebare importantă şi n-am să uit de ea. Cum a fost copilăria? Pentru că unii copilăresc pe maidan, alţii în Primăverii.

Sorin Oprescu: Şi, şi. Nu în Primăverii, la periferia lu’ Primăverii. Era o chestie foarte curioasă. Până când să-i schimbe Ceauşescu din funcţie, când erau mari, stăteau aici  în partea asta din cartier, eu stăteam la linia ferată, la Ilie Pintilie, acum Iancu de Hunedoara. Până atunci mă chemau Oprescu. Eram Oprescu, colegul lor. Ce faci bă Oprescule?, ziceau ei., fiind şi mai mici ca mine cu doi ani, până le scăpam o palmă. Majoritatea erau mai mici ca mine Şi după ce le scăpam o palmă, ne împrieteneam când tat-su… îi rotea Ceauşescu, era principiul rotirii. Principiul rotirii se petrecea şI în cartier. Plecau din Primăverii şi ajungeau prin Londra care Londra era lângă Iilie Pintilie. Atunci  aflau că mă cheamă Sorin, atunci aflau că au nevoie de influenţa mea în cartier. Într-un fel eram un lider de opinie…

• Marius Tucă: Mi se pare incredibil ca numele sau porecla să ţi se schimbe în funcţie de regim.

Sorin Oprescu: Dar copiii o făceau inconştient. Îmi aduc aminte când copiii persoanelor de vază aveau perioade foarte bune pentru ei când îşI permiteau orice, chiar şi să devină obraznici cu cei care erau în jurul lor. Nu e obligatoriu.. că nu-i învăţau părinţii să fie aşa pentru că pe părinţi nu-i vedeau la faţă. Trăiau de obicei cu bona, atunci nu se chema bonă, nu mai ştiu cum se chema…

• Marius Tucă: Guvernantă?

Sorin Oprescu: Nu.

• Marius Tucă: Ceva între guvernantă şi cucoană?

Sorin Oprescu: Nu, era tovarăşa Ildiko sau tovarăşa aia, te rog să-mi dai o cafea.

• Marius Tucă: Tovarăşa cred că e bine.

Sorin Oprescu: Cam aşa se discuta în familie.

• Marius Tucă: Nu era nici guvernantă, nici bonă, era tovarăşă. Ce putea să ne spună despre prietenie? Pentru că şI povestea de puţin mai devreme ţine de loialitate, de prietenie, de circumstanţele prieteniei. Care sunt prietenii lui Sorin Oprescu?

Sorin Oprescu: A fost o valoare foarte mult căreia eu i-am dat atenţie şi peste ani am învăţat că în viaţă rezolvi mult mai multe lucruri, chiar profesionale, atunci când te duci la un om deschis şI pe care l-ai simţit că ţi- e prieten.  Sigur unii m-au dezamăgit cum şI eu poate la rândul meu i-am dezamăgit pe unii. Nu am ţinut însă niciodată socoteala, dar în orice caz au fost mult mai mulţi ca duşmanii. De ce? Atunci când nu am simţit că nu-mi dă ghes inima la a continua o prietenie  sau a începe o prietenie, m-am retras fără nici un fel de discuţii. Nu m-am retras cu strigăte, cu din astea..

---

Interviu Oprescu - Primarul, doctorul, demiurgul

Luni, 20 octombrie, veţi putea citi în Jurnalul Naţional un interviu inedit cu primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.
Un interviu care ne dezvăluie, din amintiri, cu amănunte extrem de picante, într-un limbaj colorat, de Drumul Sării, pe Sorin Oprescu, co­pi­lul care îşi adora mama, tânărul re­pezit la întâlnirile cu fetele, soţul care s-a trezit divorţat din cauza soacrei, chirurgul care vorbeşte mult în sala de operaţie şi, nu în ultimul rând, pe cel care pentru binele făcut a fost răsplătit cu iluzia că este demiurg. Un interviu cu Sorin Oprescu, chirurgul dependent de spital, care a simţit moartea, a mirosit-o. Care a avut operaţii gre­le, a tratat pacienţi celebri, a învăţat să rămână în frunte fără compromi­su­ri, un model fiindu-i bunicul său. Care i-a tratat pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase.