Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nicolae Nedef a murit azi la vârsta de 88 de ani. A fost unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume, câștigând șapte titluri de campion mondial la handbal dintre care trei cu echipa națională feminină (1956, 1960 și 1962) și patru cu echipa națională masculină (1961, 1964, 1970 și 1974), plus alte medalii la Campionatele Mondiale și la Jocurile Olimpice de vară.
Nicolae Nedef a dat un scurt interviu pentru Jurnalul National in 2004.
"Un alt an implinit inseamna bucuria ca am reusit sa il parcurg. La varsta noastra trebuie sa ne bucuram de fiecare zi pe care o traim. Aniversarea e o chestiune familiala, sarbatorim nu cu tam-tam urias. Am petrecut atatea sarbatori si zile de nastere in competitii si in deplasari... pot sa spun ca rar am avut ocazia sa acord o atentie speciala acestui moment. Timpul, din nefericire, trece repede, dar eu ma bucur fiindca mie timpul mi-a trecut cu destul de multe bucurii si nu pot sa spun ca asta nu m-a mentinut in activitate si nu mi-a dat un tonus, pentru ca am avut satisfactii in viata mea profesionala asa ca asta e un lucru foarte important. Ma simt sufleteste tanar, sunt in activitate in continuare, traiesc cu oamenii din lumea mea si ma bucur de chestia asta. Inaintarea in varsta o simt ca pe un lucru natural. Varsta are la mine o conotatie speciala, ca m-am tinut in activitate pana acum si ma bucura in continuare fiecare rezultat al sportului romanesc. Nu imi fac probleme de ce se va intampla in viitor, ca se va intampla asa cum se intampla cu toata lumea; ma bucur ca sunt inconjurat de prieteni si ca sunt simpatia multor oameni, pentru ca am vrut sa las loc de "buna-ziua" pe unde am umblat. Un mare regret pe care-l am in viata mea este ca, in ciuda performantelor pe care le-am obtinut, nu am ajuns campion olimpic. Din pacate, se mandresc unii care nu au facut nimic pentru handbal si generatia asta mai tanara se considera campioana mondiala fara sa contribuit la titlurile respective. Faptul ca am fost acolo, la mustata la titlul olimpic este cel mai mare regret al vietii mele din punct de vedere sportiv. Fiecare performanta iti ofera o mare bucurie, iti da satisfactia ca ai bucurat oamenii care au fost alaturi de tine. Imi doresc de acum incolo sa fiu langa oamenii dragi mie si sa ma bucur de noi succese, daca se poate, ale handbalului romanesc. Sunt o Balanta, ceea ce inseamna ca sunt un om destul de echilibrat si, cu toate astea, imi atribui cel mai mult calitatea ca am reusit alaturi de colegi foarte buni, dar dificil de manevrat; am reusit sa tin turma asa pe linia de mijloc... Ma bucur ca oamenii cu care am avut mici divergente pe linie profesionala sunt acum unii dintre cei mai buni prieteni ai mei. Asta e o bucurie si inseamna ca n-am gresit atunci cand am lucrat cu ei."
