Doliu în cultura românească. Actorul Vladimir Găitan a murit

Actorul Vladimir Găitan a murit, în această seară, la vârsta de 73 de ani. Anunțul a fost făcut de profesorul Nicolae Călugarita.

„Tocmai am aflat de la dl. Nicolae Calugarita  ca a plecat si Vladimir Gaitan. Sa ne rugam pentru sufletul acestui minunat si daruit om. Dumnezeu sa-l ierte! Acesta rugaminte devine din ce in ce mai adevarata:Doamne, te rog, fa-ti partid, mai lasa artistii pe pamant pentru ca merita. Trist, foarte trist”.

De peste 30 de ani, Vladimir Găitan se lupta de ani buni cu o formă rară de cancer care îi afectează sângele.

“După analize s-a descoperit că am o formă de cancer de sânge şi mi s-au mai dat 10 ani de trăit. Dar uite că au trecut 27 de ani de atunci şi sunt încă în viaţă. M-am menajat şi am încercat să nu mai fac sport, să stau cuminte. În tinereţe am fost de două ori în străinătate, pentru tratament. Acum fac unul la Fundeni şi ţin să le mulţumesc celor de acolo. Sunt bine îngrijit, sunt doctori profesionişti. Soţia mă susţine, ea îmi aminteşte mereu să iau pastilele. Tratamentul e însă unul costisitor: “În urmă cu cinci ani (în 2009 –n.r.) am ieşit la pensie, primesc 1.300 lei, dar, cum aproape pe toţi îi dau pe pastile, trebuie să urc în continuare pe scenă, pentru un ban în plus”, mărturisea Vladimir Găitan în 2014.

Vladimir Găitan, discurs cutremurător în 2019 – “Simt că sfârşitul îmi e aproape”

„Simt că sfârşitul îmi e aproape, de aceea nu vreau să ratez aniversarea teatrului (n.r. Teatrul de Comedie), un eveniment de o asemenea anvergură. Iubesc acest teatru şi am fost ani de zile pe scena lui. Mă bucur că aici joacă şi fiica mea. Când am debutat a fost angajat şi un pompier, care la o primă repetiţie s-a urcat pe scenă şi i-a luat ţigara din gură unui coleg. A fost imediat dat afară că a îndrăznit aşa ceva. Mă bucur că am jucat ani de zile în piese importante pe scena teatrului şi că nu am fost uitat”, a mărturisit actorul în 2019 la aniversarea de 58 de ani a Teatrului de Comedie.

Actorul Vladimir Găitan s-a născut la 2 februarie 1947, la Suceava. A absolvit în 1970 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa prof. George Carabin şi Elena Negreanu, potrivit site-ului Teatrului de Comedie.

A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a realizat roluri memorabile în piese ca ''Mutter Courage'' de Bertholt Brecht (1972), ''Trei surori'' de A.P. Cehov (1975), ''12 oameni furioşi'' de Reginald Rose (1977), ''Cinema'' de Jean Anouilh (1979), ''Pierrot'' de Moliere (1980), ''Turnul de fildeş'' de Viktor Rozov (1981).

A debutat în cinematografie în 1969, în perioada studenției, în filmul ”Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie. Au urmat roluri în foarte multe filme: ”Căldura”, regia Șerban Creangă (1969), ”Puterea și adevărul”, regia Manole Marcus (1971), ”Săgeata căpitanului Ion, regia Aurel Miheles (1972), ”Ceața”, regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ”Pe aici nu se trece!”, regia Doru Năstase (1975), ”Din nou împreună”, regia George Cornea (1978), ”Năpasta”, regia Alexa Visarion (1982), ”Zbor periculos”, regia Francisc Munteanu (1984), ”Omul cu cercel de aur”, regia Joachim Hassler (1984), ”Întunecare”, regia Alexandru Tatos (1985), ”Racolarea”, regia George Cornea (1985), ”Secretul lui Nemesis”, regia Geo Saizescu (1986), ”Omul zilei”, regia Dan Pița (1997), ”Musafirul de duminică” de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ”Roberta”, regia Valentin Hotea (2000), ”Detectiv fără voie”, regia Silviu Jicman (2002).

O colaborare îndelungată a avut cu regizorul Sergiu Nicolaescu, acesta distribuindu-l în foarte multe dintre filmele realizate: ”’Zile fierbinți” (1975), ”Accident” (1976), ”Pentru patrie” (1977), ”Ultima noapte de dragoste” (1979), ”Duelul” (1981), ”Întâlnirea” (1982), ”Wilhelm Cuceritorul”, co-producție franco-română (1982), ”Noi, cei din linia întâi” (1985), ”Francois Villon — poetul vagabond” (1987), ”Mircea” (1988), ”Coroana de foc (1990), ”Oglinda — Începutul adevărului” (1993), ”15” (2005), ”Goldberg — Supraviețuitorul” (2008), ”Poker” (2010).

A jucat în serialele și telenovelele românești ”Roberta”, ”Căsătorie imposibilă”, ”Daria, iubirea mea”, ”Cu un pas înainte”, ”Inimă de țigan”, ”State de România — Student la Sorbona”.

Vladimir Găitan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, ''pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti''.

În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ''Soare pentru doi'', spectacolul de debut al acesteia, la acea vreme studentă în anul IV la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Tatăl şi fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată şi, respectiv, fiică în spectacolul regizat de Alice Barb, pe textul lui Pierre Sauvil.