Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Exact în ziua în care preşedintele CSM, judecătorul Adrian Bordea, şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătoarea Livia Stanciu, şi fosta şefă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), procuroarea Oana Haineală, au participat alături de alţi reprezentanţi de la vârful sistemului judiciar la recepţia oferită de Ambasada SUA cu prilejul Zilei Americii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis hotărârea nr. 846bis/03.07.2014, prin care a stabilit că, în situaţia în care DNA a început urmărirea penală faţă de un judecător sau, atenţie, faţă de un “apropiat” al acestuia, respectivul judecător “intră în conflict cu obligaţia de a judeca imparţial” şi, prin urmare, trebuie să se abţină de la a mai judeca dosare de corupţie, potrivit unui articol preluat de pe Lumeajustiţiei.ro. Mai exact: “Judecătorul faţă de care s-a început urmărirea penală pentru savârşirea unei fapte de corupţie ar trebui să se abţina de la soluţionarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situaţiei sale, întrucât se încalcă aparenţa de imparţialitate şi obiectivitate de care orice judecător este răspunzător”.
La prima vedere- susţin jurnaliştii de la luju.ro- această hotărâre a Plenului CSM vine să clarifice o mai veche problemă, şi anume, în ce măsură un judecător care este vizat într-o cauză penală mai poate judeca cu imparţialitate dosarele în care acuzaţiile sunt formulate de parchetul care îl cercetează în acea cauza. Din nefericire, însă, răspunsul pe care îl oferă CSM nu satisface, ba mai mult, dă nastere unor noi controverse care sporesc suspiciunea opiniei publice asupra probităţii şi profesionalismului celor care conduc sistemul.
Un instrument pus exclusiv în mâna procurorilor DNA
Parcurgând cu atenţie hotărârea nr. 846bis/03.07.2014 a Plenului CSM, se observă că decizia îi are în vedere doar pe judecătorii care judecă dosare de corupţie, prin urmare, este susceptibilă a fi discriminatorie. Mai-marii CSM au decis că un judecator ar trebui să iasă din dosarele DNA dacă el sau un apropiat al său este urmarit penal pentru luare de mită sau pentru alte infracţiuni de corupţie ori asimilate acestora, fără a preciza dacă judecatorul ar trebui să se abţină într-o cauză în care judecă o persoană cercetată, să zicem, pentru vătămare corporală din culpă şi judecătorul însuşi e cercetat pentru aceeaşi faptă într-un dosar al unui parchet ordinar. Această primă “scapare” din hotărârea CSM – tratamentul inegal – poate fi interpretată cu uşurinţa drept o dedicaţie oferită Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), un instrument pus la dispoziţia procurorilor Laurei Codruţa Kovesi.
CSM calcă în picioare prezumţia de nevinovăţie a judecătorilor
O a doua problemă care pune sub semnul îndoielii decizia Plenului CSM este legată de nerespectarea prezumţiei de nevinovăţie a judecătorilor vizaţi. Potrivit dispozitivului hotărârii CSM, judecătorul ar trebui să iasă din dosarul DNA în momentul în care DNA începe urmărirea penală impotriva sa: “Judecătorul faţa de care s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ar trebui să se abţină de la soluţionarea pricinilor cu aceasta natură până la clarificarea situaţiei sale (...)”. Deşi în dispozitiv nu se menţionează, în motivarea hotărârii scrie negru pe alb că judecătorul trebuie să se abţina chiar şi atunci când vizat de urmărirea penală este un apropiat al său: “Un conflict de interese apare atunci cand interesul personal al judecătorului (sau al celor apropiaţi lui) intră în conflict cu obligaţia judecătorului de a judeca imparţial. Judecătorul aflat într-o situaţie de conflict de interese este dator să se abţină, întrucât nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză (nemo in rem suam auctor esse potest)”. Evident, CSM nu defineşte notiunea de “apropiat al judecatorului”, lăsând-o, într-un mod periculos, la aprecierea procurorilor DNA.
Astfel, eliminarea judecătorilor incomozi devine, şi in teorie, mai uşoară pentru DNA, potrivit articolului din Lumeajustiţiei.ro. CSM decide că este suficient ca un procuror anticorupţie să înceapă urmărirea penală împotriva unui judecător, respectiv, să invoce “indicii privind săvârşirea unei infracţiuni”, şi nu probe, pentru a-i forţa acestuia abţinerea. Ce se întâmplă însă dacă respectivul judecător nici macar nu ajunge să fie trimis în judecată? Sau dacă este achitat, situaţie cât se poate de plauzibilă dat fiind numărul imens de achitări cu care se confruntă DNA- cea mai solida dovada a subţirimii rechizitoriilor întocmite de procurorii Codruţei Kovesi.
O variantă mai aproape de normalitate era ca scoaterea unui judecător dintr-un dosar de corupţie, în cazul în care acesta este urmărit penal pentru corupţie, să treaca întâi printr-un filtru al CSM, care să decidă dacă se impune sau nu o asemenea măsură.
Lumeajustiţiei.ro prezintă dispozitivul Hotărârii nr. 846bis din 3 iulie 2014 a Plenului CSM:
“1. Judecătorii care, în exerciţiul funcţiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infracţiuni în orice circumstanţe (de exemplu, acceptă mita) nu pot beneficia de imunitate faţă de procesul penal ordinar.
2. Obligaţia judecătorului de păstrare a secretului deliberării în legătura cu fapta cu privire la care este cercetat penal încetează în momentul în care, în condiţiile art. 307 din Codul penal, i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, calitatea de suspect, fapta pentru care este suspect, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale prevăzute la art. 83 din acelaşi cod, încheindu-se despre toate acestea un proces-verbal.
3. Judecătorul poate fi audiat ca martor într-un proces al carui obiect este săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu procesul deliberării.
4. Judecătorul faţă de care s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ar trebui să se abţină de la soluţionarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situaţiei sale, întrucât se încalcă aparenţa de imparţialitate şi obiectivitate de care orice judecător este răspunzator.
5. Principiile independenţei, imparţialităţii şi integrităţii judecătorului consacră în primul rând obligaţii, astfel că nu pot fi invocate drept justificări pentru disimularea unei conduite care este ea însăşi o ameninţare a independenţei şi imparţialitatii justiţiei şi a procesului echitabil, cum este cazul corupţiei.
6. Judecătorul poate fi audiat cu privire la fapte care vizează orice interferenţă exterioara procesului cognitiv al deliberării, care pot avea caracter ilicit, dar nu şi cu privire la procesul cognitiv propriu-zis al deliberării”.
