Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Despre conservarea naturii se vorbeşte destul de rar, iar de multe ori este considerat domeniul care ar frâna dezvoltarea. Fundamentul real, şi anume acela că dezvoltarea sistemelor socio-economice se poate face numai pe baza sistemelor ecologice naturale şi seminaturale, este adeseori ignorat sau desconsiderat.
Prizonieri încă ai conceptului, demult abandonat la nivel internaţional, că mediul nu reprezintă un factor limitant al dezvoltării, importanţă majoră având doar capitalul financiar, activităţile de conservare nu au avut niciodată un suport real din partea autorităţilor.
La nivel european, România deţine cel mai diversificat şi valoros patrimoniu natural, fiind singura în care se găsesc cinci regiuni biogeografice. Principala modalitate de a conserva şi proteja acest patrimoniu natural este aceea de a crea o reţea de arii naturale protejate, reprezentativă pentru diversitatea speciilor sălbatice şi a habitatelor naturale.
Pentru a se conforma condiţiilor de aderare şi pentru a-şi respecta obligaţiile asumate prin tratate, convenţii şi acorduri internaţionale, România a trebuit să îşi stabilească reţeaua de arii naturale protejate, urmând să îi şi asigure un management corespunzător. Suprafaţa ariilor naturale protejate de interes naţional reprezintă 7% din teritoriul ţării, iar suprafaţa totală a siturilor Natura 2000, de interes European, raportată la suprafaţa ţării, este de 17,84% – 273 Situri de Importanţă Comunitară şi 108 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică. Dintre acestea, o parte au şi statut de protecţie stabilit la nivel internaţional. Astfel că avem 3 Rezervaţii ale Biosferei: Delta Dunării, Retezat, Pietrosul Rodnei şi 5 situri Ramsar: Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Lunca Mureşului, Complexul Piscicol Dumbrăviţa, Lacul Techirghiol. Din totalul de 982 de arii naturale protejate de interes naţional existente în România, 13 sunt parcuri naţionale şi 14 sunt parcuri naturale a căror gestionare se face prin structuri de administrare special constituite, restul fiind rezervaţii naturale a căror administrare se poate face prin preluare în custodie. Conform datelor prezentate în Raportul privind Starea Factorilor de Mediu, în anul 2007 doar pentru 347 din acestea existau încheiate contracte de custodie.
METODOLOGIE DA, POSTURI BLOCATE
Şi pentru că administrarea acestei reţele trebuie făcută pe baze solide, cu personal specializat şi resurse financiare adecvate, existenţa unei Agenţii Naţionale pentru Ariile Naturale Protejate se impunea, realizarea acestei structuri fiind pentru prima dată legiferată în anul 2005, o dată cu revizuirea Legii Mediului. Pe hârtie. În 2007, noua legislaţie în domeniu a detaliat responsabilităţile acestei agenţii, dar înfiinţarea s-a materializat abia la finalul anului 2008, reuşind până în prezent să aibă 3 angajaţi. Agenţia răspunde de "administrarea unitară şi eficientă a ariilor naturale protejate", iar ordinul prin care ministrul Mediului a aprobat la sfârşitul lui noiembrie 2008 metodologia de atribuire a administrării acestora prevede că în termen de 90 de zile de la acea dată toate contractele de administrare şi convenţiile de custodie existente se modifică sau încetează. Asta în ideea că se reevaluau ofertele şi se încheiau noi contracte cu Agenţia. Numai că toate aceste activităţi implică existenţa unor oameni. Iar Guvernul tocmai a blocat posturile vacante. Aşa că nu poţi să nu te întrebi ce se va întâmpla în viitorul foarte apropiat nu doar în sutele de situri Natura 2000, încă neadministrate de nimeni, dar şi în cele care aveau până acum administrare.
